Lily Parr, cea mai bună jucătoare de fotbal din istoria Angliei. Una dintre primele jucătoare profesioniste de fotbal din lume

Lily Parr (1905 – 1978) a fost o prolifică jucătoare britanică de fotbal feminin profesionist, cunoscută pentru abilitatea sa de a șuta puternic în minge (cu stângul) și pentru faptul că juca ca extremă. Parr a jucat pentru echipa Dick, Kerr’s Ladies (una dintre cele mai vechi echipe de fotbal feminin cunoscute în Anglia), echipa unei fabrici de locomotive care în timpul războiului a produs muniție. Parr a marcat un număr remarcabil de 986 de goluri în cariera sa, din 1919 și până în 1951.

Parr s-a născut în St. Helens la 26 aprilie 1905 și a devenit nu doar una una dintre vedetele echipei la care a activat, dar și ale fotbalului feminin britanic și chiar internațional, sfidând stereotipurile despre rolul femeilor în societate prin punerea în valoare a abilităților lor de a juca fotbal. Femeile jucau fotbal în Marea Britanie încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea, dar Primul Război Mondial le-a oferit ocazia de a se dezvolta. În timp ce bărbații erau trimiși să lupte și femeile umpleau fabricile țării, guvernul a încurajat fotbalul ca activitate desfășurată după orele de muncă.

• Test de cultură generală. Cum sunt stabilite cursurile valutare?
• Povestea desprinsă din cărţi a îndrăgitului Petre Ispirescu. Nu a făcut niciun an de şcoală, a…

Pasiunea lui Parr pentru fotbal i-a fost inspirată de fratelei ei, la rândul său un sportiv pasionat de la el învățând nu doar să șuteze în balonul rotund, dar și să joace rugby.

La 14 ani s-a înscris în echipa de fotbal feminin St Helens Ladies, iar la scurt timp, după ce și-a demonstrat abilitățile de fotbalistă talentată într-un meciu împotriva Dick Kerr Ladies, managerul echipei concurente le-a oferit un contract atractiv atât ei, cât și coechipierei lui Lily Parr, Alice Woods, propunându-le de asemenea să se mute în Preston. Oferta a fost acceptată și, conform înțelegerii, pentru fiecare meci jucat pentru echipă, Lily urmând să primească 10 șilingi (astăzi, aproximativ 100 de lire sterline).

Primul sezon la Dick Kerr Ladies a fost un succes enorm pentru Parr. A marcat 43 de goluri, presa vremii titrând: „Probabil că nu există un copil minune al fotbalului mai mare în întreaga țară. Nu numai că are viteză și un control excelent al mingii, dar fizicul ei admirabil îi permite să respingă provocările apărătorilor care o abordează. Uimește mulțimea oriunde merge prin felul în care trimite mingea către peste poartă”.

În 1920 a jucat în echipa lui Alfred Frankland în patru meciuri cu naționala franceză. Primul a avut loc la Preston, în fața a peste 25.000 de spectatori, meciul terminându-se cu scorul de 2-0 pentru Anglia. Cel de-al doilea meci s-a desfășurat la Stockport, Anglia ieșind din nou victorioasă, cu 5-2, cel de-al treilea s-a disputat pe Hyde Road, Manchester, finalizat cu remiză, iar ultimul meci a avut loc pe Stamford Bridge, casa clubului de fotbal Chelsea, unde un număr de 10.000 de spectatori a asistat la victoria cu 2-1 a franțuzoaicelor.

În 1921, deja devenită populară și cea mai bună echipă de fotbal feminin din țară, cu zeci de meciuri la activ (numai în acel an participând în cadrul a 67 de meciuri în fața a 900.000 de oameni), unele jucate pentru cauze caritabile, Dick Kerr Ladies era atât de solicitată încât Alfred Frankland a fost nevoit să refuze 120 de invitații din toată Marea Britanie. Însă, în iarna lui 1922, fotbalistele lui Frankland au ajuns să joace în Statele Unite ale Americii, participând în cadrul unui turneu care a cuprins inclusiv meciuri jucate împotriva bărbaților. Din 9 meciuri, englezoaicele, printre care se afla și Lily Parr, considerată jucătoarea vedetă, au pierdut doar 3.

