Jules Verne, scriitorul vizionar și cel mai mare dintre visători. Creatorul primelor romane SF

Prea puțin probabil să existe cineva care să nu fi citit cel puțin un roman al geniului literar Jules Verne, fie că a fost vorba despre „Ocolul lumii în optzeci de zile”, „Călătorie spre centrul Pământului”, „Insula misterioasă” sau „Douăzeci de mii de leghe sub mări”, cărți extrem de populare și îndrăgite care s-au tradus în peste 140 de limbi străine. Verne a scris 54 de romane, cinci dintre ele fiindu-i publicate postum de către fiul său. De altfel, Jules Verne este al doilea cel mai tradus autor din toate timpurile (după Agatha Christie).

Jules Verne este considerat părintele literaturii științifico-fantastice, deși la vremea sa poveștile inedite, vizionare, pline de suspans și creativ scrise de el nu au fost bine primite de la bun început, mulți considerându-i munca dacă nu slabă, atunci ridicolă, fără să realizeze valoarea lui Verne și a operelor lui care, în timp, au ajuns unele dintre cele mai citite din istorie.

• Proscrișii de la Hollywood: „Sunteți sau ați fost vreodată membru al Partidului Comunist?”
• Test de cultură generală. Despre care fructe se spune că aduc ghinion?

Jules Verne s-a născut la 8 februarie 1828, la Nantes, în Franța, într-o familie bine poziționată, cu un tată avocat și o mamă provenită la rândul ei dintr-o familie bună, de navigatori și armatori.

Verne l-a întâlnit pe Alexandre Dumas

Educația lui Verne a început la vârsta de șase ani, când a fost dat la un internat din Nantes, ulterior urmând o școală catolică unde a excelat la geografie, greacă, latină și chiar canto.

La insistențele tatălui său, Jules a urmat inițial o carieră în drept la Paris, dar în curând s-a orientat spre literatură, spulberând speranțele seniorului care visa să-și vadă fiul avocat.

Jules Verne a început prin a scrie piese de teatru, a lucrat la Théâtre Lyrique și a publicat povestiri scurte și eseuri științifice. În 1857 s-a căsătorit, s-a angajat ca broker, continuând în același timp să scrie și să viseze la crearea unor romane care să îmbine știința cu aventura.

În 1849, Verne l-a întâlnit pe Alexandre Dumas, autorul romanelor „Contele de Monte Cristo” și „Cei trei mușchetari”, și a devenit prieten apropiat cu fiul lui, cei doi revizuind împreună comedia teatrală a lui Verne, „Les Pailles rompues” care a reprezentat, de altfel, debutul literar în 1850 al lui Verne. Ani mai târziu, mai exact în septembrie 1862, Verne avea să colaboreze cu Pierre-Jules Hetzel, cel care i-a devenit editor pentru seria „Voyages extraordinaires”, primul roman din această serie fiind „Cinci săptămâni în balon”, un mare succes internațional și marcând începutul carierei prolifice de scriitor a lui Verne, axată pe aventuri științifico-fantastice.

A dobândit faimă mondială și succes financiar

Activitatea literară a lui Verne poate fi împărțită în faze distincte. Prima, din 1862 până în 1886, este caracterizată de perioada sa pozitivistă, în care a scris multe romane de aventură și SF de mare succes „Călătorie spre centrul Pământului”, „Douăzeci de mii de leghe sub mări” și „Ocolul pământului în optzeci de zile”, fiind câteva dintre ele, perioadă în care Verne a dobândit faimă mondială și succes financiar.

În „Douăzeci de mii de leghe sub mări” de exemplu, carte publicată în 1870, Verne descrie nava căpitanului Nemo ca fiind un submarin electric, o tehnologie ce avea să fie inventată abia peste 25 de ani, iar prima astfel de navă, atunci când a fost construită (în 1886), a fost Nautilus, numită după însăși creația lui Verne. Nautilus, în viziunea futuristă a autorului, dispunea de un ansamblu inedit de tehnologii pe care le avem inclusiv azi, de la emisiuni de știri, la pânze solare, module lunare, videoconferințe și nave spațiale care se prăbușesc.

Romanul care a fost aproape să nu fie publicat

În 1863, Verne a scris „Paris în secolul XX”, care, din nou, a evidențiat spiritul vizionar al autorului ce prezenta în carte zgârie-nori de sticlă, trenuri de mare viteză, obiecte ce semănau cu niște calculatoare, o rețea mondială de comunicații și o societate în care doar afacerile și tehnologia erau apreciate, protagonistul poveștii neacomodându-se, însă, în acest peisaj dominat de mercantilism. Din păcate, pentru că editorul lui Verne a considerat cartea prea puțin credibilă, spunând că, cel mai probabil, nu se va vinde, romanul nu a văzut niciodată lumina tiparului, fiind descoperit mult mai târziu de către strănepotul lui Verne, Jean Jules Verne, și apoi publicat în 1994.

