Mick Jagger, omul din spatele mișcărilor caraghioase. „Dansul este un substitut al sexului”

Mick Jagger este unul dintre cei mai recognoscibili artiști ai tuturor timpurilor, solistul trupei Rolling Stones, cunoscut pentru mișcările sale scenice electrizante specifice, unul dintre cei mai bogați muzicieni (are o avere de peste 500 de milioane de dolari).

Legenda londoneză a rock n’ roll-ului a fost numit cavaler de către Regina Elisabeta a II-a, la 12 decembrie 2003, în calitate de membru al trupei The Rolling Stones a cântat pentru peste 500.000 de oameni la 30 iulie 2003, în Downsview Park din Toronto, un concert la care au mai participat, printre alții, AC/DC, Justin Timberlake, The Guess Who, Rush, The Flaming Lips, Sam Roberts, și care a fost organizat în beneficiul victimelor SARS și pentru a ajuta economia orașului Toronto.

S-a scris că a avut o legătură cu fostul model Carla Bruni (și fostă Primă Doamnă a Franței din 2008 și până în 2012). Mick Jagger este tatăl a 8 copii proveniți din 2 căsătorii și alte 3 relații. Din 2014 este logodit cu mai tânăra coregrafă și fostă balerină Melanie Hamrick (n.1987), în 2016 venind pe lume cel mai tânăr dintre toți copiii lui – Deveraux.

Sir Michael Philip Jagger s-a născut la 26 iulie 1943, în Dartford, Kent, Anglia. Tatăl său, Basil Fanshawe „Joe” Jagger a fost profesor de educație fizică și gimnast, iar mama sa, Eva Ensley Mary Jagger, coafeză. Mick Jagger a urmat pentru scurt timp cursurile școlii primare Wentworth din Dartford, Kent, Anglia, unde l-a întâlnit pe Keith Richards, cel care avea să-i devină prieten și colaborator la compunerea cântecelor. După ce Jagger s-a mutat cu familia la Wilmington (tot în Kent), cei doi au pierdut legătura.

Primele experiențe muzicale ale lui Jagger au fost legate de participarea în calitate de cântăreț în corul bisericii, în acea perioadă dezvoltându-și pasiunea pentru muzica blues americană, reprezentată în special de muzicieni precum Howlin’ Wolf, Little Richard și Muddy Waters.

La vârsta de 14 ani, Jagger a început să cânte la chitară, iar în 1960 a devenit solistul trupei Little Boy Blue and the Blues Boys. Un an mai târziu, neîntâmplător de întâmplător, Jagger și-a reîntâlnit prietenul din școală, Richards, într-o gară din Kent, în 1962 formând legendara trupă Rolling Stones împreună cu Richards (chitară și voce) și cu alți muzicieni britanici, Brian Jones (mai multe instrumente), Charlie Watts (tobe) și Bill Wyman (bas).

Primele piese de top ale grupului au fost lansate în 1964 și 1965 – „Time Is on My Side” și, respectiv, „The Last Time”, în 1965 producând primul hit numărul unu al lor, scris de Jagger și Richards, „(I Can’t Get No) Satisfaction”. Au urmat spectacole live de mare succes, energice și care au avut în permanență semnătura lui Jagger prin dansul său unic reprezentat de mișcări corporale haotice combinat cu expresii faciale exagerate.

Începând cu 1968, au fost lansate albumele BeggarsBanquet (1968), Let It Bleed (1969), Get Yer Ya-Ya-Ya’s Out! (1970), Sticky Fingers(1971) și dublul album Exile on Main Street (1972), criticii muzicali considerându-le, scrie britannica.com, cele mai creative și mai durabile lucrări ale trupei. A fost perioada în care Rolling Stones a scos pe piață, de asemenea, unele dintre cele mai mari cântece rock din istoria muzicii, printre care „Brown Sugar”, „Honky Tonk Women”, „Street Fighting Man”, „Sister Morphine” și „Gimme Shelter”, dar și în care membrii trupei au început să se confrunte cu probleme legale din cauza consumului de droguri. La 3 iulie 1969, Brian Jones, unul dintre membrii fondatori ai trupei Rolling Stones, a fost găsit decedat într-o piscină, după autopsie, medicii legiști consemând că muzicianul ar fi avut ficatul și inima mărite din cauza abuzului de alcool și droguri.

