George Orson Welles, unul dintre cei mai mari și mai influenți regizori. A făcut cel mai bun film al tuturor timpurilor

George Orson Welles (1915 – 1985), regizor, actor, scenarist, producător și magician american, amintit pentru activitatea sa inovatoare în film, radio și teatru, este considerat unul dintre cei mai mari și mai influenți cineaști din toate timpurile. Orson Welles a revoluționat lumea cinematografiei din epoca sa cu filmul din 1941 „Citizen Kane”,  debutul lui Orson ca regizor de film și adesea menționată ca fiind una dintre cele mai bune pelicule realizate vreodată (deși un eşec major în box-office-uri). De asemenea, din punct de vedere tehnic, „Cetățeanul Kane” este important și datorită metodelor inovatoare de iluminare și focalizare ale cineastului Gregg Toland, și pentru stilul dramatic de montaj al lui Robert Wise. Orson Welles a fost un pionier al utilizării tehnicii de montaj non-liniar, al jocului de lumini și umbre, precum și al folosirii camerei în mișcare pentru a crea efecte vizuale captivante, stilul său influențând o generație întreagă de regizori și schimbând modul în care filmele erau create și percepute.

George Orson Welles s-a născut la 6 mai 1915, în Kenosha, Wisconsin. Welles a avut o copilărie dificilă, marcată de despărțirea părinților săi la vârsta de patru ani și de moartea mamei sale din cauza icterului, când el avea nouă ani. Tatăl lui George, care s-a luptat cu alcoolismul mult timp, avea să moară când Orson era un adolescent de 13 ani. Medicul Maurice Bernstein, un prieten bun de familie, a devenit tutorele său la vârsta de 15 ani și a recunoscut talentele creative ale lui Welles, care se remarcase încă de foarte mic ca fiind un copil minune, talentat la pian (la fel ca mama sa) și vioară, la actorie, desen, pictură și versuri. Obișnuia să își distreze prietenii făcând trucuri de magie și punând în scenă mini-producții ale pieselor lui William Shakespeare, astfel că decizia lui Bernstein de a-l înscrie la Școala Todd din Woodstock, Illinois, și apoi de a urma cursurile Institutului de Artă din Chicago a venit cumva firesc.

• Maria Virginia Andreescu Haret, prima femeie architect din România
• Elena Ghica, prima alpinistă care a urcat pe Alpii Elvețieni. La vârsta de 5 ani vorbea…

Welles a călătorit în Europa folosind o mică parte din moștenirea lăsată în urmă de familie. Mai târziu, a povestit despre călătoria lui la Dublin, când a intrat în Gate Theatre din Dublin și a pretins că este un star de pe Broadway. Orson a poposit în Irlanda timp de un an, jucând alături de compania de la Abbey Theatre, precum și la Gate. A proiectat decoruri, a scris o rubrică de ziar și a început să regizeze piese de teatru.

În 1932, a decis să plece din Dublin, încercând, fără succes, să obțină un loc de muncă la teatrele din Londra și New York. Pentru că astrele nu s-au aliniat atunci în favoarea lui, tânărul George Orson Welles s-a plimbat timp de un an prin Maroc și Spania, în Statele Unite ale Americii revenind în 1993. La scurt timp după relocarea sa acasă, Welles a cunoscut-o pe actrița și producătoarea Katharine Cornell, care deținea o companie de teatru și în cadrul căreria l-a angajat și pe Orson. A urmat o perioadă activă și bună pentru Welles, jucând în multe piese de teatru, pentru ca în 1934 acesta să realizeze primul său film, The Hearts of Age, un scurtmetraj de opt minute, regizat și produs împreună cu prietenul său William Vance, și în care au jucat Welles însuși alături de prima lui soție, actrița Virginia Nicolson.

