Roger Moore, cel mai longeviv James Bond. „Moore l-a jucat pe Bond ca și cum s-ar fi jucat pe el însuși”

Roger Moore (1927 – 2017) a fost cel de-al patrulea James Bond, actorul interpretându-l pe faimosul spion britanic în șapte filme începând cu „Live and Let Die” din 1973 până la „A View to a Kill” din 1985, „mandatul” său în calitate de Bond, așa cum scrie IMDb.com, fiind marcat de un rol mai lejer și mai plin de umor al personajului în comparație cu, de exemplu, acela al primului James Bond, mai sofisticat, mai dur, mai carismatic – în viziunea unora – personificat de Sean Connery.

Comparația dintre acești doi James Bond poate atrage fani dedicați și argumentați pentru fiecare dintre cele două tabere, dar evident că nu acesta este scopul, deoarece fiecare dintre filmele francizei a fost făcut într-o manieră diferită, iar fiecare dintre cei șapte magnifici distribuiți să-l joace pe Bond au făcut-o într-un mod unic.

Pe Roger Moore, totuși, mulți l-au văzut ca pe un ambasador extraordinar al francizei, un adevărat profesionist, un actor minunat, gentlemanul perfect, atât pe ecran, cât și în afara lui. Criticul de film Roger Ebert spunea că „Moore l-a jucat pe Bond ca și cum s-ar fi jucat pe el însuși; trucul era să facă totul în așa fel încât să pară ușor chiar și atunci când nu era”, în vreme ce criticul de film Leonard Maltin a considerat că „farmecul, inteligența și sofisticarea lui Roger Moore au făcut din el un James Bond memorabil pentru o generație de fani”.

Roger George Moore s-a născut la 14 octombrie 1927 în Stockwell, Londra, Anglia, fiind fiul lui Lillian (născută în India, din părinți britanici) și al lui George Alfred Moore, polițist de meserie. Deși primele sale dorințe vizavi de cariera pe care ar fi vrut să o îmbrățiseze se îndreptau către arta plastic, soarta a făcut până la urma ca Roger să devină actor cu normă întreagă, asta după ce a prestat ca figurant în câteva filme realizate la sfârșitul anilor 1940. În 1953, după ce s-a mutat în Statele Unite ale Americii, perspectivele lui s-au schimbat complet. Și nu avea cum să nu se întâmple altfel, având în vedere fizicul și atitudinea sale. Primul contract al lui Roger Moore a fost semnat cu Metro-Goldwyn-Mayer, care l-a distribuit în filme precum Diane (1956), Interrupted Melody (1955) și The Last Time I Saw Paris (1954). Cam în aceeași perioadă a pășit și pe culoarele televiziunii jucând în serialele Ivanhoe (1958) și The Alaskans (1959), însă cel mai cunoscut, probabil, fiind Maverick (1957). La Hollywood, Roger Moore deja era cunoscut și bine înfipt în scenariile filmelor produse acolo. Însă marea lui descoperire pe plan internațional a avut loc odată cu serialul The Saint (1962) care l-a transformat efectiv într-un superstar. Deși producția a prins extrem de bine în străinătate, în SUA popularitatea era destul de incertă, astfel că Moore, în încercarea de a-și reatrage publicul american, a acceptat să joace alături de Tony Curtis în serialul The Persuaders al ITC ! (1971), care, la fel ca și precedentul, a prins „afară”, dar nu și în Statele Unite.

Alegerea lui Roger Moore pentru rolul lui James Bond a venit după ce Sean Connery a părăsit rolul, iar odată ce publicul s-a obișnuit cu schimbarea de stil, scrie IMDb.com, l-a acceptat și el. Live and Let Die (1973) a generat încasări mai mari în afara Statelor Unite decât Diamonds Are Forever (1971) – ultimul film în care Sean Connery a întruchipat personajul James Bond – după acest succes, Roger Moore mai apărând în alte șase filme Bond, înainte de a se retrage după A View to a Kill (1985), la 57 de ani, vârstă care deja nu i se mai părea potrivită pentru Bond.