Trupa Rolling Stones s-a stabilit în sudul Franței în primăvara anului 1971, ca exilați fiscali reticenți care fugeau de impozitul punitiv de 93% aplicat de guvernul laburist celor cu venituri mari.

Fiecare membru al trupei a ales o locație diferită pentru a locui în Franța în această perioadă. Bill Wyman a locuit în Bastide St. Antoine în Grasse, în timp ce Mick Taylor a închiriat Le Haut în Tignet. Charlie Watts a stat inițial într-un hotel din Cannes înainte de a găsi o casă închiriată numită La Borie în Thorais, lângă Arles. Mick Jagger a locuit o vreme la hotelul Plaza Athénée din Paris, pentru ca mai târziu să închirieze o casă în Biot, Alpes-Maritimes, iar Keith Richards a închiriat celebra Villa Nellcôte din Ville franche-sur-mer, unde formația a înregistrat „Exile on Main St”.

(În 2006, Villa Nellcôte a fost vândută pentru 128 de milioane de dolari. Fosta reședință a lui Bill Wyman este acum restaurant și conac de 5 stele).

Deși trupa a continuat să înregistreze și să lanseze muzică pe parcursul anilor 1970 și 1980, Jagger s-a angajat într-o serie de parteneriate notabile cu alți artiști, câteva dintre cele mai cunoscute fiind participarea sa ca backing vocals pentru piesa „You’re So Vain” a muzicianului american Carly Simon în 1972, aparția alături de Bette Midler în videoclipul remake-ului piesei „Beast of Burden” a celor de la Rolling Stones în 1984 și coverul piesei „Dancing in the Street” (compoziție a lui Marvin Gaye, William „Mickey” Stevenson și Ivy Jo Hunter) împreună cu David Bowie în 1985.

Tot în 1985, așa cum se întâmplă la toate casele mari, au existat niște divergențe care au scuturat puțin armonia trupei, Mick Jagger lansându-și primul album solo, She’s the Boss, în 1985, ajuns pe locul 6 în topul albumelor din Marea Britanie și pe locul 13 în Statele Unite. Jagger a revenit în mijlocul formației după următorul său album solo, Primitive Cool, în 1987, un produs cu vânzări mai mici. Au urmat alte albume solo ale lui Jagger Wandering Spirit (1993) și Goddess in the Doorway (2001), în același timp scriind, înregistrând și cântând cu Rolling Stones.

În 2004, împreună cu muzicianul britanic Dave Stewart, Mick Jagger a realizat muzica pentru coloana sonoră a filmului Alfie, piesa „Old Habits Die Hard”! fiind recompensată în 2005 cu un premiu Globul de Aur pentru cel mai bun cântec original într-un film.

Muzician, compozitor, dar și actor, Mick Jagger a jucat în câteva filme, inclusiv în Ned Kelly (1970) și în Performance (1970). Tot în 1970, Jagger a fost distribuit pentru a juca rolul lui Feyd-Rautha Harkonnen într-o adaptare a Dune, romanul clasic de science-fiction din 1965 al autorului american Frank Herbert, film pe care, până la urmă, cineastul francez de origine chiliană Alejandro Jodorowsky nu l-a mai realizat.

În 1995, Jagger a fondat compania de producție cinematografică Jagged Films, iar în 1989, a fost inclus în Rock & Roll Hall of Fame, alături de restul trupei.

Surse:

https://www.theguardian.com/music/2010/apr/25/stones-exile-on-main-street

https://www.britannica.com/art/rock-and-roll-early-style-of-rock-music

Vă mai recomandăm să citiți și:

Buddy Holly, pionierul Rock & Roll. „Nu vreau să fiu un star, vreau să fiu o legendă”

Ryan O’Neal, actorul care a trăit cu leucemie și cancer peste 20 de ani. „Sunt nepăsător. Este unul dintre farmecele mele”

Al Pacino, tată la 83 de ani. „Uneori este mai bine să fii cu diavolul pe care îl știi decât cu îngerul pe care nu îl cunoști”

Tina Turner, regina Rock’n’Roll: „Câteodată trebuie să lași totul să curgă, să te purifici”