Spionii de la Hollywood! Cary Grant, cel mai mare informator dintre vedete
Lumea de la Hollywood nu este și nu a fost doar o pepinieră de celebrități, mașinărie de făcut bani sau încrengături amoroase, ci și o societate a secretelor și informațiilor mai mult sau mai puțin compromițătoare astfel că, în special în timpul războiului, unele dintre vedetele de cinema americane au fost racolate și convinse să lucreze ca informatori ori spioni.
Cine sunt aceștia? Un număr surprinzător de celebrități – de la Josephine Baker, la Harry Houdini, artistul evadărilor, Moe Berg, vedeta baseball, actrița Marlene Dietrich, Ian Fleming, scriitorul de romane de spionaj, bucătăreasa și scriitoare de cărți culinare Julia Child și Cary Grant, un gigant al cinematografiei clasice.
În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, exotica Josephine Baker (1903 – 1975), dansatoare, cântăreață și actriță, care după ce a fost dusă de un agent de talente la Paris, pentru o carieră artistică, a devenit senzația Franței, era o abonată constantă a petrecerilor organizate la ambasadele și consulatele statelor străine din capitala franceză, pe atunci aflată sub ocupație germană. Josephine era..nu renumită. Dar foarte renumită. Sexy, senzuală, perla ciocolatie, floarea parfumată exotică, Baker ajunsese în toate cercurile de la nivel înalt din care făceau parte inclusiv ofițeri și generali naziști. Toți aceștia erau înnebuniți după ea, se îndrăgosteau imediat, iar Josephine storcea secrete militare de la ei precum ar fi stors o lămâie. Atunci când își lăsau tâmplele mângâiate de degetele seducătoare ale lui Josephine, care picura alcool în ei până îi îmbăta cu totul, toți nu doar că uitau de ei, dar nu-și mai aminteau nici măcar pe ce lume sunt și astfel ajungeau să deschidă cutia pandorei plină de informații care ar fi putut compromite armata germană. Josephine Baker își nota datele pe bucăți mici de hârtie pe care le atașa cu ajutorul unui ac de cusut de lenjeria intimă și cu prima ocazie oferea informațiile celor din Rezistența Franceză.
Jospehine Baker este doar una dintre celebritățile implicate în spionajul secolului XX.
„Dacă este să vorbim despre spionaj, celebritățile au abilitatea de a se ascunde, de a masca secrete. De a disimula”, spunea Amanda Ohlke, director la Muzeul Internațional al Spionajului din Washington, D.C. „Se pot apropia de oameni, care de obicei vor, sunt nerăbdători să vorbească cu ei datorită faimei. Și deseori află lucruri pe care spionii adevărați ar avea dificultăți în a le procura”.
Josephine Baker, afro-americană, cum menționam la începutul articolului stabilită la Paris în anii 1920, era deja o mare vedetă în Franța, și a știut foarte bine să se folosească de faima ei pentru a coopera împotriva ocupanților naziști.
„Jospehine era fermecătoare și carismatică”, a mai declarat Ohlke pentru Washington Post.
„După ce aduna informații de la oficiali germani amețiți, scria note secrete cu cerneală invizibilă pe partiturile sale și le ascundea în haine”.
Pentru acțiunile curajoase și aportul pe care l-a adus în lupta împotriva armatei germane, Jospehine Baker a fost onorată cu Medalia Rezistenței din partea Comitetului Francez de Eliberare Națională și cu Croix de Guerre din partea armatei franceze. De asemenea, a fost numită Cavaler al Legiunii de Onoare de către generalul Charles de Gaulle.
O altă mare celebritate care s-a ocupat de spionaj, un nume pe care îl știau toți în perioada Primului Război Mondial, a fost și magicianul Harry Houdini, născut la 24 martie 1874 la Budapesta și decedat la 31 octombrie 1926 (la vârsta de 52 de ani), la Detroit.
Houdini fusese recrutat de șeful spionilor William Melville, care conducea o secție de informații din cadrul Biroului de Război britanic. Houdini avea în paralel două munci. Una de magician în spectacole atractive și strălucitoare, și alta de spion.
