Edgard Varèse, părintele muzicii electronice. „Toată lumea se naște cu sclipiri de geniu, dar majoritatea oamenilor le păstrează doar câteva minute”

Edgard Varèse (1883 – 1965) a fost un compozitor american de origine franceză și un inovator important în muzica secolului XX, stilul său fiind definit de structuri non-tematice și ritmuri asimetrice. Varèse a căutat să exploreze noi posibilități sonore, concepându-și compozițiile ca pe niște „corpuri de sunet în spațiu”, o abordare experimentală ce a constituit pionieratul muzicii electronice de mai târziu.

A îmbrățișat cu entuziasm progresele tehnologice și potențialul pe care acestea îl ofereau pentru extinderea paletei sonore, în anii 1950 concentrându-se exclusiv pe compozițiile ce încorporau sunete electronice. Cea mai notabilă lucrare muzicală a sa este „Poème électronique” (1958), care a fost creată pentru Pavilionul Philips de la Expoziția Universală de la Bruxelles din 1958, o compoziție revoluționară ce a integrat sunete electronice, înregistrări vocale și tehnici „de spațializare” pentru a crea o experiență multimedia, înaintea acesteia Varse remarcându-se, de asemenea, și prin lucrările „Amériques” (1922), „Ionisation” (1931), „Octandre” (1923) și „Déserts” (1950-1954).

• Sam Hanna, cineastul amator care a introdus în școli proiecțiile de film
• Popeye Marinarul a existat cu adevărat

„Poème électronique” a fost reprodusă prin intermediul a 425 de difuzoare distribuite în spațiul pavilionului. Sunetele electronice și înregistrările vocale au fost manipulate și distribuite în mod intenționat în spațiu pentru a crea o experiență auditivă și sonoră impresionantă și inovatoare.

Edgard Varèse s-a născut la 22 decembrie 1883 la Paris. Numele său complet a fost Edgard Victor Achille Charles Varèse și, deși informațiile despre trecutul său familial sunt limitate, se știe că tatăl lui, Achille Varèse, a fost inginer, de aici poate și alegerea lui Edgar de a studia ingineria în cadrul École spéciale des Travaux publics din Paris, domeniu pe care nu l-a urmat, însă, pasiunea pentru muzică determinându-l să se dedice acestei arte. După ce a luat lecții muzicale particulare, Edgard Varèse s-a înscris mai târziu la Schola Cantorum din capital Franței, studiind compoziția cu Vincent d’Indy, compozitor și profesor francez, cunoscut pentru eforturile sale de a reforma muzica simfonică și dramatică franceză în conformitate cu influența lui César Franck, compozitor și organist romantic belgo-francez.

După ce și-a încheiat studiile la Paris, Varèse s-a mutat în 1907 la Berlin, acolo intrând în contact cu influențele muzicale proeminente ale vremii reprezentate de compozitori precum Richard Strauss și Ferruccio Busoni și cunoscându-i, de asemenea, pe Romain Rolland – dramaturg, romancier, eseist, istoric de artă și mistic francez care a primit Premiul Nobel pentru Literatură în 1915, și pe Claude Debussy, unul dintre cei mai influenți compozitori de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, care i-au oferit încurajare și sprijin.

În 1915, Varèse a emigrat în Statele Unite, stabilindu-se la New York, acea perioadă fiind crucială pentru dezvoltarea carierei sale muzicale. S-a implicat pe scena culturală a orașului și a intrat în contact cu alți artiști și muzicieni de avangardă.

Deși primele compoziții cunoscute ale lui Varèse datează din perioada petrecută la Paris, cea mai semnificativă lucrare este considerată a fi „Amériques”, compusă între 1922 și 1927, o lucrare orchestrală care a marcat o îndepărtare de convențiile muzicale tradiționale și a pus în evidență abordarea inovatoare a lui Varèse în ceea ce privește sunetul și forma.

De altfel, de-a lungul întregii sale cariere, Varèse a continuat să împingă limitele compoziției muzicale, explorând noi sunete, timbre și tehnici, lucrările lui încorporând adesea instrumente neconvenționale și elemente electronice, și concretizându-se în compoziții caracterizate de disonanță, ritmuri complexe și un accent pe distribuția spațială a sunetului.

Contribuțiile lui la muzica secolului al XX-lea au fost extrem de influente, Varèse fiind considerat unul dintre pionierii muzicii electronice și ai artei sonore.

Edgard Varèse a fost activ în promovarea interpretării lucrărilor altor compozitori din secolul al XX-lea, în acest scop punând bazele mai multor organizații. În 1921, a înființat Breasla Internațională a Compozitorilor, care a avut ca scop promovarea și interpretarea lucrărilor compozitorilor contemporani, în 1926, a înființat Asociația Panamericană a Compozitorilor, care se concentra pe promovarea muzicii compozitorilor din America de Nord și de Sud, ambele organizații având un rol important în interpretarea și premiera lucrărilor unor compozitori de renume precum Béla Bartók, Alban Berg, Carlos Chávez, Henry Cowell, Charles Ives, Maurice Ravel, Wallingford Riegger, Francis Poulenc, Anton von Webern și mulți alții, prin intermediul lor Varèse contribuind la susținerea și popularizarea muzicii contemporane și la facilitarea colaborării între compozitori din diferite țări și regiuni.

În 1937, Varèse a înființat Schola Cantorum în Santa Fe, New Mexico, o instituție dedicată interpretării muzicii din epoci trecute, inclusiv lucrări de compozitori precum Pérotin, Heinrich Schütz, Claudio Monteverdi și Marc-Antoine Charpentier, iar în 1941 a înființat New Chorus (mai târziu cunoscut sub numele de Greater New York Chorus), care se concentra pe interpretarea muzicii corale din diverse perioade.

Printre lucrările lui Varèse se numără Hyperprism pentru instrumente de suflat și percuție (1923), Ionisation pentru percuție, pian și două sirene (1931), și Density 21.5 pentru flaut (1936). În compoziția sa din 1954, „Déserts”, Edgard Varèse a utilizat înregistrări de sunet pe bandă magnetică, aceasta fiind una dintre primele lucrări ale lui care a integrat sunete preînregistrate în cadrul compoziției.

„Eu nu scriu muzică experimentală. Experimentele mele sunt făcute înainte de a face muzica. După aceea, ascultătorul este cel care trebuie să experimenteze”. (Edgard Varse)

Edgard Varèse, cel care a inventat termenul „sunet organizat” cu referire la propria sa estetică muzicală, părintele muzicii electronice, a murit la 6 noiembrie 1965, la New York, la vârsta de 81 de ani.

A fost căsătorit de două ori, prima dată cu Suzanne Bing, actriță franceză și membru fondator al Théâtre du Vieux-Colombier din Paris al lui Jacques Copeau, cei doi având o fiică împreună, iar mai apoi cu Louise Norton, scriitoare, editoare și traducătoare americană de literatură franceză, implicată în dadaismul newyorkez, cu care a fost căsătorit din 1918 și până la moartea lui, în 1965.

Surse:

https://www.laphil.com/musicdb/artists/5482/edgard-Varèse

https://www.britannica.com/biography/Edgard-Varèse

Vă mai recomandăm să citiți și:

Muzica poate influența cum și cât mâncăm, arată un studiu

Test de cultură generală. Care instrument muzical este mai vechi decât roata?

ABBA, una dintre cele mai populare trupe muzicale din toate timpurile

Paul McCartney este primul muzician britanic miliardar