Maurice Hilleman, vânătorul de microbi. A creat vaccinul împotriva oreionului

Microbiolog, virusolog de pionierat și cel mai important vaccinolog al secolului XX, Maurice Hilleman (1919 – 2005) a dezvoltat în 1963 vaccinul împotriva oreionului după ce fiica sa a contractat această boală. A prelevat o mostră din gâtul fetei, a dus-o în laboratorul său, urmând ore și ore de studiu și cercetări finalizate, după patru ani, cu vaccinul pe care îl folosim până în ziua de astăzi.

Dar munca lui Hilleman nu s-a oprit în acel moment. Lui Maurice Hilleman i se atribuie crearea a peste 40 de vaccinuri (realizate în mare parte împreună cu echipa sa de la Merck din Whitehouse Station) inclusiv cele pentru rujeolă, hepatită A și B, varicelă, meningită, pneumonie și Haemophilus (care provoacă o serie de simptome, inclusiv inflamația mucoasei cerebrale și surzenia), reușind, datorită perseverenței și cercetărilor sale, să salveze nenumărate vieți, să împiedice răspândirea acestor boli, jucând un rol crucial în eradicarea sau reducerea semnificativă a prevalenței mai multor boli comune ale copilăriei.

• Béla Lugosi, cel mai veritabil vampir de la Hollywood
• Care sunt principalele reguli care păstrează o prietenie?

(Oreionul, cunoscut și ca parotidită epidemică sau infecție urliană, este o boală transmisibilă virală acută, care se manifestă prin febră, inflamarea și tumefierea glandelor parotide. În unele cazuri, boala poate duce la complicații serioase, cum ar fi inflamația testiculelor (orhita) la bărbați, inflamația ovarelor (ooforita) la femei și, foarte rar, inflamația creierului (encefalita).

Vaccinul împotriva rujeolei, de exemplu, a fost esențial în prevenirea răspândirii acestei boli și a complicațiilor asociate ei. Prin vaccinarea unor populații mari împotriva rujeolei, s-a redus semnificativ numărul de cazuri, prevenindu-se aproximativ un milion de decese. De asemenea, vaccinul împotriva hepatitei B, autorizat în 1981, este considerat primul care a prevenit un cancer uman: un cancer de ficat, cunoscut sub numele de hepatom, care se poate dezvolta ca o complicație a infecției cu virusul hepatitei B. De altfel, unul dintre scopurile declarate ale doctorului Hilleman, scrie nytimes.com, a fost acela de a dezvolta primul vaccin autorizat împotriva oricărui tip de cancer viral, lucru pe care l-a reușit la începutul anilor 1970, atunci când a dezvoltat un vaccin pentru a preveni boala Marek, un cancer limfatic al găinilor cauzat de un membru al familiei de virusuri herpetice. Prevenirea acestei boli a contribuit la revoluționarea economiei industriei avicole.

Maurice Hilleman s-a născut la 30 august 1919, în Miles City, Montana, Statele Unite ale Americii. A fost al optulea dintre cei nouă copii ai unei familii de fermieri. Crescând în timpul Marii Crize Economice, Hilleman a învățat de mic valorile muncii grele, ale ingeniozității și ale perseverenței.

Interesul lui Hilleman pentru microbiologie și știință a fost stârnit în timpul studiilor universitare. A urmat cursurile Universității de Stat din Montana, de unde a obținut o diplomă de licență în microbiologie și chimie, după terminarea studiilor universitare urmând un doctorat în microbiologie la Universitatea din Chicago. Acolo au început primele sale cercetări efectuate asupra gripei, care au pus mai apoi bazele activității lui viitoare în domeniul dezvoltării de vaccinuri.

În 1944, Maurice Hilleman a obținut doctoratul în microbiologie și chimie. Când și-a informat profesorii de la Universitatea din Chicago că intenționează să urmeze o carieră în industrie, a întâmpinat opoziție și reticență din partea lor. Aceștia credeau că era mai potrivit pentru mediul academic, însă Hilleman a refuzat să le urmeze sfatul, argumentând că instituțiile academice nu dispuneau de resursele necesare pentru a avansa în mod eficient inovațiile științifice și pentru a le aduce pe piață.

