Murasaki Shikibu, autoarea uneia dintre cele mai mari opere ale literaturii japoneze, considerate a fi cel mai vechi roman complet din lume

Murasaki Shikibu (978 – 1016) a fost o romancieră, poetă și doamnă de onoare la curtea Heian. Perioada Heian, care a durat între anii 794 și 1185, a constituit o epocă importantă în istoria Japoniei, după perioada Nara, marcată de relocarea capitalei la Heian-kyō (Kyoto-ul modern) de către împăratul Kammu. Termenul „Heian” se traduce prin „pace” din japoneză și semnifică un timp în care influențele chinezești au scăzut, permițând culturii naționale japoneze să înflorească, în special, în acea vreme apărând două scrieri unice, katakana și hiragana, care au dus la dezvoltarea literaturii vernaculare specifice Japoniei.

Murasaki Shikibu este cunoscută mai ales pentru că a scris „Povestea lui Genji” (Genji Monogatari), considerat primul roman din lume, ce a avut avut o influență profundă asupra literaturii și culturii japoneze, oferind o perspectivă asupra vieții de la curte, a relațiilor și a normelor sociale din perioada Heian. Personajele complexe, intrigile complicate și limbajul poetic folosit în roman au captivat cititorii timp de secole.

• Olivia Hussey, cea mai frumoasă Julietă
• Test de cultură generală. Ce înseamnă iubirea platonică?

De remarcat faptul că numele ei real nu este cunoscut, dar se crede că „Murasaki”, denumirea unei plante care produce un colorant purpuriu, s-ar datora simbolismului culorii sau imaginilor legate de numele clanului ei, Fujiwara. La fel de posibil este ca numele „Murasaki” să îi fi fost acordat la curte cu referire la personajul feminin principal pe care l-a numit în opera sa „Genji”. În ceea ce privește termenul „Shikibu”, acesta se referă la Shikibu-shō, Ministerul Ceremonialelor în acea vreme, în cadrul căruia tatăl lui Murasaki deținea o funcție.

În realizarea romanului ei, „Genji Monogatari”, Murasaki Shikibu s-a inspirat din experiențele pe care le-a avut cu influentul clan menționat puțin mai sus –Fujiwara – clan cu o influență semnificativă în Japonia secolului al IX-lea, membrii lui ocupând poziții oficiale cheie și acționând ca regenți ai împăratului, ceea ce a dus la exercitarea unui control semnificativ asupra politicii curții. Această dominație Fujiwara a fost obținută prin alianțe matrimoniale bine gândite, având în vedere căsătoriile strategice în cadrul familiei imperiale.

Povestea lui Genji, care cuprinde trei părți și cincizeci și patru de capitole, aprofundează viața și aventurile romantice ale lui Hikaru Genji, cunoscut și sub numele de Prințul Strălucitor, al doilea fiu al unui împărat japonez și al unei concubine de rang inferior. Romanul explorează în mod complicat încurcăturile romantice și obiceiurile sociale ale clasei aristocratice din perioada Heian. Prima parte a narațiunii se concentrează pe copilăria și tinerețea lui Genji, detaliind educația sa la curte după ce a rămas orfan de mama. În ciuda frumuseții și inteligenței excepționale, Genji nu este ales ca prinț moștenitor din cauza originilor mamei lui. De asemenea, opera literară aduce în prim plan și relațiile lui Genji cu diverse femei de diferite ranguri sociale, interacțiunile lui cu personaje precum Împărăteasa Fujitsubo, Murasaki (pe care o crește pentru a-i fi soție), Utsusemi, Nokiba no Ogi, Yūgao și Lady Rokujo fiind explorate în detaliu.

Și chiar dacă este un personaj de ficțiune, se crede că Genji este inspirat, de fapt, de figuri istorice reale precum Minamoto no Tōru, poet și om de stat japonez care a trăit între anii 822 și 21 septembrie 895, fiul împăratului Saga și membru al clanului Saga Genji.