Totuși, imaginea lui Roger Moore nu a rămas blocată de cea a lui James Bond, actorul având apariții de succes și în alte filme, cum ar fi That Lucky Touch (1975), Shout at the Devil (1976), The Wild Geese (1978), Escape to Athena (1979 ), North Sea Hijack (1980), The Cannonball Run (1981 ), în care a jucat alături de Burt Reynolds, cucerind de-a dreptul sofisticatul și pretențiosul public american. Roger Moore a mai putut fi văzut în Feuer, Eis & Dynamit (1990), precum și în comedia Bullseye! (1990), cu Michael Caine, în Bed & Breakfast (1991), precum și în filmul de televiziune The Man Who Wouldn’t Die (1994), după care în marele eșec al lui Jean-Claude Van Damme, The Quest (1996). „Moore a acceptat apoi roluri de mâna a doua, precum cele din Spice World (1997) și serialul de televiziune american The Dream Team (1999). Deși activitatea lui cinematografică prinsese un ritm mai lent, Moore a rămas în continuare în atenția publicului, fie că invitat în emisiuni televizate, fie în calitate de gazdă a unor documentare”. (IMDb.com)

La 31 decembrie 1998, Roger Moore a fost numit Comandor al Ordinului Imperiului Britanic, pentru serviciile aduse UNICEF, și a fost promovat la gradul de Cavaler Comandor al aceluiași ordin, la 14 iunie 2003.

Roger Moore a avut o viață personală destul de intensă (ca și rolurile pe care le-a jucat în filme de-a lungul carierei sale). A fost căsătorit de trei ori și a navigat printre mai multe aventuri amoroase picante, după ce a reușit să-și găsească fericirea alături de cea de-a patra soție a lui, actrița suedeză Kiki Tholstrup, stabilindu-se împreună în Elveția. În 2016, cu un an înaintea morții lui Moore, actorul și soția lui au suferit pierderea fiice dintr-o altă căsătorie a lui Kiki Tholstrup, Christina Knudsen, care a murit la 47 de ani înfrântă de cancer.

Prima dată, Roger Moore s-a căsătorit când avea doar 18 ani, cu actrița și patinatoarea Doorn van Steyn. Mariajul lor a durat din 1946 și până în 1952, separarea producându-se din cauza lui Moore care o cunoscuse pe cea care avea să devină a doua soție, Dorothy Squires (o femeie cu 13 ani mai în vârstă decât el) pe care, la fel, a părăsit-o în 1961 pentru pentru actrița italiană Luisa Mattioli, pe care a cunoscut-o în filmul The Rape of the Sabine Women din 1962.

Moore și Mattioli au avut trei copii – Deborah, Geoffrey și Christian – și au rămas împreună până în 1993, an în care Moore a fost diagnosticat cu cancer de prostată și în care a realizat, conform celor declarate de el, că trebuia să își reevalueze viața din acest proces făcând parte inclusiv despărțirea de Mattioli, pe care nu o mai iubea. Cea de-a patra și ultima soție a lui Roger Moore a fost Tholstrup, prietena lui Mattioli, legătura dintre cei doi înfiripându-se în 1993 dar nematerializându-se într-o căsătorie decât în 2002, la doi ani după ce Mattioli a acceptat, până la urmă, să-i acorde divorțul lui Moore.

Roger Moore a murit de cancer la 23 mai 2017, în Elveția, la vârsta de 89 de ani.

Surse:

https://www.imdb.com/name/nm0000549/bio/?ref_=nm_ov_bio_sm

https://people.com/movies/roger-moore-private-life-daughters-death-tumultuous-marriages/

Vă mai recomandăm să citiți și:

Aaron Taylor-Johnson, a fi sau a nu fi noul James Bond?

Cum este să lucrezi pentru MI6? „Mai interesant decât în filmele cu James Bond”

Idris Elba, omul care le poate face pe toate. De ce nu a vrut actorul să devină noul James Bond?

Rachel Weisz, actriță de Oscar, fiică de inventator, soție de „James Bond”