Terence Young, regizorul a trei filme James Bond. „Dintre toate filmele Bond pe care le-am făcut, From Russia with Love (1963) a fost cel mai bun”

26 08. 2024, 14:00
Foto: Mary Evans/AF Archive via Profimedia

Stewart Terence Herbert Young (1915 – 1994) a fost regizor de film și scenarist britanic, consacrat atât în Marea Britanie cât și la Hollywood, recunoscut mai ales pentru contribuția sa la seria de filme James Bond, după ce a regizat primele două episoade: Dr. No (1962) și Din Rusia cu dragoste (1963), și Thunderball (1965), care a fost al patrulea film din franciză.  În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Terence Young a fost parașutist în armata britanică și a participat la bătălia de la Arnhem, în Olanda, unde a fost rănit. Young a fost transferat pentru îngrijiri la un spital olandez, iar una dintre asistentele voluntare care au avut grijă de el a fost o olandeză de 16 ani pe nume Audrey Heemstra – nimeni alta decât cea care a devenit atât de cunoscută sub numele de Audrey Hepburn. Mai bine de 20 de ani mai târziu, Young a „regizat-o” pe Audrey în Wait Until Dark (1967), pentru rolul său Hepburn fiind recompensată cu un Oscar pentru cea mai bună actriță într-un rol principal.

Terence Young s-a născut la 20 iunie 1915 în Shanghai, China, într-o familie britanică, tatăl său fiind ofițer al armatei britanice. După ce a studiat la Cambridge și a participat în cadrul celui de-al Doilea Război Mondial unde a servit ca parașutist, Young a intrat în lumea filmului la sfârșitul anilor 1940, începându-și cariera de scenarist și regizor, doi ani mai târziu, dobândind faimă internațională odată cu regia filmului de spionaj James Bond, „Dr. No”, cu Sean Connery în rolul agentului 007, continuând apoi alte două filme din această serie, From Russia with Love (1963) și Thunderball (1965).

From Russia with Love, lansat în 1963, al doilea film James Bond din seria Eon Productions, cu Sean Connery în rolul agentului MI6 007, produs de Albert R. Broccoli și Harry Saltzman, se bazează pe romanul cu același nume al lui Ian Fleming și îl urmărește pe Bond în timp ce este trimis la Istanbul pentru a ajuta la dezertarea funcționarului consulatului sovietic Tatiana Romanova, în timp ce organizația SPECTRE plănuiește răzbunarea pentru moartea doctorului No.

Producția a fost filmată în locații din Turcia și la Pinewood Studios, având un buget de 2 milioane de dolari, mai mare decât predecesorul său, și încasări de peste 78 de milioane de dolari în întreaga lume, devenind astfel un blockbuster în cinematografia anilor 1960. Filmul a introdus mai multe convenții care aveau să devină elemente de bază ale seriei Bond, inclusiv personajul negativ Blofeld, un gadget cu armă secretă pentru Bond și o secvență cu elicopterul. Filmul a fost nominalizat la trei premii BAFTA, iar în 2004, revista Total Film l-a numit al nouălea cel mai bun film britanic din toate timpurile.

În ceea ce privește Thunderball (1965), tot cu Sean Connery în rolul principal, acțiunea îl prezintă pe Bond care are misiunea de a recupera două bombe atomice furate de la NATO de organizația criminală SPECTRE. Thunderball a fost implicat într-o dispută legală cu privire la originea sa, care a pornit de la un scenariu scris de Jack Whittingham, Kevin McClory și Ian Fleming. Aceasta a dus la un acord prin care i s-au acordat anumite drepturi lui McClory, fiind inclusiv creditat ca unic producător al filmului. Thunderball a devenit, la vremea respectivă, unul dintre cele mai de succes filme din punct de vedere financiar din seria James Bond, încasările lui depășind 141 de milioane de dolari.

După Thunderball, cea mai mare parte a activității lui Young s-a desfășurat în Europa. În 1965, a co-regizat filmul de spionaj The Dirty Game, apoi The Poppy Is Also a Flower (1966), Triple Cross (1966) și The Rover (1967), Mayerling (1968), cu Omar Sharif, și The Christmas Tree (1969), cu William Holden. A făcut trei filme cu Charles Bronson: Cold Sweat (1970), Red Sun (1972) și The Valachi Papers (1972).

Young a reușit să-și construiască o reputație solidă ca maestru al subiectelor de acțiune, iar cele trei filme cu Bond, prin abordarea pe care a avut-o în ceea ce le privește – locații exotice care oferă un fundal impresionant pentru amestecul perfect de magie tehnică, sex, violență și dialoguri ironice, au făcut ca stilul său să fie apreciat de public și să aibă un impact semnificativ în lumea cinematografiei. Cu toate acestea, trioul Bond al lui Young a reprezentat punctul culminant al carieri sale, toate celelalte producții pe care le-a realizat apoi nemaireușind să atingă aceeași notorietate și același succes, cele care ies totuși în evidență, conform IMDb.com, fiind Moll Flanders (1965) și The Valachi Papers (1972). Anii 1980 au însemnat pentru Terence Young două proiecte dezastruoase – Inchon (1981), cu Laurence Olivier neinspirat distribuit în rolul generalului Douglas MacArthur. IMDb.com scrie că plasarea lui Olivier în acest rol ar fi fost finanțată de organizația religioasă a reverendului Sun Myung Moon – cunoscută sub numele de „Moonies” – cu 40 de milioane de dolari, făcând mențiune, de asemenea, la cronica negativă pe care a scris-o în 1982 în New York Times unul dintre renumiții critici de film ai vremii, Vincent Canby, care s-a referit la acest film ca fiind „isteric” și „prost”, „cel mai scump film de serie B făcut vreodată”.

Al doilea eșec al lui Young a fost o producție cu probleme financiare, thrillerul de spionaj The Jigsaw Man, lansat în 1984, la doi ani după ce fusese făcut. Cele două experiențe nefericite ale lui Young au fost urmate de ultimul său film  – Run For Your Life –   înainte ca regizorul să părăsească industria cinematografică în 1988.

În ultimii ani ai vieții, Terence Young a regizat un documentar de șase ore despre și pentru dictatorul libian Muammar Gaddafi, intitulat The Long Journeys sau The Long Days, producția nefiind vreodată proiectată în afara Libiei.

Terrence Young a fost căsătorit cu romanciera Dorothea Bennett, având împreună trei copii. Young a decedat la vârsta de 79 de ani, în urma unui atac de cord. Incidentul a avut loc în timp ce lucra la un proiect documentar la Cannes.

Surse:

https://www.imdb.com/name/nm0950109/bio/?ref_=nm_ov_bio_sm

https://www.imdb.com/title/tt0062467/awards/?ref_=tt_awd

Vă recomandăm să citiți și:

Giancarlo Giannini, al doilea actor italian, după Rudolph Valentino, care a primit o stea la Hollywood

Duke Ellington, Maestrul Jazz-ului și Promotorul Integrării Rasiale. „Nu am nevoie de timp. Am nevoie de un termen limită!”

Kathryn Bigelow, prima femeie regizor care a luat Oscarul la această categorie. „Fiecare ar trebui să facă judecăți morale pentru el însuși”

Românul care a rescris istoria matematicii la numai 26 de ani