Alain Delon, unul dintre cei mai emblematici actori ai cinematografiei franceze, a devenit cunoscut nu doar pentru farmecul și aspectul fizic atrăgător, ci și pentru interpretările memorabile în roluri de gangsteri.
De-a lungul carierei, Delon a jucat în numeroase filme care l-au consacrat ca un simbol al genului noir și al filmelor de acțiune. A fost Rocco, în Rocco and His Brothers (1960), film regizat de Luchino Visconti, un tânăr care se confruntă cu provocările vieții într-o familie italiană imigrantă.
Deși nu este un gangster în sensul clasic al cuvântului, interacțiunile personajului cu lumea interlopă și conflictele familiale îi conferă o anumită aură. În 1967, în Le Samouraï, peliculă a lui Jean-Pierre Melville, Delon l-a personificat pe Jef Costello, un asasin profesionist rece și calculat. În 1970, în Borsalino, producție clasică despre gangsterii din Marsilia anilor ‘30, Delon joacă alături de Jean-Paul Belmondo, filmul urmărind ascensiunea celor doi prieteni în lumea crimei organizate.
În 1969, în Jeff, Alain Delon interpretează un fost pușcăriaș care se implică din nou în activități ilegale după ce este eliberat din închisoare, în Le Cercle Rouge (1970), un thriller clasic regizat de Jean-Pierre Melville, actorul interpretează rolul unui hoț care planifică o mare lovitură împreună cu alți infractori, în 1976, în Monsieur Klein (regia Joseph Losey), Delon interpretează rolul unui negustor de artă care devine victima unei confuzii identitare într-o perioadă marcată de ocupația nazistă în Franța.
„Rolurile de gangsteri nu se numără printre favoritele mele”, declara el într-un interviu, în 1970, celor de la New York Times, „dar cred că sunt ceea ce publicului îi place cel mai mult. (…) În Rocco și frații Săi, unul dintre cele mai bune filme ale mele, am jucat un om care era ca un sfânt. Deci, vedeți, am făcut și alte lucruri.” (Alain Delon)
Dar de-a lungul anilor, Alain Delon nu a fost doar un actor care a jucat roluri de gangster. Inclusiv viața sa personală a fost marcată de controverse și zvonuri legate de interacțiuni cu lumea interlopă. Cu toate că nu există dovezi clare că a fost direct implicat în activități ilegale, s-au raportat întâlniri cu indivizi din subcultura criminalității și chiar el a recunoscut că din cerul de cercul de cunoscuți făceau parte inclusiv gangster. Un incident notabil a avut loc în anii ’80, când Delon a fost asociat cu scandaluri legate de prostituție și droguri, din cauza petrecerilor extravagante la care participa, unde consumul de substanțe interzise era frecvent, speculându-se, de asemenea, că actorul ar fi avut legături cu anumite grupări mafiote din Franța. Deși Delon nu a fost niciodată condamnat oficial pentru aceste activități, reputația sa a avut de suferit în acea perioadă din cauza zvonurilor create, dar cu toate astea a reușit să-și mențină popularitatea, continuând să joace în filme importante până la sfârșitul anilor ‘80 și începutul anilor ‘90.
În 1968, Alain Delon a fost implicat într-un scandal care mai târziu va fi numit afacerea Markovic, incident ce a atras atenția mass-media și a ridicat întrebări cu privire la legăturile celebrităților cu activități criminale în Franța în acea epocă. În octombrie 1968, bodyguardul lui Alain Delon, Stevan Marković, a fost găsit mort, într-un sac de plastic, aruncat într-o groapă de gunoi la marginea Parisului, circumstanțele misterioase ale morții lui stârnind un val de speculații. Stevan Marković era un personaj controversat, cunoscut pentru dependența sa de jocuri de noroc și pentru organizarea unor petreceri suspecte, sexuale, la care participau personalități influente, fotografiind participanții și încercând ulterior să îi șantajeze. După ce i-a fost găsit trupul, fratele lui Marković a lansat acuzații publice conform cărora acesta ar fi fost ucis din cauza filmărilor compromițătoare pe care le avea. Teorie a generat o investigație amplă din partea poliției, care a dus la interogarea mai multor personalități din anturajul lui Delon. Francois Marcantoni, un gangster corsican și prieten apropiat al lui Alain Delon, a fost considerat principalul suspect în cazul crimei. A fost reținut timp de 11 luni, dar în cele din urmă a fost eliberat din lipsă de dovezi concludente. Scandalul a afectat profund imaginea lui Delon și a generat inclusiv speculații legate de posibilele implicații politice ale crimei. O altă teorie care a circulat la un moment dat în acea perioadă a fost și aceea legată de faptul că Markovic ar fi avut o aventură cu soția lui Delon, Nathalie Delon Barthelemy, o ipoteză care a dus, prin urmare, la speculații despre posibile motive personale pentru asasinarea sa. Alain Delon nu a fost niciodată condamnat sau găsit vinovat în mod legal pentru moartea lui Markovic.
