Viața bate filmul. Choi Eun-hee și Shin Sang-ok, artiștii sud-coreeni răpiți pentru a face filme care să pună Coreea de Nord pe harta cinematografică

În 1978, Choi Eun-hee (1926 – 2018), actriță sud-coreeană, una dintre cele mai populare vedete ale țării în anii 1960 și 1970, și fostul ei soț de atunci, regizorul Shin Sang-ok (1926 – 2006), amândoi figuri proeminente în industria cinematografică sud-coreeană, au fost răpiți și aduși Coreea de Nord, fiind forțați să facă filme timp de mai mulți ani.

Au reușit într-un final să iasă din țară în 1986, au cerut azil la ambasada SUA din Viena, iar după zece ani petrecuți în Statele Unite, în 1999 au revenit în patria natală, Coreea de Sud.

• Kamala Harris, prima femeie vicepreședinte din istoria Americii. Atunci când Joe Biden a efectuat o colonoscopie,…
• Gladys May Aylward, misionara britanică din China. A salvat 100 de orfani în timpul celui de-Al…

În cazul lui Choi Eun-hee, în 1978, actrița a primit o invitație în Hong Kong sub pretextul de a discuta un potențial proiect de film, o invitație capcană întinsă de agenții nord-coreeni, imediat ce a ajuns pe teritoriul țării, fiind răpită și dusă cu forța în Coreea de Nord.

Cum au fost răpiți cei doi?

În ceea ce-l privește pe Shin Sang-ok, când a raportat dispariția fostei lui soții, acesta a devenit rapid principalul suspect. Astfel, în încercarea de a-și reabilita numele, a călătorit în Hong Kong pentru a o găsi, însă la scurt timp după aceea a avut aceeași soartă ca și Choi, fiind adus cu forța în Coreea de Nord pentru a-i face pe plac dictatorului Kim Jong-Il.

De ce au fost răpiți cei doi? Pentru că erau populari la vremea respectivă, iar dorința lui Kim Jong-il, fiul și succesorul liderului nord-coreean Kim Il-sung, de a-și dezvolta propria industrie cinematografică și de a spori influența culturală a Coreei de Nord, era mai presus de orice raționament. Kim Jong-il era un mare fan al filmelor, având peste 15.000 de pelicule în colecția sa privată, cea mai mare parte dintre ele nefiind producții nord-coreene autohtone, pe care le considera rigide și plictisitoare (erau, desigur, propagandă), ci producții mai dinamice din Coreea de Sud și din Occident, chiar dacă pe acestea din urmă le interzisese în propria țară.

Dictatorul, care își dorea enorm să beneficieze de talentul și experiența lui Choi Eun-hee și a lui Shin Sang-ok, a considerat că cea mai bună cale pentru a-și materializa viziunea este să le aducă pe cele două vedete de film sud coreene  la el în țară, dacă nu de bună voie, atunci cu forța. La vremea respectivă, Shin Sang-ok era considerat un fel de Steven Spielberg în regia de filme, iar Choi Eun-hee, asemănată cu Elizabeth Taylor.

Choi și Shin au fost ținuți sub supraveghere strictă

În timp ce se aflau în Coreea de Nord, Choi și Shin au fost ținuți sub supraveghere strictă și forțați să lucreze în industria cinematografică nord-coreeană, în această perioadă producând șapte filme sub controlul și îndrumarea guvernului nord-coreean. Abia în 1986, după aproape un deceniu de detenție, li s-a oferit șansa de a călători la Viena, în Austria, unde au reușit să se refugieze la ambasada SUA și să obțină azil politic, în cele din urmă revenind în Coreea de Sud.

Răpirea lui Choi Eun-hee și Shin Sang-ok a fost un eveniment neașteptat și tulburător care a avut un impact semnificativ asupra vieții și carierei lor.  Povestea lor ulterioară de supraviețuire și de evadare a atras atenția internațională și a devenit subiectul unor filme, inclusiv al documentarului din 2016 „The Lovers and the Despot”.