Tot în 1934, Welles descoperea și domeniul radiofonic, un an mai târziu fiind inclus în mod frecvent în emisiunile de știri The March of Time, dar și în piese radiofonice, cum ar fi serialul The Shadow și alte drame adaptate după romane celebre. Însă unul dintre momentele notabile ale lui Welles la radio a fost o transmisiune în direct a romanului științifico-fantastic „Războiul lumilor” al lui H.G. Wells. Această dramă radiofonică, care a fost difuzată pe CBS la 30 octombrie 1938, a folosit un format fictiv de buletin de știri pentru a spune povestea unei invazii marțiene pe Pământ. Emisiunea a început cu o intervenție a crainicului Carl Quackenbush, care întrerupe programele obișnuite cu un fals buletin de știri, anunțând că Marte a trimis către Pământ nori explozivi care au ajuns până în New Jersey. Welles a preluat apoi rolul de narator, descriind haosul și distrugerile provocate de marțieni. Stilul realist al emisiunii, care includea efecte sonore și mărturii ale martorilor oculari, i-a făcut pe unii ascultători să creadă că invazia a fost reală. A urmat o panică neașteptată, mulți oameni părăsindu-și casele și sunând disperați la serviciile de urgență. Totuși, rapoartele contemporane privind panica generalizată s-au dovedit a fi probabil exagerate, deoarece potrivit unui sondaj realizat ulterior de CBS, doar aproximativ 1% din publicul ascultător a crezut că invazia a fost reală, în timp ce aproximativ 27% au fost nesiguri sau nehotărâți.

În ciuda alarmei inițiale, emisiunea a avut un succes uriaș și a contribuit la afirmarea lui Orson Welles ca o figură majoră a divertismentului american. De asemenea, a demonstrat puterea radioului de a capta imaginația publicului și de a genera teamă și emoție.

În 1939, George Orson Welles a semnat un contract extraordinar cu RKO, unul dintre cele „Cinci mari” studiouri de film din epoca de aur a Hollywood-ului, care îi garanta o autonomie aproape totală și dreptul la montajul final pentru orice film pe care îl realiza, menționează britannica.com. Pentru a scrie, regiza și produce două filme, Welles a primit 225.000 de dolari. În ciuda eșecurilor inițiale cu alte proiecte, cum ar fi adaptarea romanului „Inima Întunericului” al lui Joseph Conrad, Welles a continuat, creând capodopera „Citizen Kane” (1941), un film inspirat din viața lui William Randolph Hearst (în film Charles Foster Kane, jucat de Orson Welles), om de afaceri, editor de ziare și politician american, cunoscut pentru dezvoltarea celui mai mare lanț de ziare și a celei mai mari companii media din țară, Hearst Communications, portretizând ascensiunea la putere și, în cele din urmă, decăderea lui. Filmul a fost nominalizat la nouă premii ale Academiei de Film, în final câștigând Oscarul pentru cel mai bun scenariu (revenit lui George Orson Welles și lui Herman J. Mankiewicz)

„The Magnificent Ambersons” (1942) este o altă dramă produsă, scrisă și regizată de Orson Welles, bazată pe romanul cu același nume de Booth Tarkington, și spune povestea declinului familiei Amberson în fața industrializării și a progresului. Filmul, adesea considerat de critici și cinefili o capodoperă, reprezintă apogeul măiestriei artistice a lui Welles.

În 1956, Welles a regizat „Touch of Evil” (1958), un eșec în Statele Unite, dar premiat în Europa (în cadrul unui festival de film de la Bruxelles din 1958). În 1971 a primit un Oscar onorific, în 1975 a primit Premiul pentru întreaga carieră acordat de American Film Institute, iar în 1984, Directors Guild of America i-a acordat cea mai înaltă distincție, Premiul D.W. Griffith. De asemenea, a fost premiat și la Cannes de patru ori, pe lângă cele trei Grammy acordate.

Touch of Evil (1958) a fost o ultimă experiență la Hollywood înainte de a se întoarce la roluri de actorie ciudate și la producții în Europa, precum o adaptare a filmului The Trial (1962), Chimes at Midnight (1966), The Immortal Story (1968), finanțat de televiziunea franceză, F for Fake (1973). Ultimul său film finalizat a fost Othello (1978), dar a avut aproximativ 60 de apariții în alte filme, culminând cu The Muppet Movie (1979) și, după moartea sa, Someone to Love (1988).

George Orson Welles a fost căsătorit de trei ori, inclusiv cu Rita Hayworth, actriță americană, pin-up girl și dansatoare, una dintre vedetele de top ale Epocii de Aur de la Hollywood, și a avut trei copii.

Suferind de diabet și prezentând unele probleme cardiace, George Orson Welles a murit la 70 de ani, la 10 octombrie 1985.

https://www.imdb.com/title/tt0033467/

https://www.britannica.com/biography/Orson-Welles

Vă recomandăm să citiți și:

Test de cultură generală. Care țări nu au o constituție scrisă?

Ziua în care s-a născut psihologul care avea să revoluţioneze felul în care gândim

Test de cultură generală. Ce obicei alimentar ciudat avea Charles Darwin?

Charles Parker Jr., omul care a schimbat cursul istoriei jazzului. „Nu cânta la saxofon, lasă saxofonul să cânte la tine”