José Mujica, cel mai sărac președinte din lume. „Când trăiești în singurătate, orice ființă vie devine un companion”

17 06. 2024, 14:00

Am fost adesea numit „cel mai sărac președinte din lume”, spunea José Mujica, fostul președinte al Uruguaiului. „Dar săraci sunt aceia care muncesc doar pentru a încerca să mențină un stil de viață costisitor și care vor mereu mai mult și mai mult”.

Într-o lume condusă de bogăția materială, de puterea politică și militară, o figură precum cea a lui José Mujica pare ireală.  José Mujica, fost revoluționar și fostul președinte al Uruguayului (din 2009 și până în 2015), a captat atenția lumii prin stilul său de viață umil, altruismul și angajamentul față de justiția socială. Povestea lui Mujica este una de reziliență, compasiune și o căutare neîncetată a unei lumi mai bune. O dovadă că există oameni pentru care o funcție de conducere nu este exercitată doar dintr-un impuls mercantil și pentru control, dar poate fi folosită într-un mod înțelept și inspirațional pentru a-și ajuta nu doar semenii, dar și necuvântătoarele.

Născut la 20 mai 1935, la Montevideo, Uruguay, Mujica a crescut într-o familie modestă și a cunoscut greutățile cu care se confruntau mulți din țara sa. În anii 1960, s-a alăturat Tupamaros, un grup de gherilă urbană de stânga, luptând împotriva guvernului opresiv. Mujica a fost capturat și întemnițat de mai multe ori pentru activismul său, suportând perioade lungi de izolare și tortură. În 1971 a fost închis pentru uciderea unui ofițer de poliție. A reușit să evadeze de două ori din închisoare, dar a fost prins de fiecare dată, fapt care i-a atras o pedeapsă totală de aproape 14 ani de închisoare.

„Ca prizonier al dictaturii militare brutale care a preluat puterea printr-o lovitură de stat în iunie 1973, Mujica a fost torturat și a petrecut perioade lungi de timp în izolare, inclusiv doi ani pe fundul unui puț”. (britannica.com)

După ce Uruguayul a trecut la democrație în anii 1980, Mujica s-a transformat dintr-un luptător revoluționar într-un lider politic. În 2009, a fost ales președinte al țării, funcție pe care a deținut-o până în 2015. În timpul președinției sale, Mujica a pus în aplicare politici progresiste care urmăreau să abordeze inegalitatea socială, să protejeze mediul și să promoveze libertățile individuale.

Unul dintre cele mai remarcabile aspecte ale președinției lui Mujica a fost angajamentul său de a duce o viață frugală și simplă. În ciuda puterii și a resurselor pe care le avea la dispoziție, a ales să locuiască într-o mică fermă de la periferia orașului Montevideo, în locul somptuosului palat prezidențial, o decizie emblematică pentru valorile sale și un simbol puternic al dedicării pentru bunăstarea poporului pe care-l reprezenta.

Stilul de viață al lui Mujica a fost caracterizat de austeritate și altruism. Și-a donat 90% din salariul prezidențial unor cauze caritabile, rămânând cu un venit lunar mult sub salariul mediu din Uruguay, sfidând astfel noțiunile predominante de bogăție și putere.

În timpul președinției, Mujica s-a axat pe programe de asistență socială pentru a ridica cele mai vulnerabile segmente ale societății. Guvernul său a pus în aplicare politici care au oferit educație și asistență medicală gratuite, au redus rata sărăciei și au îmbunătățit accesul la locuințe. Sub conducerea sa, Uruguayul a devenit un lider regional în domeniul progresului social, primind laude pentru angajamentul față de drepturile omului și egalitate.

Inițiativele de mediu ale lui Mujica au atras, de asemenea, atenția internațională. În perioada în care a fost președinte, Uruguay a făcut progrese semnificative în producția de energie regenerabilă, aproape 95% din energia electrică provenind din surse nepoluante. Mujica a susținut proiecte de energie eoliană și solară, poziționând Uruguayul ca model global de dezvoltare durabilă.

A pledat pentru practici comerciale echitabile la nivel mondial și s-a pronunțat împotriva exceselor consumerismului, discursurile lui în cadrul Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite și altor forumuri internaționale având ecou în rândul publicului din întreaga lume.

În 2012, Mujica a venit cu propunerea de legalizare și distribuire a marijuanei pentru a reduce veniturile dealerilor de droguri, pentru ca mai târziu, în acelși an, Camera Reprezentanților să accepte un proiect de lege care schița un cadru pentru reglementarea guvernamentală a producției, vânzării și consumului de marijuana, proiect ce a fost adoptat până la sfârșitul lunii decembrie 2013.