Soarta regizorului Shin în Coreea de Nord

Timp de cinci ani, Choi a locuit într-o vilă foarte bine păzită, fiind obligată să participle alături de președintele îndrăgostit la petreceri extravagante. Pentru că a fost izolată de orice contact cu lumea exterioară, nu a știut că dispariția ei a provocat o mare agitație în țara natală, scrie ewcritique.co.uk.

Soarta regizorului Shin în Coreea de Nord a mers din rău în mai rău, mai ales după tentativa lui de a evada, traversând un lac înghețat în China, în iarna anului 1979. După ce a fost prins, a fost dus într-un lagăr de prizonieri nord-coreean, torturat și bătut timp de mai bine de doi ani, an în care a fost eliberat de acolo, mai exact la 23 februarie 1983. După două săptămâni, ca și cum nimic nu se întâmplase, Shin a fost invitat de onoare la o petrecere organizată chiar de cel responsabil de răpirea sa, acolo având să o revadă, pentru prima dată de când fuseseră aduși cu forța în Coreea de Nord, pe fosta lui soție (Shin și Choi divorțaseră în 1976), fiind prezentați, în mod hilar, unul altuia chiar de Kim Jong-Il.

Fereastra spre libertate a cineaștilor sud-coreeni

Pentru că șederea în lagărul de prizonieri îl afectase foarte mult, Shin slăbise enorm și își schimbase fizionamia, astfel că Choi nu l-a recunoscut inițial. În momentul în care au reușit să stea puțin de vorbă, și-au dat seama că amândoi nutreau dorința de a fugi din Coreea de Nord, deși dezideratul părea destul de greu de îndeplinit.

Între timp, cuplul s-a recăsătorit, la recomandarea lui Kim Jong-Il (oricum, altă soluție nu aveau, pentru nu-l puteau refuza pe dictator), realizând că ar fi putut avansa cu planul lor de evadare doar dacă se conformau dorințelor acestuia, oferindu-i relaxarea mentală necesară de care, mai târziu, s-ar fi putut folosi. Erau conțtienți de faptul că singura metodă de a ieși din Coreea de Nord era participarea în străinătate, în calitate de cineaști consacrați, în cadrul unor festivaluri, ori implicarea în realizarea diferitelor filme.

Iar Kim Jong-Il înțelesese că pentru a crea producții mari, importante, trebuia să slăbească controlul asupra lui Shin și a lui Choi, în cele din urmă fiind de acord să-i lase pe cei doi să filmeze părți din peliculele lor în Europa, acesta fiind greșeala lui și fereastra spre libertate a cineaștilor sud-coreeni.

De bună voie și pentru „libertatea artistică”

Prima peliculă realizată în Coreea de Nord de „prizonieri” a fost „Pulgasari” (lansat în 1985), filmată la Praga sub un control extrem de strict al oamenilor lui Jong-II. Filmul a fost produs în colaborare cu studioul de film central din Pyongyang și a avut un buget semnificativ pentru acea perioadă. A fost una dintre rarele ocazii în care un film nord-coreean a fost realizat în afara țării, fiind pentru prima dată când cei mai mulți dintre spectatorii nord coreeni au putut intra în contact cu lumea de dincolo de granițele țării lor, văzând imagini cu arhitectura străină și moda occidentală, scene care i-au afectat emoțional și care unora dintre ei le-au deschis ochii, după ani și ani de zile în care fuseseră îndoctrinați și forțați să creadă că trăiesc în cel mai frumos și mai prosper loc de pe pământ.

Ecranul cinematografului, însă, le arăta adevărul nefiltrat, astfel că pentru mulți oameni, scrie newcritique.co.uk, aceste scene au reprezentat o evadare temporară dintr-o dictatură atotcuprinzătoare, care le refuzase lumea și dreptul de a trăi decent. „Viitorii dezertori vor cita experiența lor din cinematograf ca fiind unul dintre motivele pentru care au fugit din regimul lui Kim Jong-Il”.