Manuscrisul original al acestei capodopere japoneze nu mai există, ceea ce a dus în timp la dezbateri și discuții cu privire la autenticitatea lui Murasaki Shikibu ca unic autor, sugerând că Genji Monogatari ar fi putut fi un efort de colaborare care a implicat mai mulți scriitori sau că s-ar putea să se fi bazat pe povestiri preexistente care au fost ulterior compilate și rafinate de Murasaki Shikibu.

Totuși, analiza lingvistică și similitudinile stilistice din diferite secțiuni ale textului susțin ideea că în spatele creării acestuia se află un singur autor cu o voce coerentă. Propriul trecut al lui Murasaki Shikibu ca femeie educată, cu acces la resurse literare, întărește și mai mult argumentele în favoarea paternității sale. Traducerea romanului a fost însoțită de numeroase provocări și asta din cauza limbajului arhaic și a elementelor poetice complexe, traducătorii fiind nevoiți să navigheze cu grijă prin complexitatea manierelor și a relațiilor curtenești descrise.

Despre Murasaki se mai știe că s-a căsătorit în anul 998 sau 999, în 1001 rămânând însă văduvă. De asemenea, fiica ei, născută probabil în 999, a devenit o distinsă poetă. În jurul anului 1006, Murasaki a fost chemată să o slujească pe împărăteasă, fără îndoială datorită talentului ei de a scrie povești. Ultima dată a fost menționată într-un document din 1013, istoricii concluzionând că ar fi murit, cel mai probabil, în anul următor. În afară de Povestea lui Genji, Murasaki a lăsat în urmă o colecție de poezii și un jurnal fragmentar dedicat în mare parte evenimentelor de la palat, în 1008. Într-una dintre scrierile sale menționa că a învățat limba chineză ascultând în fața ușii în timp ce tatăl ei îl învăța pe fratele ei, mai târziu, datorită cunoștințelor avansate de limba chineză, ajungând să îi predea împărătesei lecții de citire a poeziei chinezești, fapt oarecum ieșit din comun în perioada în care a trăit, când aristocratele de la curte se limitau la povești scrise doar în limba japoneză.

Prima traducere în limba engleză a „Poveștii lui Genji” a fost realizată de Arthur Waley (1889 – 1966, orientalist și sinolog englez apreciat pentru traducerile sale de poezie chineză și japoneză) și publicată în 1935, acesta făcând-o cunoscută publicului occidental.

Opera lui Murasaki Shikibu este foarte apreciată pentru reflecția asupra creării și evoluției scrierii japoneze într-o perioadă importantă în care limba japoneză a trecut de la o limbă vernaculară nescrisă la o formă scrisă. Înainte de secolul al IX-lea, textele japoneze erau scrise predominant cu ajutorul caracterelor chinezești prin intermediul sistemului de scriere man’yōgana. Cu toate acestea, o etapă revoluționară a fost realizată la mijlocul sau la sfârșitul secolului al IX-lea, odată cu dezvoltarea kana, o scriere japoneză autentică. Această evoluție crucială le-a permis autorilor japonezi să compună proză în limba lor maternă, dând naștere unor genuri literare captivante, cum ar fi povestirile (monogatari) și jurnalele poetice (Nikki Bungaku).

„Povestea lui Genji” a fost finalizată într-un deceniu și distribuită pe scară largă în Japonia în decurs de un secol, devenind o opera clasică a literaturii japoneze care reflectă societatea curții Heian.

https://www.harvardmagazine.com/2002/05/murasaki-shikibu-html

https://bookanalysis.com/murasaki-shikibu/top-facts/

https://www.harvardmagazine.com/2002/05/murasaki-shikibu-html

https://www.europeana.eu/en/blog/murasaki-shikibu-and-the-tale-of-genji

https://www.britannica.com/biography/Shikibu-Murasaki

Vă recomandăm să citiți și:

Când a apărut engleza americană?

Giancarlo Giannini, al doilea actor italian, după Rudolph Valentino, care a primit o stea la Hollywood

Duke Ellington, Maestrul Jazz-ului și Promotorul Integrării Rasiale. „Nu am nevoie de timp. Am nevoie de un termen limită!”

Kathryn Bigelow, prima femeie regizor care a luat Oscarul la această categorie. „Fiecare ar trebui să facă judecăți morale pentru el însuși”