Tot sub conducerea lui Mujica, în octombrie 2012 Uruguayul a devenit prima țară din America de Sud ce a permis avorturile până în a 12-a săptămână de sarcină, iar în mai 2013 Mujica a semnat un proiect de lege care făcea din Uruguay a doua țară din America Latină care legaliza căsătoriile între persoane de același sex.

„Lui Mujica i s-a interzis prin constituție să candideze pentru un al doilea mandat consecutiv dar, în același mod în care ajunsese la președinție pe baza bunăvoinței generate de regimul Vázquez, acesta a reușit să întoarcă favoarea, deoarece popularitatea guvernării lui Mujica a deschis calea pentru triumful lui Vázquez asupra lui Luis Lacalle Pou, din partea Partidului Național, fiul adversarului lui Mujica din 2009, în turul doi al alegerilor prezidențiale din noiembrie 2014. Mujica a părăsit funcția în anul  următor”.

De la plecarea sa din funcție, Mujica continuă să fie o voce influentă, militând pentru cauze care îi sunt dragi. Rămâne un susținător al justiției sociale, promovând dialogul și cooperarea între națiuni. Viața lui Mujica ne reamintește că adevărata conducere nu se măsoară prin bogăție ori statut, ci prin impactul pe care îl are asupra vieții celorlalți.

„Sunt un om bătrân, făcut din carne și oase, cu nervi și inimă. Am pus piciorul în prag de multe ori, dar întotdeauna cu bună credință”. (José Mujica)

José Mujica, sau Pepe Mujica, a avut o pregătire educațională relativ modestă. Nu a urmat studii superioare dar, în schimb, a lucrat ca muncitor agricol în tinerețe. În 2005 s-a căsătorit Lucía Topolansky, activistă politic și fost senator uruguaian. A deținut (încă locuiește acolo) o mică fermă în afara Montevideo, capitala Uruguayului, unde se știe că a dus un stil de viață foarte simplu, cultivând crizanteme, printre altele, și crescând animale, inclusiv pe Manuela, un cățel cu trei picioare pe care l-a adoptat și care a decedat în 2021. Mujica și-a iubit atât de mult câinele, încât și-a exprimat dorința ca după moarte să fie îngropat în apropierea mormântului Manuelei.

Acest om pe care unii l-au numit „cel mai popular și mai iubit nimeni din Uruguay, Jose Mujica a câștigat simpatie și respect la nivel mondial datorită personalității sale și a actelor pe care le-a exercitat în calitate de om, dar și de politician. A donat cea mai mare parte a salariului său în scopuri caritabile și a refuzat să locuiască în conacul prezidențial.

(…) „Prefer o casă mică în care fac curat când pot cu bătrâna mea doamnă. Nu sunt sărac, sunt confortabil – ceea ce e altceva. În viață, trebuie să înveți să te descurci ușor cu propriile bagaje”.

Întrebat în 2023 de un reporter de la Associated Press cum ar dori să fie amintit după dispariția din această lume, Jose Mujica a răspuns: „Memoria este o chestiune istorică, desprinsă dintr-o bandă desenată. Nu există nimic istoric – anii trec și nu rămâne nici măcar praful după ei. Am un copac, un sequoia, în apropierea căruia mi-am îngropat câinele, Manuela, care mi-a fost tovarășă 22 de ani. Când voi muri, vreau să mă facă scrum și să mă îngroape acolo. Pentru că așa este viața: întotdeauna există un sfârșit. (…) Amenhotep al IV-lea a fost probabil un tip important care a pus 300.000 de oameni să-i construiască mormântul timp de 20 de ani. Dar cine își amintește de Amenhotep IV? Poate doar vreun pasionat de istorie”. (Jose Mujica)

Surse:

https://www.britannica.com/biography/José-Mujica

https://www.theguardian.com/world/2014/nov/16/uruguay-José-mujica-humble-president

https://www.bbc.com/news/magazine-20243493

Vă mai recomandăm să citiți și:

Vigdis Finnbogadottir, prima femeie aleasă președinte în mod democratic. „Nu este suficient ca o femeie să fie inteligentă. Inteligența trebuie să aibă o coafură modernă”

George Bush, al 43-lea președinte american. „M-au subestimat”

Emmanuel Macron, cel mai tânăr președinte al Franței. „Cel mai bun mod de a-ți permite un costum este să lucrezi”

Primul mare asasinat din istoria Americii: preşedintele Abraham Lincoln, omorât de un actor