Înainte să ajungă la Praga, Shin și Choi fuseseră instruiți de către Kim Jong-Il ca în cazul în care ar fi fost întrebați de ce au venit în Coreea de Nord, să spună că de bună voie și pentru „libertatea artistică”.

Shin și Choi aveau încrederea lui Kim Jong-II

De-acum, Shin și Choi aveau încrederea lui Kim Jong-II, astfel că li s-a permis o nouă vizită în Europa. La 12 martie 1986, Shin și Choi au evadat în cele din urmă în timp ce se aflau la Viena, la un festival de film, cerând azil politic la ambasada SUA din capitala Austriei. Cererea lor a fost acceptată și, în cele din urmă, au reușit să se mute în Statele Unite. În 1999 au revenit în Coreea de Sud, fiind întâmpinați și sărbătoriți ca eroi naționali.

Choi Eun-hee și Shin Sang-ok și-au reluat carierele în industria cinematografică sud-coreeană. Au continuat să lucreze în domeniul cinematografiei, atât separat, cât și, ocazional, împreună. Au primit recunoaștere și aprecieri pentru contribuțiile lor la industria cinematografică, precum și pentru rezistența și curajul de a supraviețui experienței dureroase prin care au trecut.

Choi și Shin s-au căsătorit în 1953

Choi Eun-hee s-a născut la 20 noiembrie 1926, în Gyeongseong, Seulul de azi, Coreea de Sud. Și-a început cariera de actriță la o vârstă fragedă, debutând în film în 1947. Choi a câștigat rapid recunoașterea talentului și a versatilității sale ca actriță, apărând în numeroase filme de succes de-a lungul anilor 1950 și 1960. A fost cunoscută pentru frumusețea, farmecul și capacitatea de a interpreta o gamă largă de personaje. Choi Eun-hee s-a stins din viață la 16 aprilie 2018, la 92 de ani, lăsând în urmă o moștenire ca una dintre cele mai iubite actrițe din Coreea de Sud și un simbol al rezilienței.

Shin Sang-ok, născut la 11 octombrie 1926, în Jinju, provincia Gyeongsang de Sud, Coreea de Sud, a fost un renumit regizor și producător de film. Și-a început cariera în industria cinematografică la sfârșitul anilor 1940, regizând primul său lungmetraj, „A Romantic Papa”, în 1961. Shin a devenit cunoscut pentru tehnicile lui inovatoare de povestire vizuală și pentru capacitatea de a crea narațiuni convingătoare care au rezonat cu publicul. Shin Sang-ok a continuat să lucreze în industrie până la moartea sa, la 11 aprilie 2006, la vârsta de 80 de ani.

Choi și Shin s-au căsătorit în 1953 și au format un parteneriat creativ de succes, colaborând împreună la numeroase filme. Compania lor de producție, Shin Films, a devenit una dintre cele mai influente și mai respectate din Coreea de Sud, producând filme aclamate de critici care au obținut atât succes comercial, cât și recunoaștere artistică.

Surse:

https://www.imdb.com/title/tt5278868/

https://newcritique.co.uk/2019/12/23/essay-kidnapping-north-korean-cinema-kim-jong-il-shin-sang-ok-and-choi-eun-hee-hannah-streck/

https://celebrity.nine.com.au/movies/inside-shin-sang-ok-and-choi-eun-hee-kim-jong-il-abduction-north-korea/283ab0e7-2305-4df9-b97c-aa478ba14e66

https://www.theguardian.com/world/2018/apr/17/choi-eun-hee-actor-abducted-north-korea-dies-south-korean-cinema

Vă recomandăm să citiți și:

Daniel Baldwin, scandalagiul familiei

Benny Goodman, Regele Swing-ului. A fondat prima trupă interrasială care a susținut un concert în fața publicului

Cu toate că a fost umbrit de asociatul său, el este omul care a realizat prima fotografie din lume

Buddy Holly, pionierul Rock & Roll. „Nu vreau să fiu un star, vreau să fiu o legendă”