Alain Delon a trăit printre gangsteri și prostituate înainte să devină actor. „Vreau să fiu iubit așa cum mă iubesc eu pe mine”
Alain Fabien Maurice Marcel Delon, născut la 8 noiembrie 1935, actor, regizor, cântăreț și om de afaceri francez, a fost unul dintre cei mai proeminenți artiști, un veritabil sex simbol al micului și marelui ecran al anilor 1960, 1970 și 1980, pe tot parcursul carierei sale apărând în aproximativ 90 de filme.
Deși în Franța a devenit celebru pentru rolurile sale în filme cu gangsteri precum Le Samouraï (1967) și Le Clan des Siciliens (1969), Alain Delon, despre care se spunea că ar fi avut legături cu lumea interlopă, a apărut, de asemenea, într-o varietate de filme în limba engleză, printre care The Yellow Rolls-Royce (1964), Texas Across the River (1966) și Red Sun (1971).
Totuși, în ciuda popularității sale imense în Europa, Delon s-a luptat pentru a rezona cu publicul din America, unul dintre principalele motive fiind diferențele culturale și dinamica distinctă dintre Europa și Statele Unite.
Stilul actoricesc al lui Delon a convins mai greu publicul american
Preferințele spectatorilor americani, influențate de normele lor sociale unice, de tendințele și convențiile cinematografice, erau adesea diferite de cele predominante în cinematografia europeană, iar stilul actoricesc al lui Delon, caracterizat de o anumită sensibilitate europeană și de o abordare nuanțată, de asemenea, a convins mai greu publicul american, obișnuit cu alte tipuri de interpretări, unele mai îndrăznețe, care acordau prioritate individualismului și intensității emoționale în detrimental subtilității.
Însă Delon a continuat să își mențină cariera la Hollywood în anii 1970 și 1980, apărând în filme precum The Ambushers (1972), al lui Anthony Mann, și Tenth Victim (1965), al lui John Frankenheimer, munca sa ulterioară incluzând colaborări cu regizori renumiți precum Jean-Luc Godard (Detective) și Ridley Scott (White Squall). Delon a mai jucat în Monsieur Klein (1976), Notre histoire (1984), Nouvelle vague (1990) și 1 chance sur 2 (1998).
În timp ce rolurile sale în filme s-au diminuat în anii 1980, a cunoscut o revenire în miniserii de televiziune precum Fabio Montale (2002) și Frank Riva (2003-04), l-a interpretat pe Iulius Caesar în comedia cinematografică de succes Astérix aux jeux olympiques (2008; Asterix la Jocurile Olimpice), în același an (2008) a putut fi văzut și în filmul pentru televiziune Love Letters, iar în următorii ani apărând, de asemenea, în producțiile Tv One Husband Too Many și Une Journee Ordinaire, dar și în peliculele S Novym Godom, Mamy! (2012) și Disclaimer (2019).
Unul dintre cei mai frumoși actori din toate timpurile
Alain Delon, unul dintre cei mai frumoși actori din toate timpurile și aclamat de critici pentru rolurile din filmele Purple Noon (1960), Rocco și frații săi (1960), L’Eclisse (1962), Leopardul (1963), Le Samouraï (1967), La Piscine (1969), Le Cercle Rouge (1970), Un flic (1972) și Monsieur Klein (1976), a fost omagiat de-a lungul carierei sale de numeroase personalități internaționale și onorat cu premii acordate în cadrul unor festivaluri prestigioase, inclusiv Premiul César pentru cel mai bun actor pentru interpretarea sa din Notre histoire (în anul 1985).
În 1991, Delon a devenit membru al Legiunii de Onoare a Franței, la cea de-a 45-a ediție a Festivalului Internațional de Film de la Berlin, a primit Ursul de Aur onorific, iar la Festivalul de Film de la Cannes din 2019 a primit Palme d’Or onorific.
La 17 ani s-a înrolat în Marina franceză
Alain Delon s-a născut la 8 noiembrie 1935, la Sceaux, Seine (în prezent Hauts-de-Seine), Île-de-France, o suburbie bogată a Parisului, într-o familie formată din Édith, farmacistă, și Fabien Delon, manager al unui teatru de cartier. Delon a frecventat mai multe școli, dar a fost exmatriculat din cauza comportamentului indisciplinat, la 14 ani renunțând definitiv la școală pentru a lucrat pentru scurt timp la măcelăria tatălui vitreg.
La 17 ani s-a înrolat în Marina franceză, fiind carabiner în timpul Primului Război din Indochina, între 1953 și 1954, la revenirea în Franța, în anul 1956, după serviciul naval în Saigon, trăind în derivă, intrând în relații cu gangsteri și prostituate și având mai multe locuri de muncă nesatisfăcătoare pentru el – de la chelner, portar, secretar, la asistent de vânzări. A fost remarcat la Cannes, unde o însoțise pe actrița Brigitte Auber, atrăgându-i imediat atenția agentului de talente al producătorului american David O. Selznick.
O idilă în viața reală
Deși Selznick i-a oferit un contract promițător cu condiția să învețe limba engleză, Delon a decis să rămână în Franța, după ce a fost convins de regizorul francez Yves Allégret să își înceapă cariera acolo. Allégret i-a oferit rolul său de debut în Quand la femme s’en mêle (1957), alături de actrița Edwige Feuillère, în 1958 primind rolul principal în pelicula Christine, în care a jucat alături de Romy Schneider, actriță din Austria care își câștigase deja faima pentru rolul din seria Sissi. Dar întâlnirea dintre cei doi actori superbi nu s-a limitat doar la colaborarea lor profesională, deoarece în timpul filmărilor la Christine, chimia de pe ecran s-a transformat într-o idilă în viața reală, povestea lor de dragoste durând cinci ani.
