Marile iubiri ale lui Alain Delon. „Eram foarte, foarte frumos. Femeile au fost toate obsedate de mine”
Alain Delon, simbolul cinematografiei franceze și o legendă a filmului internațional, actorul, seducătorul, bărbatul, pasionalul, gentelman-ul, a fost un mare iubitor de femei, fapt știut dintotdeauna și recunoscut inclusiv de el. Iubirea pe care le-a oferit-o el acestora s-a întors la el poate înzecit. Dar totuși, marcat de o copilărie petrecută în familii adoptive și în case de copii (de asemenea, când avea 17 ani, părinții săi biologici au semnat actele de recrutare și l-au trimis în războiul sângeros din Indochina), Delon a avut o viață amoroasă adesea chinuită, pentru ca ultimii ani de viață să și-i petreacă singur, însingurat, trist, deprimat și bolnav.
Însă tinerețea și primii ani ai maturității lui Alain Delon au fost de cele mai multe ori ca o poezie romantică pentru el. Cu fiecare film, frumusețea imposibilă a lui Delon și temperamentul său considerat de unii capricios și impenetrabil îi vor spori și mai mult statutul și farmecul. Era văzut ca un zeu peste tot, mai puțin la Hollywood, și asta dintr-o vină asumată. Alain Delon a refuzat rolurile în limba engleză și a preferat să-și concentreze atenția în carieră în Europa, acolo unde a fost idolatrizat de femei și bărbați deopotrivă. Din anii ’60 până la mijlocul anilor ’80, Delon a dominat box office-ul național și a fost actorul cel mai bine plătit din istoria Franței.
Alain Delon s-a iubit cu multe femei, dar cele mai faimoase frumuseți care au trecut prin brațele dornice de dragoste ale actorului au fost actrița austriacă Romy Schneider (marea lui iubire), care se mutase la Paris pentru a-i fi alături lui Delon (Romy s-a stins din viață la doar 43 de ani, în 1982, în urma unui stop cardiac cauzat, se pare, de niște complicații suferite după o operație la rinichi), Nico (născută Christa Päffgen), actriță și cântăreață germană, care a susținut că are un fiu cu Delon, Christian Aaron Boulogne, născut în 1962, Delon negând întotdeauna că ar fi tatăl, și Nathalie Delon, singura femeie cu care s-a căsătorit Delon. Cei doi s-au cunoscut într-un club de noapte din Paris, în timp ce el ieșea în oraș cu Romy Schneider, Nathalie fiind însărcinată deja când s-a căsătorit cu Alain. La 30 septembrie, în același an, s-a născut fiul lor Anthony Delon.
În 1969, după o relație furtunoasă, Alain și Nathalie au divorțat, motivul separării fiind inclusiv infidelitățile lui Delon, acesta cuplându-se încă din timpul mariajului cu una dintre colegele de distribuție, Mireille Darc. Relația cu Darc, model devenit actriță și realizatoare de documentare, a fost cea mai lungă relație de iubire a lui Delon, cei doi rămânând prieteni până la moartea ei, în 2017.
Delon s-a iubit și cu Dalida, divă pop, o mare vedetă internațională a cântecului în anii 1960 și 1970. În 1972, au înregistrat împreună un sigle, „Paroles, Paroles”, melodie care a devenit un hit internațional și a consolidat imaginea celor doi ca un cuplu atrăgător pe scena artistică. În spatele cortinei, se spune că era absolut evidentă chimia dintre ei, iar speculațiile despre o legătură romantică au început să apară rapid. În acea perioadă, Dalida era implicată într-o relație tumultoasă cu actorul Richard Chanfray, cunoscut sub numele de Contele de Saint-Germain. Gelozia acestuia față de Delon a fost bine documentată, iar presiunea mediatică asupra Dalidei crescuse considerabil. Cu toate acestea, amândoi, Dalida și Delon, au negat că ar fi avut o aventură romantică. Dalida, în ciuda faptului că avea o carieră fabuloasă, după o perioadă de mai mulți ani în care s-a confruntat cu depresia pe fondul problemelor personale, s-a sinucis la 3 mai 1987, la vârsta de 54 de ani.
Tot în 1987, Delon a cunoscut-o pe Rosalie van Breemen, fotomodelul olandez cu 21 de ani mai tânără decât el, relația dintre cei doi nefiind doar una romantică, dar și una profesională. Au colaborat în diverse proiecte artistice, iar prezența lui Rosalie în viața lui Delon a influențat atât cariera sa cât și imaginea publică. De asemenea, au avut împreună doi copii: Anouchka Delon, născută la 25 noiembrie 1990, și Alain-Fabien Delon, născut la 18 martie 1994. În 2001, Alain Delon și Rosalie van Breemen s-au despărțit.
