Ella Fitzgerald, Prima doamnă a cântecului și regina jazzului. Lady Ella: „Singurul lucru mai bun decât cântatul este mai mult cântat”

„Nu renunțați în a încerca să faceți ceea ce vă doriți cu adevărat să faceți. Acolo unde există dragoste și inspirație, nu poți da greș”. (Ella Fitzgerald)

Ella Jane Fitzgerald, considerată pe scară largă drept Prima Doamnă a Cântecului, s-a născut la 25 aprilie 1917, în Newport News, Virginia, SUA, într-o familie care s-a destrămat, la scurt timp după venirea ei pe lume, Ella fiind crescută de mama ei și de tatăl vitreg.

• Unii cercetători susțin că ar trebui să reducem dimensiunea halbei de bere
• Prima mare audiție cu pisici negre pentru un rol într-un film

Ella Fitzgerald a avut o copilărie dificilă, marcată de sărăcie, instabilitate și discriminare rasială. Dar provocările și lipsurile din primii ei de viață au fost, de la un moment dat, depășite datorită pasiunii pentru muzică pe care Ella o dezvoltase și care îi devenise refugiu și preocupare prioritară. Primele ei expuneri muzicale au fost reprezentate de participarea la slujbele religioase cu familia în cadrul Bisericii Episcopale Metodiste Africane din Bethany și de ascultarea discurilor de jazz pe care mama ei le punea în casă.

Îi idolatriza pe Connee Boswell și surorile Boswell (ale căror voci le imita adesea), ascultându-le înregistrările la nesfârșit. Odată cu moartea mamei ei, în 1932, în urma unui accident de mașină, viața Ellei Fitzgerald s-a schimbat dramatic. S-a mutat în Harlem, la o mătușă, aceasta murind la scurt timp în urma unui atac de cord. Destabilizată psihic și practic fără familie, Ella a început să neglijeze școala, asocierile nepotrivite cu diverse grupuri rău famate provocându-i probleme cu legea.

La 15 ani, a fost trimisă la școala reformată din Hudson, New York, o experiență pe care artista avea să o descrie ca fiind una traumatizantă, având în vedere faptul că era în permanență bătută și umilită de îngrijitorii căminului. A reușit să plece de acolo, dar s-a trezit singură în timpul Marii Crize. La vârsta de 17 ani, viața Ellei Fitzgerald a luat o turnură semnificativă când, în 1934, s-a înscris la un concurs de talente la Teatrul Apollo din Harlem. Plănuind inițial să danseze, Ella s-a răzgândit în ultimul moment și a decis să cânte în schimb, interpretarea piesei „Judy”, a lui Hoagy Carmichael, nu doar aducându-i premiul întâi și suma de 25 de dolari, dar Ella reușind de asemenea să îi seducă pe spectatori și, mai mult, primind propunerea de a alătura unui grup muzical local numit Tiny Bradshaw Orchestra, al cărei lider era bateristul Chick Webb.

La 21 de ani, Ella Fitzgerald a înregistrat hiturile care au făcut-o faimoasă – „Love and Kisses” și „A-Tisket, A-Tasket” (1938) – o reinterpretare a unei rime tradiționale de grădiniță, piese care au rămas în topurile pop timp de 17 săptămâni. „A-Tisket, A-Tasket” a fost, de altfel, hitul care a propulsat-o pe Fitzgerlad spre celebritate, devenind cântecul ei emplematic și un element de bază al spectacolelor live. După ce Webb a murit în 1939, trupa a fost redenumită Ella and Her Famous Orchestra, aceasta preluând rolul de lider al trupei și înregistrând peste 150 de cântece între 1935 și 1942. După perioade mai puțin prolifice cu trupa, Fitzgerald a semnat un contract cu The Three Keys la Decca Records, între 1941 și 1942 a fost căsătorită cu Benny Kornegay, un muncitor portuar local, și a început să cânte cu artiști influenți precum Bill Kenny & the Ink Spots și Louis Jordan, încet încet câștigând recunoaștere majoră în lumea jazz-ului prin stilul unic care i-a inspirat pe cântăreți precum a fost marele Louis Armstrong.

În 1947, s-a căsătorit cu Ray Brown (Raymond Matthews Brown), contrabasist american de jazz, membru fondator al grupului care s-a dezvoltat ulterior în Modern Jazz Quartet, cei doi având un parteneriat reușit și pe scenă.

Stilul Ellei a fost caracterizat de „cântatul la scat”, o tehnică prin care improviza folosind silabe fără sens și melodii vocalizate, capacitatea ei de a imita instrumentele și de a crea improvizații vocale complicate făcând-o o virtuoză în domeniu. Unele dintre înregistrările ei notabile din perioada anilor 40 includ „How High the Moon”, „Mack the Knife” și „Ev’ry Time We Say Goodbye”.

În 1945, Ella Fitzgerald a lansat albumul „Flying Home” descris ca fiind una dintre cele mai influente înregistrări de jazz ale deceniului, faima ei crescând din ce în ce mai mult. A început să fie invitată în emisiuni de televiziune precum „The Bing Crosby Show”, „The Frank Sinatra Show” și „The Ed Sullivan Show”, în același timp programul pe care i-l impunea cariera devenind un impediment suficient de mare în viața personală încât i-a fost afectată căsnicia. În 1952, Ella Fitzgerald și Ray Brown au divorțat, însă au rămas prieteni pentru tot restul vieții.