După prestația din filmul de dragoste Christine (1958), Delon a câștigat rapid atenția internațională în Plein soleil (1960), bazat pe romanul din 1955 al Patriciei Highsmith, The Talented Mr. Ripley, devenind și mai popular cu roluri în Roccco e i suoi fratelli (1960) și Il gattopardo (1963) de Luchino Visconti și L’Eclisse (1962) de Michelangelo Antonioni, precum și în Mélodie en sous-sol (1963; Any Number Can Win) și La Piscene (1969).
Au existat rețineri din cauza accentului
Latin lover-ul, cum era catalogat Alain Delon, a testat începând cu anul 1965 și piața de film americană, chiar dacă avea ceva rețineri din cauza accentului său, începând cu un rol mai mic în pelicula produsă de MGM, The Yellow Rolls-Royce, în care a fost distribuit alături de Shirley MacLaine, pentru ca în același an, 1965, să joace primul său rol principal în limba engleză în Once a Thief. În SUA, Alain Delon a colaborat nu doar cu MGM, dar și cu renumita Columbia, fiind distribuit în filmul de acțiune cu buget mare Lost Command (1966), cu Anthony Quinn și Claudia Cardinale și Texas Across the River, jucând alături de Dean Martin.
După șase filme la Hollywood, Delon a revenit pe plaiurile natale, jucând, printre altele, în Ultima aventură, alături de Lino Ventura, considerat unul dintre cele mai populare filme ale lui Delon din anii 1960, însă mai puțin popular în America de Nord, în Diabolically Yours (1968), Spirits of the Dead (1968), a apărut apoi într-un nou film în limba engleză, The Girl on a Motorcycle (1968), cu Marianne Faithfull, producție a regizorului Jack Cardiff care a avut mare priză în Marea Britanie, pelicula francezo-americană Adieu l’ami, în care Delon și Charles Bronson au jucat rolul unor foști legionari străini care se implică într-un jaf, film ce a contribuit la transformarea lui Charles Bronson într-o adevărată vedetă în Europa.
S-a retras oficial din actorie în 1997
Alain Delon s-a retras oficial din actorie în 1997 și chiar dacă a mai apărut în câteva filme, a ales să se concentreze totuși pe alte aspecte ale vieții sale, dedicându-se intens diverselor cauze caritabile și fiind un susținător activ și înfocat al drepturilor animalelor.
Deși a fost cunoscut pentru multele sale legături amoroase, inclusiv cu actrița suedeză Anita Ekberg, actrițele franceze Anne Parillaud, Mireille Darc și Brigitte Bardot (care l-a numit la un moment dat pe fostul ei iubit, Delon, „un vultur cu două capete… cel mai bun și cel mai rău”), cântăreața, modelul și actrița germană Nico și, desigur, austriaca Romy Schneider, iubirea vieții lui, Alain Delon s-a căsătorit doar cu una dintre numeroasele sale partenere. Francine Canovas, mai bine cunoscută sub numele de Nathalie Delon, cei doi căsătorindu-se la 13 august 1964 în La Ville-aux-Clercs, cu puțin peste o lună înainte de nașterea copilului lor, Anthony Delon. Cuplul a divorțat în 1969. Actorul mai are doi copii, actrița Anouchka Delon, născută în 1990, și Alain-Fabien Delon, născut în 1994, ambii rezultați în urma relației cu fostul model olandez Rosalie van Breemen.
Ultima apariție publică
În mai 2019, Alain Delon și-a făcut ultima apariție publică majoră pe covorul roșu pentru a primi un Palme d’Or onorific la Festivalul de Film de la Cannes, pentru ca în aceluiași an, să sufere un accident vascular cerebral debilitant.
Cu o sănătate precară, cauzată nu doar de vârsta înaintată, dar și de atacul cerebral suferit în 2019, Alain Delon și-a trăit ultima perioadă a vieții oarecum izolat și însingurat, în mijlocul domeniului său de 140 km de la Paris, moșie pentru care cei trei copii declanșaseră un război deschis. Anthony, Anouchka și Alain-Fabien au depus mai întâi o plângere în care o acuzau pe partenera sa japoneză și fosta sa îngrijitoare, Hiromi Rollin, că încearcă să profite de tatăl lor. După ce cazul a fost respins, cei trei s-au întors unul împotriva celuilalt în ianuarie 2024, Anthony acuzând-o pe Anouchka, copilul favorit al actorului, că profită de tatăl lor „slăbit”.
„Am fost programat pentru succes, nu pentru fericire”
Legenda cinematografului a decedat la vârsta de 88 de ani, la 18 august 2024, „ în locuința sa din Douchy, înconjurat de cei trei copii și familia sa”, așa cum scria un comunicat emis de agenția de presă AFP.
„Am fost programat pentru succes, nu pentru fericire. Cele două nu merg împreună”, declara Delon, care a susținut că s-a definit întotdeauna prin femei.„În ele, prin privirea primei mele soții, Nathalie, a lui Romy, (actrița și partenera mea de lungă durată) Mireille (Darc), sau a mamei copiilor mei (Rosalie van Breemen), mi-am tras motivația de a fi cine sunt”. (Alain Delon)
Surse:
https://www.britannica.com/topic/Legion-of-Honour
https://www.imdb.com/name/nm0001128/
Vă mai recomandăm să citiți și:
Alain Delon, un simbol al cinematografiei franceze, a murit. Actorul avea 88 de ani