Maria Cuțarida-Crătunescu, prima femeie medic din România

România, țara noastră frumoasă, situată la răscrucea dintre Europa Centrală și de Sud-Est, are o istorie bogată, care se întinde pe parcursul a peste două milenii, parte a acestei istorii fiind numeroase femei remarcabile care și-au lăsat amprentele de neșters în diverse domenii, deschizând calea pentru generațiile ce le-au urmat.

De la Doamna Chiajna, o figură influentă în istoria Valahiei în secolul al XVI-lea care a jucat un rol important în menținerea puterii fiului său pe tronul Valahiei, implicându-se în conflicte armate și negocieri politice, la Doamna Elina, soția lui Matei Basarab, domnitor al Țării Românești în secolul al XVII-lea, care a contribuit la prosperitatea culturală și politică a Valahiei pe durata domniei soțului său, Elisa Leonida Zamfirescu, prima femeie inginer din lume, absolventă a Academiei Regale Tehnice din Berlin în 1912, Smaranda Brăescu, prima femeie parașutist din România și una dintre primele din lume, Maria Virginia Andreescu Haret, prima femeie architect din România și prima femeie din lume care a ajuns la gradul de arhitect-inspector general, Sofia Ionescu-Ogrezeanu, prima femeie neurochirurg din lume, Elena Ghica, prima femeie care a escaladat Alpii și care a donat întreaga sa avere pentru sprijinirea unui spital din București, Luiza Zavloschi, prima femeie primar din România, cercetătoarea Ana Aslan, pionieră în medicina anti-aging, eroina Ecaterina Teodoroiu, care s-a remarcat ca infirmieră și soldat în Primul Război Mondial, luptând pentru apărarea teritoriului românesc, Regina Elisabeta, prima regină a României cunoscută pentru activitatea sa literară sub pseudonimul Carmen Sylva și pentru promovarea culturii românești peste hotare, Nadia Comaneci, magnifica gimnastă care a obținut nota perfectă la Jocurile Olimpice de vară din Montreal în 1976 și lista poate continua, deoarece de-a lungul istoriei, au existat extrem de multe femei care au avut contribuții semnificative și care au excelat, printre altele, în domenii precum literatura, politica, știința, artele și activismul.

Printre numele de marcă ale femeilor pioniere într-un domeniu se află și Maria Cuțarida-Crătunescu (1857 – 1919), prima femeie medic din România, devenită renumită și pe plan internațional, militantă feministă activă, fondatoarea, în 1897, a Societății materne, și a primei creșe din țară, în 1899. Maria Cuțarida – Crătunescu a lucrat la Spitalul Brâncovenesc, Spitalul Filantropia și Fabrica de Tutun din București, ocupându-se de asistența medicală a peste 2000 de muncitoare.

Maria Cuțarida-Crătunescu s-a născut la 10 februarie 1857, la Călărași, într-o perioadă în care femeile se confruntau cu limitări sociale semnificative, fiind neobișnuit ca ele să termine mai mult de opt clase, fiind lipsite de dreptul de vot și doar cele care proveneau din familii înstărite având posibilitatea de a urma cursurile liceale.

După ce a absolvit Școala Centrală de Fete din București, Maria Cuțarida s-a înscris la Facultatea de Medicină a Universității din Zurich în 1877, dar s-a transferat la Universitatea din Montpellier din cauza dificultăților lingvistice și a avantajelor pentru studenții cu diplome din Franța. La Montpellier, Cuțarida și-a finalizat teza de licență. În 1880 a scris o petiție adresată Camerei Deputaților din București prin care a solicitat o bursă pentru a-și continua studiile din cauza lipsei de resurse financiare, prin urmare, i-a fost acordată o bursă de 2400 de lei pe an, timp de patru ani.