În același an, Hilleman s-a alăturat companiei farmaceutice E.R. Squibb & Sons (în prezent parte a Bristol-Myers Squibb), în calitate de cercetător, acolo unde s-a angajat în dezvoltarea unui vaccin împotriva encefalitei japoneze de tip B, un proiect important care avea ca scop imunizarea trupelor angajate în teatrul de război din Pacific. Mandatul lui Hilleman la E.R. Squibb & Sons a început într-o epocă în care vaccinurile erau esențiale pentru protejarea soldaților și a civililor de bolile infecțioase pe timp de război. Encefalita japoneză, o boală virală transmisă de țânțari, reprezenta o amenințare semnificativă pentru personalul militar staționat în Asia și în Insulele Pacificului. Dezvoltarea unui vaccin împotriva acestei boli a fost considerată crucială pentru a preveni îmbolnăvirea și a salva vieți în rândul trupelor. După ce a finalizat colaborarea cu E.R. Squibb & Sons, Hilleman a decis să se alăture, în 1957, companiei Merck Sharp & Dohme Corp, una dintre cele mai importante companii farmaceutice din lume care se ocupă de cercetare intensivă. Și-a petrecut restul carierei la Merck, în calitate de director al Departamentului de cercetare în domeniul virușilor și al biologiei celulare, sub îndrumarea sa, Merck obținând 37 de licențe de produs până în 1984 și aducând contribuții revoluționare în domeniul vaccinologiei. A dezvoltat vaccinuri împotriva rujeolei, oreionului, rubeolei (MMR), varicelei (varicelă) și hepatitei A – cunoscute sub denumirea colectivă de „vaccinurile Hilleman”, vaccinuri care au salvat milioane de vieți în întreaga lume și sunt utilizate pe scară largă și în prezent. Deși s-a pensionat de la Merck la vârsta de 65 de ani, Hilleman a continuat să lucreze la vaccinuri, afirmând că acestea erau necesare pentru cel puțin 20 de boli, inclusiv SIDA.

Viziunea lui Hilleman era înrădăcinată în angajamentul de a crea soluții practice și de a le implementa rapid în mediul clinic. Geniul lui a constat în dezvoltarea și reproducerea fiabilă a vaccinurilor, iar el și-a asumat responsabilitatea pentru fiecare aspect al procesului farmaceutic, de la cercetare la comercializare.

Maurice Hilleman și-a câștigat o reputație remarcabilă pe parcursul a peste șase decenii de cercetare. Era cunoscut pentru natura intransigentă și pentru ciocnirile sale cu industria farmaceutică și birocrațiile guvernamentale. Hilleman își apăra comportamentul asertiv și incisiv, considerându-l esențial pentru progresul științific.

„Vaccinurile realizate de doctorul Hilleman au prevenit, de asemenea, surditatea, orbirea și alte dizabilități permanente la milioane de oameni, lucru care a fost subliniat în 1988, când președintele Ronald Reagan i-a acordat Medalia Națională de Știință, cea mai înaltă distincție științifică a națiunii”. (New York Times)

Maurice Hilleman s-a stins din viață la 11 aprilie 2005, la vârsta de 85 de ani, în urma cancerului.

Deși nu a primit niciodată recunoașterea publică a lui Salk, Sabin sau Pasteur, lui Maurice Hilleman i se atribuie meritul de a fi dezvoltat mai multe vaccinuri umane și animale decât orice alt om de știință, contribuind la prelungirea speranței de viață a oamenilor și la îmbunătățirea economiilor multor țări. Maurice Hilleman a schimbat lumea prin contribuțiile sale extraordinare în diverse discipline, de la virologie, epidemiologie, imunologie, până la cercetarea în domeniul cancerului și vaccinologiei.

Surse:

https://www.lowellmilkencenter.org/newsroom/videos/view/thank-a-hero-maurice-hilleman-2

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC557162/

https://www.nytimes.com/2005/04/12/us/maurice-hilleman-master-in-creating-vaccines-dies-at-85.html

Vă mai recomandăm să citiți și:

Vaccinul dezvoltat de acest medic a salvat milioane de vieţi

Un nou vaccin împotriva HIV a avut rezultate promițătoare

Vaccinarea împotriva HPV a prevenit 90% dintre cazurile de cancer de col uterin

Ar putea fi vaccinul împotriva tuberculozei cea mai ieftină armă în lupta cu boala Alzheimer?