„În timp ce dădea spectacole în Germania și Rusia în anii premergători Primului Război Mondial, magicianul aflase diverse informații despre mișcările de trupe și echipamentele militare, informații pe care le depunea în mod regulat sub formă de rapoarte, la Londra”.
Houdini viza, în special, date despre aparatele de zbor, observând progrese importante ale nemților în această direcție.
Următorul spion celebru a fost Moe Berg (1902 – 1972), renumit jucător american de baseball. Era sportiv talentat, dar și un om foarte deștept. Vorbea șase limbi străine și era absolvent al Universității Princeton.
Berg fusese cooptat în timpul Celui De-al Doilea Război Mondial în cadrul Biroului de Servicii Strategice (predecesorul CIA) și a ajutat la recrutarea mai multor oameni de știință străini pentru a lucra în interesul americanilor.
În 1942 a fost trimis la o conferință științifică organizată în Elveția de fizicianul german Werner Heisenberg, care la vremea aceea lucra intens la un program nazist de arme nucleare și primise ordin chiar să îl ucidă pe Heisenberg în cazul în care acesta refuza cooperarea. Moe Berg trebuia să afle afle o informație de top, și anume dacă germanii erau în curs de dezvoltare a bombei atomice. „A aflat că nu erau, așa că nu a fost nevoit să meargă până la capăt”.
Dacă nu ea, atunci cine? Cea mai faimoasă actriță germană de la Hollywood, în anii 1930, Marlene Dietrich (1901 – 1922) a fost de asemenea o spioană redutabilă. Odată cu debutul războiului, când nemții au ocupat Europa, Dietrich a trecut de partea americanilor, în 1941 devenind oficial cetățean al SUA.
Deși, teoretic nu era chiar spioană în adevăratul sens al cuvântului, Dietrich a acceptat de bună voie să ajute OSS, the Office of Strategic Servicess, producând programe radio de propagandă difuzate în țările Axei.
Marlene Dietrich spunea că îi ajută pe soldații americani cântând pentru ei, relaxându-i și delectându-i cu vocea ei specială, considerând divertismentul cea mai eficientă armă a ei de a lupta împotriva lui Hitler.
De asemenea, autorul britanic Ian Fleming (1908 – 1964) se află pe lista spionilor celebri ai lumii, informațiile pe care le deținuse în calitate de informator în slujba serviciilor navale britanice în timpul celui De-al Doilea Război Mondial folosindu-le apoi în scrierea unora dintre romanele sale de spionaj cu James Bond.
Cât timp a lucrat pentru Marina Britanică, Fleming a deținut gradul de commandant. Activitatea sa presupunea planificarea operațiunilor și supravegherea activităților de informații, dar nu era un agent de teren sau un spion în sensul tradițional.
Experta culinară care a popularizat bucătăria franceză în Statele Unite ale Americii, Julia Child (1912 – 2004), care s-a îmbogățit de pe urma cărților sale de bucate, dar și a emisiunilor culinare pe care le făcea, ajutase la realizarea mai multor proiecte în cadrul OSS, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, înainte de a deveni faimoasă în ale mâncărurilor.
Dar Cary Grant (1904 – 1986) a fost, poate, cel mai celebru dintre spioni. Unele surse biografice, scrie Washington Post, au menționat că actorul lucra în același timp pentru FBI și Serviciile Secrete Britanice, rolul său fiind acela de a descoperi simpatizanții naziști din rândul actorilor de la Hollywood.
„În cartea pe care a publicat-o în 1980, Errol Flynn: The Untold Story, autorul Charles Higham a scris că actorul l-a demascat pe Errol Flynn ca presupus agent nazist, deși nimeni altcineva nu a confirmat vreodată această informație. Inclusiv istorici și membrii ai familiei lui Flynn au negat acuzația”. (The Washington Post)
Surse:
https://www.theguardian.com/world/2002/may/06/research.filmnews
https://www.washingtonpost.com/history/2023/10/22/celebrity-spies-houdini-fleming-baker/
Vă mai recomandăm să citiți și:
Rock Hudson, viața publică și privată celui mai mare idol gay de la Hollywood
Pedro Pascal, senzația chiliană de la Hollywood. De la Game of Thrones la Gladiator 2