În cea de-a doua etapă, din 1886 până la moartea sa în 1905, Jules Verne a explorat teme mai pesimiste legate de tehnologie și de pericolele acesteia în lucrări precum „Topsy-Turvy” și „Stăpânul lumii”, adversitățile din viața personală influențându-i schimbarea de ton în scrierile sale.

În cea de-a treia etapă, din 1905 până în 1919, cunoscută sub numele de perioada Verne fils, au existat încercări de a se continua moștenirea lui Verne după moartea sa, prin publicații postume.

Jules Verne s-a confruntat cu un eveniment șocant și tragic

După moartea lui Jules Verne, la 24 martie 1905 (la vârsta de 75 de ani), fiul său, Michel Verne a preluat responsabilitatea de a gestiona patrimoniul literar al tatălui. Michel a avut un rol esențial în supravegherea publicării mai multor lucrări postume atribuite lui Jules Verne, lucrări care erau fie manuscrise incomplete lăsate în urmă de Verne, fie povestiri care au fost terminate de alți scriitori, dar publicate sub numele lui Verne pentru a menține continuitatea cu stilul și temele stabilite de acesta. Trei dintre romanele postume ale lui Jules Verne sunt „Vulcanul de aur”, publicat în 1906, care face parte din seria „Voyages Extraordinaires”, „The Lighthouse at the End of the World” (1905) și „The Chase of the Golden Meteor” (1908).

În 1886, Jules Verne, renumitul autor francez și pionier al literaturii science-fiction, s-a confruntat cu un eveniment șocant și tragic orchestrat de propriul nepot, Gaston. Acesta, care fusese considerat până atunci nepotul iubit al lui Verne, a încercat să își împuște unchiul, incidentul lăsându-l șchiop pe Jules Verne. În urma tentativei de crimă, Gaston a fost internat imediat într-un azil, unde a primit tratament pentru boli mintale, rămânând sub îngrijire pentru tot restul vieții sale.

A avut o relație extraconjugală cu o femeie din Transilvania

Jules Verne s-a căsătorit la vârsta de 29 de ani cu Honorine Morel, văduvă și mamă a două fiice, căsnicia lor fiind marcată de certuri frecvente, în special din cauza călătoriilor ample ale lui Verne și spiritului său de aventură nu prea bine primite de Honorine care, mai mult, își suspecta soțul și de infidelitate. Honorine și Jules au avut împreună un singur copil, pe Michel (August 3, 1861 – March 5, 1925), editor și sctiitor, ca și tatăl său.

În timpul călătoriilor sale în Europa de Est, se spune că Jules Verne a întâlnit-o pe Louise Müller, o văduvă din Transilvania care era cu 17 ani mai tânără decât el. Louise Müller era originară din Homorod, în 1850 s-a mutat însă cu familia la Viscri, pentru ca la 17 ani să se angajeze la un salon de modă din București. Conform informațiilor existente, Jules Verne a cunoscut-o pe Louise când aceasta a venit într-o vizită la Amiens, împreună cu cel de-al doilea ei soț, un proprietar de hotel, în acea perioadă începând relația ei extraconjugală cu Jules Verne care ar fi continuat, inclusiv prin scrisori, până la moartea scriitorului, în 1905.

Jules Verne, care era bolnav de diabet cronic și care suferise niște complicații în urma unui accident vascular cerebral ce i-a paralizat partea dreaptă, a murit la domiciliul său din Amiens, Bulevardul Longueville nr. 44 (în prezent Bulevardul Jules-Verne), la 24 martie 1905. Avea 77 de ani.

A prevăzut progrese tehnologice cu mult înainte să devină realitate

Verne a lăsat în urmă o serie de opere inovatoare și de valoare. Abilitatea lui de a îmbina cunoștințele științifice cu narațiuni captivante l-a făcut să se distingă ca autor vizionar care a prevăzut progresele tehnologice cu mult înainte ca acestea să devină realitate, capacitatea sa de a imagina un viitor modelat de progresul științific aducându-i titlul de „omul care a inventat viitorul”.

Înmormântarea lui Jules Verne a avut loc la biserica St. Martin din Amiens, cadrul trist dar solem fiind completat de participanți, diverși reprezentanți ai societăților literare, științifice și geografice, precum și de mulți elevi care admirau opera lui Verne.

În onoarea contribuțiilor sale la literatură și imaginație, iubitorii cărților lui Jules Verne au strâns fonduri pentru un monument pe care i l-au dedicat „celui mai mare dintre visători”.

Surse:

https://www.britannica.com/biography/Jules-Verne

Vă mai recomandăm să citiți și:

Idei parcă scoase din romane științifico-fantastice primesc finanțări uriașe de la NASA

„Stăpânul Inelelor”, fantastica trilogie care nu dezamăgește niciodată

Cele mai bune filme SF din punct de vedere științific

Top 10 filme SF din toate timpurile