Janis Joplin, prima cântăreață de blues din anii ‘60. „Dansează ca și cum nu te vede nimeni. Iubește ca și cum nu vei fi niciodată rănit”

Janis Joplin, născută la 19 ianuarie 1943 în Port Arthur, Texas, a fost una dintre cele mai influente și interesante cântărețe de muzică rock și prima solistă de blues din anii ‘60. Joplin a trăit intens, prea intes chiar, iar derapajele emoționale au împins-o nu doar pe marginea prăpastiei, dar inclusiv în hăul ei adânc din care nu a mai putut fi salvată. Janis Joplin a murit la doar 27 de ani, în urma unei supradoze intenționate de heroină. Moartea ei venea la două săptămâni după dispariția unei alte legende a muzicii, Jimi Hendrix.

Janis Joplin a avut o copilărie marcată de probleme de integrare socială, fiind adesea marginalizată de colegi. Era supraponderală, suferea de acnee severă și ieșea în evidență prin comportamentul și convingerile ei neconvenționale. Milita pentru integrarea rasială, fuma marijuana și asista la concerte ale artiștilor de culoare, ceea ce a îndepărtat-o și mai mult de colegii ei de clasă care, deseori, o ridiculizau numind-o „scroafă”, „ciudată” sau „iubitoare de negri”. Această hărțuire constantă a transformat-o pe Janis într-o paria în comunitatea liceului ei, astfel că la Balul de Absolvire nici măcar nu a mai fost invitată.

• Saeed Rashed, cel mai tânăr scriitor. La 4 ani a publicat prima carte
• Rock Hudson, viața publică și privată celui mai mare idol gay de la Hollywood

Ce a fost în sufletul adolescentei Janis este ușor de dedus. Respingerea, hărțuirea, excluderea de la unul dintre cele mai importante evenimente ale anilor de formare s-au coagulat într-un sentiment de durere profundă și dezamăgire din care a încercat să iasă aventurându-se nu doar în muzică, dar și în pictură.

Întotdeauna mi-am dorit să fiu artistă, orice ar fi, așa cum alte persoane vor să devină stewardese. Citesc. Pictez. Cred.

Comportamentul ei neconvențional, apărarea integrării rasiale și interesele sale unice au făcut-o să se diferențieze de normele tradiționale ale vremii, astfel că experiențele de ostracizare și ridiculizare pe care le-a trăit au contribuit la decizia ei de a părăsi Port Arthur după terminarea liceului și de a urma o cale diferită în California. Avea talent muzical, dar și poetic. Cânta la chitară și compunea piese. Prin urmare, i-a fost ușor să aleagă ce va face cu viața ei.

În California, Janis Joplin a început să înregistreze pentru prima dată muzică. Și tot acolo a făcut cunoștință cu drogurile, o dependență care avea să o afecteze tot restul vieții.

În 1963 s-a mutat la San Francisco, în cei doi ani care au urmat nu doar ocupându-se de muzică, dar crescând și consumul ei de droguri.

S-a alăturat trupei Big Brother & The Holding Company, formație cu care a înregistrat două dintre cele patru albume ale sale. Deși primul album nu s-a bucurat de un succes considerabil, după cel de-al doilea, „Cheap Thrills”, lansat în 1968, Janis Joplin, odată rățușca cea urâtă, a devenit brusc un simbol rock, o femeie cu o voință puternică și agresivă din punct de vedere sexual. Albumul s-a vândut extrem de bine și a ajuns în topurile muzicale.

Joplin a părăsit trupa pentru a forma, pentru scurt timp, Kozmic Blues Band, ajungând pe locul cinci în 1969 cu piesa „I Got Dem Ol’ Kozmic Blues Again Mama!”. Cu cei de la Kozmic Blues Band, Janis Joplin a participat la Woodstock, unul dintre cele mai mari festivaluri muzicale din istorie.

În 1970, logodită și cu o viață apparent intrată pe un făgaș bun, scrie britannica.com, Joplin înregistra un album cu noul ei grup, „Full Tilt Boogie Band”, când a murit la 4 Octombrie, la Hollywood, din cauza unei supradoze accidentale de heroină. Albumul intitulat „Pearl” a fost lansat postum și a ajuns în fruntea topurilor din 1971, la fel ca și single-ul „Me and Bobby McGee”.

Povestea lui Joplin a fost inclusă în filmul biografic din 1979, The Rose, cu Bette Midler în rolul principal.

Janis Joplin a fost inclusă în Rock and Roll Hall of Fame în 1995 și a primit un premiu Grammy pentru întreaga carieră în 2005.

Muzica, pentru Joplin, era motorul existenței sale, dar până la un punct. Janis Joplin suferea de depresie, strălucirea și atmosfera animată de la concertele ei ori spectacolele la care participa contrastau prea puternic cu singurătatea, singura care îi oferea o îmbrățișare rece atunci când ajungea acasă. Voia să iubească. Dar nu își găsise sufletul pereche. Iar căutările ei, sub aburii parșivi ai alcoolului și drogurilor, au dus-o într-o rătăcire din care nu s-a mai regăsit.

„A fost un sfârșit tragic și prematur pentru una dintre primele figuri feminine importante ale rockului”, scrie euronews.com. „Cariera lui Joplin a fost mereu afectată în timpul vieții sale de presa muzicală sexistă, obsedată de relațiile ei personale cu bărbați și femei. Cu toate acestea, moștenirea ei mai mare este aceea a unei voci extraordinar de puternice, combinată cu un magnetism scenic care rivaliza cu cel al oricărui rockstar masculin”.

Muzica lui Janis Joplin era caracterizată de pasiune, intensitate și autenticitate, reușind să combine într-u stil unic elemente ale blues-ului, soul-ului și rock-ului. Avea o voce puternică și plină de emoție. Janis Joplin este cunoscută pentru hit-uri precum „Piece of My Heart”, „Me and Bobby McGee” sau „Mercedes Benz”, interpretarea ei sinceră, dezinhibată și viscerală aducând o nouă dimensiune genului rock și influențând multe generații ulterioare de artiști.

Surse:

https://www.euronews.com/culture/2023/10/04/culture-re-view-why-janis-joplins-death-at-27-is-still-one-of-rocks-greatest-tragedies

https://www.britannica.com/biography/Janis-Joplin

Vă mai recomandăm să citiți și:

Sinead O’Connor, un destin controversat. „Toți au vrut o vedetă pop, nu? Poate, dar eu sunt o cântăreață de protest”

Bessie Smith, Împărăteasa Blues-ului. „Nu arăt bine, dar sunt copilul înger al cuiva”

Etta James, una dintre cele mai mari voci ale blues-ului american

Mick Jagger, omul din spatele mișcărilor caraghioase. „Dansul este un substitut al sexului”