În 1955, Ella Fitzgerald, Dizzy Gillespie și Illinois Jacquet au fost arestați înaintea unui concert Jazz la Filarmonica de la Music Hall din Houston, Texas, acuzați de practicarea jocurilor de noroc în culise. Au fost eliberați la timp pentru a cânta în spectacole, doar după plata unei cauțiuni de 50 de dolari. Marilyn Monroe a fost printre cei care au sprijinit-o pe Fitzgerald în acele momente, actrița sunând personal la diferite locații pentru a se asigura că sunt făcute rezervări pentru spectacolele lui Fitzgerald.

Ella Fitzgerald a mai lansat „Ella Fitzgerald Sings the Cole Porter Song Book” (1956) care face parte din seria de albume „Song Book” create de Fitzgerald în colaborare cu casa de discuri Verve Records, sub îndrumarea managerului Norman Granz. Albumul reprezintă o colecție de cântece compuse de celebrul compozitor american Cole Porter, autorul a numeroase piese de mare succes în perioada anilor ’30 și ’40. Fitzgerald, în semn de recunoștință și pentru a-i evidenția talentul și contribuția la muzică, i-a dedicat un întreg album.

Ella Fitzgerald devenise vedetă internațională și în ciuda sănătății în declin, a continuat să cânte, uneori susținând chiar două spectacole pe zi în orașe diferite. Unul dintre turneele ei faimoase este cel din 1974, când a petrecut două săptămâni cântând la New York alături de Frank Sinatra și Count Basie, show-ul fiind inclus în Downbeat Magazine Hall of Fame în 1979.  În afară de muzică, Fitzgerald a fost un avocat pentru protecția copilului, donând regulat pentru a ajuta tinerii defavorizați.  În 1986 a fost diagnosticată cu diabet, în septembrie aceluiași an fiind operată pe inimă. Fitzgerald a depășit așteptările continuând să facă performanță, iar ultima ei reprezentație a fost la Carnegie Hall din New York în 1991. În 1994, din cauza complicațiilor cauzate de diabet, Ellei Fitzgerald a trebuit să îi fie amputate ambele picioare, schimbând scena cu terasa casei ei, unde își dedica timpul fiului și nepoatei Alice.

Una dintre stelele care au strălucit în constelația de aur a celor mai mari artiști de jazz a reușit performanța de a înregistra 2.000 de cântece de-a lungul vieții, a făcut o avere de peste 40 de milioane de dolari, a câștigat paisprezece premii Grammy (în 1958, a devenit prima femeie afro-americană care a câștigat un premiu Grammy) și Medalia Prezidențială a Libertății, oferită de Ronald oferită de către Ronald Reagan în 1992. A fost inclusă în DownBeat Jazz Hall of Fame, în International Civil Rights Walk of Fame și în American Jazz Hall of Fame, iar în 2007, Serviciul poștal al Statelor Unite a emis un timbru poștal în onoarea ei.

La 15 iunie 1996, Ella Fitzgerald a murit în casa ei din Beverly Hills, la vârsta de 79 de ani.

• A fost prietenă apropiată cu Marilyn Monroe, actrița ajutând-o pe Fitzgerald în cariera ei muzicală, prin aranjamentele de a cânta în cluburi de noapte de lux care erau segregate la acel moment. De asemenea, prietenă bună și cu Louis Armstrong, Tony Bennett și Julie London.
• A avut un fiu adoptiv, Raymond Matthew Brown Jr. (născut la 13 octombrie 1949). Brown Jr. era de fapt nepotul ei, copilul surorii vitrege, Frances Da Silva.
• Ella Fitzgerald a fost primul artist care a ajuns în topurile din Regatul Unit cu un cover al cântecului lui John Lennon și Paul McCartney, „Can’t Buy Me Love” (1964).
• Primul mariaj al Ellei, la 26 decembrie 1941 – cu Ben Kornegay – a fost rapid anulat la sfatul agentului ei și al prietenilor. În anii următori, Fitzgerald a negat faptul că a fost căsătorită cu acesta. (IMDb.com)

Surse:

https://www.nytimes.com/1986/09/06/arts/ella-fitzgerald-gaining-after-heart-surgery.html

https://www.imdb.com/name/nm0280228/

https://www.womenshistory.org/education-resources/biographies/ella-fitzgerald

https://www.britannica.com/biography/Ella-Fitzgerald

Vă mai recomandăm să citiți și:

John Hammond a lansat carierele lui Billie Holiday, Count Basie și Aretha Franklin. A descoperit unele dintre cele mai mari talente din jazz, folk, blues și rock and roll

Miles Davis, Picasso al jazz-ului. „Nu vă temeți de greșeli. Nu există așa ceva”

Billie Holiday, fenomenul jazz. „Dacă o să ajung să cânt ca altcineva, atunci mai bine nu mai cânt deloc”

Tony Curtis, senzaționalul din „Unora le place jazz-ul”