Markovic lăsase în urmă o scrisoare către fratele său din Trieste, în care îi spunea că, dacă i se va întâmpla ceva rău, poliția ar trebui să ia legătura cu Delon sau cu asociatul lui Delon, Francois Marcantoni, pe care îl descrisese drept „un adevărat gangster în cel mai sinistru sens”.
Delon se afla în St. Tropez la acea vreme, interpretând rolul unui criminal în filmul The Swim ming Pool. Co-protagonista sa era Romy Schneider, cu care încheiase o idilă de șase ani, trimițându-i un trandafir și un bilet pe care scrisese „Je regrette” (Regret). Delon a revenit la Paris și a fost interogat îndelung în ancheta privind crima bodyduard-ului său, la fel ca și soția lui, Nathalie, la câteva luni după acest episot soții Delon având să divorțeze, chgiar de Sfântul Valentin, în 1969, pe motiv de „insultă reciprocă gravă”. Apele erau încă tulburi și Delon se simțea hărțuit din toate părțile, astfel că în urma scandalului crimei misterioase, i-a trimis o scrisoare președintelui Pompidou (publicată apoi de ziarul France-Soir), plângându-se de insultele și amenințările poliției, menționând că un ofițer de poliție a strigat la el: „Mai devreme sau mai târziu, vei fi pedepsit într-un fel sau altul!”
Într-un interviu din 1970 acordat celor de la New York Times, Delon spunea: „Cei mai mulți dintre gangsterii pe care îi cunosc… au fost prietenii mei înainte de a deveni actor”. Dar legăturile lui cu gangsterii fuseseră întotdeauna un subiect de interes în Franța. Și totuși, de ce fraternizase Delon cu lumea interlopă? „Probabil că e ceva ce nu ați înțelege”, spunea el. „Este o chestiune de origine. Eu însumi sunt corsican, și în astfel de locuri există încă un simț al onoarei și al cuvântului dat. Este ceva ce lipsește în 1970”. „Nu-mi fac griji pentru ce face un prieten. Fiecare este responsabil pentru faptele sale. Nu contează ce face. Cei mai mulți dintre gangsterii pe care îi cunosc… au fost prietenii mei înainte să devin actor.”
„Înainte de crimă”, scrie New York Times, stilul de viață al lui Delon – unul care prospera din plăcerile hedoniste ale restaurantelor de trei stele, petrecerilor de swinging și din aventurile cu cele mai frumoase femei – era adulat de mulți tineri francezi. Acest stil de viață pare să se fi schimbat drastic. „Nu sunt un băutor”, spunea el, „și nu sunt un amator al jocurilor de cărți. Pot număra prietenii pe care îi am pe degetele de la o mână. Nu sunt un dansator și nu sunt un obișnuit al cluburilor de noapte, și chiar nu-mi place să ies în oraș. Ceea ce îmi place este să stau acasă cu oamenii pe care îi iubesc”.
Surse:
https://christopherothen.wordpress.com/2020/11/22/alain-delon-and-the-markovic-affair/
https://www.nytimes.com/1970/08/16/archives/article-2-no-title-hes-good-when-hes-bad.html
Averea de 200 de milioane de euro a lui Alain Delon, încredințată unui administrator