„Dacă nu aș fi întâlnit femeile pe care le-am întâlnit, aș fi murit. Femeile m-au iubit, au vrut să urmez această meserie și ele sunt cele care au luptat pentru mine ca să o fac. Fără ele, nu aș fi aici astăzi.” (Alain Delon)
Alain Fabien Maurice Marcel Delon s-a născut la 8 noiembrie 1935 în Sceaux, o suburbie a Parisului. A fost fiul lui François Fabien Delon, administratorul unui cinematograf din Paris, și al lui Marie Suzanne Arnold, farmacistă. Părinții lui au divorțat când avea doar patru ani, ceea ce a avut un impact semnificativ asupra copilăriei sale. Delon a fost exmatriculat din mai multe școli din cauza comportamentului nesăbuit și în cele din urmă a părăsit educația formală la vârsta de 14 ani. La 17 ani s-a alăturat marinei franceze, servind în Indochina ca parașutist în timpul asediului Dien Bien Phu. Din cei patru ani petrecuți în armată, Delon a petrecut 11 luni în închisoare pe motiv de indisciplină. După ce a fost eliberat în 1956, a revenit în Franța și s-a luptat să-și găsească o direcție, lucrând în diferite locuri de muncă în timp ce se gândea la o carieră în actorie.
În 1957, Delon a participat la Festivalul de Film de la Cannes, unde a atras atenția impresarilor artistici. A obținut primul rol cu ajutorul actriței Michèsele Cordoue, a cărei iubit a devenit, aceasta convigându-și soțul, regizorul Yves Allégret, să-i ofere lui Delon un rol în filmul „Quand la femme s’en mele”. Recunoașterea națională, dar și internațională, a venit odată cu distribuirea lui în „Plein Soleil”(1960). De-a lungul anilor 1960, Delon a jucat în mai multe filme apreciate de critici, inclusiv „Rocco And His Brothers” (1960) regizat de Luchino Visconti și „L’Eclisse” (1962), al lui Michelangelo Antonioni, până la mijlocul anilor 1960, devenind unul dintre cei mai proeminenți actori din Europa. Alain Delon a făcut roluri remarcabile și în „Le Samourai” (1967) și „Borsalino” (1970), devenind cunoscut pentru portretizarea anti-eroilor și gangsterilor care au reflectat, de altfel, aspecte ale propriilor experiențe de viață. În anii 1980 și mai târziu, Delon a continuat să joace în timp ce regiza filme precum „Pour la peau d’un flic” (1981). A primit numeroase distincții de-a lungul carierei, inclusiv premiul César pentru Cel mai bun actor pentru interpretarea sa din „Notre histoire” (1984). În 1991 a devenit membru al Legiunii de Onoare a Franței, la cel de-al 45-lea Festival Internațional de Film de la Berlin, a câștigat Ursul de Aur Onorific, iar la Festivalul de Film de la Cannes din 2019, a primit titlul onorific Palme d’Or.
În urma rolului său dublu în filmul „Nouvelle Vague” (1990) al lui Jean-Luc Godard, și a unui număr de filme prost primite, Delon și-a anunțat decizia de a se retrage din actorie în 1999, deși a mai jucat într-o serie de seriale polițiste de televiziune, „Frank Riva” (2003-04), și a făcut o apariție neașteptată ca Julius Caesar în pelicula din 2008, „Asterix at the Olympic Games”.
Alain Delon a murit la 18 august 2024, la moșia sa din Douchy, după câțiva ani de viață triști, însingurați și încețoșați de certuri de familie pentru avere și un accident vascular cerebral suferit în 2019.
„ (…) Alain Delon a jucat roluri legendare și a făcut lumea să viseze. (…) Melancolit, popular, secretos, a fost mai mult decât un star. A fost un monument francez”. (tributul președintelui francez Emmanuel Macron la moartea lui Delon).
Surse:
https://www.bbc.com/news/world-europe-67991657
https://www.gq-magazine.co.uk/article/alain-delon
https://www.theguardian.com/film/2024/aug/18/alain-delon-obituary
https://www.dw.com/en/french-film-star-alain-delon-dies-at-88/a-69971674
Vă recomandăm să citiți și:
Cu toate că a fost umbrit de asociatul său, el este omul care a realizat prima fotografie din lume
Buddy Holly, pionierul Rock & Roll. „Nu vreau să fiu un star, vreau să fiu o legendă”