De-a lungul timpului, Frankland a strâns sume considerabile de bani pentru Whittingham Hospital and Lunatic Asylum, acolo unde aveau să se angajeze inclusiv câteva dintre fotbalistele de la Dick Kerr Ladies, printre care și Lily Parr. La Whittingham Hospital and Lunatic Asylum,  Parr, care lucra ca soră de salon, a întâlnit-o pe Mary, viitoarea ei parteneră de viață, cele două femei cumpărându-și o casă în Preston pentru a locui împreună.

Lily Parr, care nu s-a căsătorit niciodată, dar care a trăit alături de Mary până în ultima sa clipă de viață, a continuat să joace fotbal pentru Dick, Kerr Ladies F.C., lovind mingea ca nicio altă femeie și făcându-le concurență din punctul acesta de vedere inclusiv unor jucători de fotbal bărbați.

„Avea o lovitură de picior precum un catâr. Era singura persoană pe care o cunoșteam care putea să ridice în aer o minge moartă. Vechea minge era foarte grea, iar când șuta Parr spre mine, aproape că mă dobora cu forța loviturii…. Venea mingea ca un glonț. Pe mine m-a izbit odată în cap, iar șireturile mingii și-au lăsat amprenta pe frunte și mi-au tăiat-o”. (Joan Whalley, fostă jucătoare e fotbal și coechipieră a lui Lily Parr).

La rândul lui, managerul de fotbal Alfred Frankland o descrisese pe Lily Parr ca fiind „cea mai bună extremă stânga care joacă astăzi în lume”.

„De la înființarea noastră, din 1917, am jucat 437 de meciuri, am câștigat 424, am pierdut 7, am avut 6 remize, am marcat 2.863 de goluri și am primit doar 207. Am strâns peste 100.000 de lire sterline în această țară și în străinătate în scopuri caritabile. Am câștigat 14 cupe de argint și deținem un trofeu pentru cea mai meritorie asistență acordată foștilor militari”, spunea Alfred Frankland după ce Preston Ladies învinsese Edinburg Ladies, la 8 septembrie 1937, câștigând „campionatul Marii Britanii și al lumii”. Preston a câștigat cu 5-1, Lily Parr marcând unul dintre goluri.

În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, s-a redus semnificativ numărul de meciuri jucate de Preston Ladies, raționalizarea benzinei făcând dificilă deplasările. Mai mult, Frankland se angajase pe postul de gardian al Air Raid Precautions  (ARP) și nu a mai avut timp să se ocupe de organizarea meciurilor.

În 1946, Lily Parr a fost numită căpitan al echipei, în semn de recunoaștere a celor 26 de ani dedicați fotbalului, ratând doar 5 meciuri de când s-a alăturat echipei Dick, Kerr Ladies F.C., în 1920. Ziarul local a raportat că Parr marcase 967 de goluri din totalul de 3.022 de goluri ale echipei care, din 1917, avusese nu mai puțin de 643 de meciuri, dintre care doar 9 pierdute.

Lily Parr a intrat pentru ultima oară pe teren la vârsta de 45 de ani, la 12 august 1950, jucând într-un meci împotriva Scoției.

Lily Parr s-a retras la începutul anilor 1960. Fumătoare de-o viață, a făcut cancer și în 1967 a suferit o dublă mastectomie.

„Mi-a luat 62 de ani ca să îmi crească astea, iar acum mi le-au scos!”, declarase ea. A refuzat să renunțe la fumat și le-a cerut prietenilor săi să îi aducă pachete de Woodbines cât timp a fost în spital.

Lily Parr a murit de cancer în casa ei din St Helens, la 24 mai 1978. În 1992, Lily Parr, cea mai bună jucătoare din istoria Angliei, a fost prima femeie inclusă, în 2002, în National Football Hall of Fame din Anglia.

Surse:

https://spartacus-educational.com/FparrL.htm

https://www.nytimes.com/2023/07/21/obituaries/lily-parr-overlooked.html

Vă mai recomandăm să citiți și:

Un zidar pe nume Fergus Suter, primul fotbalist profesionist din lume

Cel mai bătrân și cel mai tânăr jucător de la Euro 2024

Prințul Faiq Bolkiah, cel mai bogat fotbalist din lume

Cristiano Ronaldo, cel mai popular sportiv. Câștigă 7 dolari pe secundă! „Fără fotbal, viața mea nu înseamnă nimic”