La Paris, și-a făcut stagiatura în spital și pregătirea doctorală, obținând doctoratul în medicină (specializarea boli ale femeilor și copiilor) cu o teză intitulată Hydrorrhee et sa valeur semiologique dans le cancer du corps del’uterus (Despre hidroreea și valoarea ei semiologică în cancerul corpului uterin), în 1884. Pentru a obține liberă practică în România, și-a echivalat diploma trecând examenul cu calificativul Magna cum laude.

După ce a revenit în România, Maria Cuțarida-Crătunescu a depus cerere pentru un post de medic secundar la Secția de Boli ale Femeilor de la Spitalul Brâncovenesc, însă a fost respinsă fără explicații. În schimb, i s-a oferit un post de profesor de igienă, pentru ca în anul următor, în 1885, să obțină un post de medic secundar la Spitalul Filantropia din București în cadrul căruia a oferit consultații gratuite. De asemenea, a concurat pentru postul de ginecolog primar, dar nu a reușit să promoveze.

A devenit șefă a secției de igienă la Azilul Elena Doamna, un mic orfelinat pentru fete în casa Elena Doamnei din Dealul Cotrocenilor și, mai târziu, șefă a secției de ginecologie din cadrul Spitalului Filantropia. În 1894, a demisionat din cauza unui conflict cu Consiliul de administrație al spitalului. Instituția intenționa să transforme secția ei de ginecologie într-o secție de chirurgie ginecologică, iar pentru că a protestat împotriva acestei schimbări, eforturile sale neavând niciun success, a ales să demisioneze.

În 1897, a inițiat înființarea a două societăți importante, Leagănul și Materna, cu scopul de se dedica ocrotirii copiilor nevoiaşi, indiferent de religie, naţionalitate sau legitimitate. Preocupările Mariei Cuțarida-Crătunescu în angajamentul îngrijirii mamelor și copiilor au fost atât de puternice încât, până în 1904, a renunțat chiar și la cabinetul ei privat pentru a se concentra pe aceste eforturi societale. Prin inițiativele sale, Leagănul, Societatea Maternă și alte organizații, Maria Cuțarida-Crătunescu a fost pionier în eforturile de îmbunătățire a serviciilor de asistență maternală și pentru copii.

În 1898, Cuțarida-Crătunescu a devenit vicepreședintele societății Cultura și Ajutorul Femeii, consolidându-și mai mult implicarea în promovarea cauzelor femeilor, un an mai târziu punând bazele primei creșe interne de fabrică din România, la Fabrica de Tutun, în perioada 1885 – 1898, oferind asistență a peste 2000 de mame muncitoare cu copii mici.

De asemenea, Cuțarida-Crătunescu a participat activ la congrese medicale și feministe internaționale, inclusiv Congresul de la Paris din 1900, Congresul de la Bruxelles din 1907 și Congresul de la Copenhaga din 1910, promovând dialogul intercultural și cooperarea în vederea îmbunătățirii rezultatelor în materie de sănătate a femeilor la nivel mondial.

În timpul Primului Război Mondial, Cuțarida-Crătunescu a servit ca medic-șef la Institutul și Internatul Evanghelic (Spitalul Militar Temporar nr. 134). Cu toate acestea, problemele de sănătate de după război au determinat-o să se retragă din activitățile sale medicale și sociale, Maria Cuțarida-Crătunescu stingându-se din viață la doar 62 de ani, la data de 16 noiembrie 1919.

Surse:

https://ro.wikipedia.org/wiki/Maria_Cu%C8%9Barida-Cr%C4%83tunescu

http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Maria_Cu%C5%A3arida-Cr%C4%83tunescu

http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Maria_Cu%C5%A3arida-Cr%C4%83tunescu

Vă mai recomandăm să citiți și:

Irina Burnaia, prima femeie care a traversat în zbor Carpații

Smaranda Brăescu, Regina Înălțimilor, prima femeie parașutist a României

Elena Caragiani-Stoenescu, prima femeie aviator din România și a 11-a din întreaga lume

Românca Sofia Ionescu Ogrezeanu, prima femeie neurochirurg din lume