Dorothy Dandridge, primul star de culoare de la Hollywood. „Nu pot juca în rolul unei sclave”
O perlă neagră a cinematografiei hollywoodiene din anii 40 – 60, primul star de cinema de culoare, Dorothy Dandridge a fost femeia care a avut curajul de a visa, odată îndeplinit visul, de a-l menține și de a-l duce mai departe cu determinare, demnitate și pasiune într-o perioadă în care culoarea pielii făcea diferența și conta atât de mult.
Cea mai importantă contribuție a lui Dandridge la industria divertismentului a fost capacitatea ei de a contesta stereotipurile și prejudecățile rasiale prin interpretările pe care le-a avut.
A fost un pionier în înlăturarea barierelor pentru actorii și actrițele afro-americane, adesea distribuiți în roluri secundare sau personaje stereotipice.
O cometă a marelui ecran
Dorothy Dandridge (1922 – 1965), faimoasă pentru frumusețea, talentul și realizările revoluționare ca actriță afro-americană, dar și dansatoare și cântăreață, a avut un destin meteoric.
A strălucit în fața lumii, s-a bucurat de iubire, admirație și succes, însă a murit de foarte tânără, la doar 42 ani. Cauzele decesului nu au fost clare niciodată. Dorothy Dandridge fie s-a sinucis, fie a murit în urma unei supra doze accidentale de droguri. Se crede că a suferit de tulburare bipolară.
Prima actriță de culoare nominalizată la Oscar
Dorothy Dandridge a fost prima vedetă afro-americană de film care a fost nominalizată la Premiul Oscar pentru cea mai bună actriță, pentru rolul din Carmen Jones (1954), o dramă muzicală în regia lui Otto Preminger, bazată pe adaptarea operei din 1943 a romanului Carmen de Prosper Mérimée, un film premiat de două ori cu Globul de Aur și nominalizat tot de atâtea ori la Oscar. Filmul are o distribuție formată aproape exclusiv din actori afro-americani (asta datorită alegerii regizorului, cunoscut pentru atitudinea sa revoluționară care sfida normele rasiale de la Hollywood), printre care Dorothy Dandridge, Harry Belafonte și Pearl Bailey. Acțiunea peliculei este plasată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, iar povestea se învârte în jurul relației de dragoste tragice dintre Carmen Jones, o muncitoare dintr-o fabrică, și soldatul Joe, staționat în apropiere.
Dorothy Dandridge a fost prima alegere pentru rolul Cleopatrei, din pelicula cu același nume regizată de Joseph L. Mankiewicz, dar în cele din urmă rolul i-a revenit lui Elizabeth Taylor, motivele alegerii nefiind complicate – preferințele reprezentanților studioului de film, așteptările…Ideea de a distribui rolul Cleopatrei unei actrițe afro-americane precum Dorothy Dandridge ar fi fost considerată prea controversată sau riscantă de către directorii studiourilor, îngrijorați de posibilele reacții negative din partea publicului.
Dorothy Dandridge era pentru lumea afro-americană un fel de Marilyn Monroe. Nu mai puțin frumoasă decât blonda care a murit la 36 de ani, nu mai puțin sexy și senzuală decât ea. Lena Horne (1917 – 2010), cântăreață, actriță, dansatoare și activistă pentru drepturile civile americane o numea, de altfel, „Marilyn Monroe a noastră”.
Dorothy Dandridge a fost prima femeie afro-americană care a apărut pe coperta revistei Life, și-a început cariera ca solistă de top în cluburi de noapte/cabaret, a devenit mamă la 20 de ani, la 2 septembrie 1943 născând-o pe Harolynn Suzanne Nicholas, singurul ei copil al cărei tată a fost primul soț al lui Dorothy, Harold Nicholas, renumit dansator american de step. Harolynn, care a venit pe lume cu o leziune cerebrală, s-a stins din viață în 2003, la vârsta de 60 de ani.
În septembrie 1965, la moartea ei, The New York Times a scris că moartea lui Dorothy a fost provocată de o „embolie cauzată de particulele de măduvă osoasă provenite de la o fractură a osului metatarsian de la piciorul drept, care au pătruns în fluxul sanguin și au ajuns la creier și plămâni. Cu toate acestea, medicul legist din Los Angeles a atribuit decesul unei supradoze de medicament antidepresiv Tofranil”.
În 1999, Halle Berry, care a interpretat-o pe Dorothy în filmul Introducing Dorothy Dandridge, a devenit prima afro-americană care a câștigat premiul Oscar pentru cea mai bună actriță într-un rol principal.
În 1956, Dorothy Dandridge a refuzat rolul Tuptim din The King and I (1956), la sfatul lui Otto Preminger de a nu accepta un rol în care ea nu era vedeta, însă în filmul biografic Introducing Dorothy Dandridge, este sugerată ideea că refuzul lui Dandridge a fost pentru că personajul pe care ar fi trebuit să-l joace era o sclavă.
Dorothy Dandridge este una dintre cele 27 de actrițe care au primit o nominalizare la Oscar pentru interpretarea lor într-un musical.
Dorothy Dandridge s-a născut în Cleveland, Ohio, la 9 noiembrie 1922, performând în primii ani ai carieri sale ca dansatoare și cântăreață (la îndemnul mamei, artistă de cabaret) înainte de a trece la actorie. Și-a făcut debutul pe scenă la începutul anilor 1940 și a câștigat rapid recunoașterea pentru talentul și carisma sa. Primul rol, unul de mică anvergură, a fost în comedia Fraților Marx, A Day at the Races (1937), următoarea ei apariție cinematografică fiind în pelicula din 1940, Four Shall Die.
Pentru marea ei iubire, actoria, și ambiția de a deveni star de cinema, Dorothy Dandridge a renunțat la liceu și a devenit parte a unui trio muzical care a cântat cu orchestra lui Jimmie Lunceford – saxofonist alto de jazz și șef de orchestră în epoca swing. „La sfârșitul anilor ’30”, scrie IMDb.com, „întâlnirea pe care a avut-o cu compozitorul muzical Phil Moore a jucat un rol esențial în lansarea carierei de cântăreață de club de noapte și vocalistă de big band”.
De-a lungul carierei sale, Dandridge a apărut în numeroase filme, emisiuni de televiziune și producții de teatru, cu fiecare apariție reușțind să spargă barierele pentru actorii și actrițele afro-americane din industria de divertisment.
Dorothy Dandridge avea succes, devenise acea vedetă de film la care visa, însă viața personală era aproape un dezastru, o mare contribuție la starea aceasta probabil având-o dependențele de droguri care, până la urmă nu doar că i-au cauzat mari probleme de sănătate, însă i-au afectat și cariera. Dorothy Dandridge s-a stins din viață la 8 septembrie 1965, la vârsta de 42 de ani.
„În dimineața zilei de 8 septembrie, în jurul orei 7:15, Dandridge l-a sunat pe managerul ei, Earl Mills, cerându-i să reprogrameze o programare la spital pe care o avea în acea dimineață, unde urma să i se aplice un ghips la picior, pentru o mică fractură osoasă în urma unei căzături survenite cu cinci zile înainte. Câteva minute mai târziu, Dorothy a sunat din nou, cerând o reprogramare, stabilită pentru ora 10 am. Managerul ei, Mills, odată ajuns în fața apartemntului în care locuia Dandridge, la ora stabilită, nu a primit nici un răspuns. Era Hollywood și talentul era adesea temperamental; a plecat, a gândit el. Câteva ore mai târziu, Mills a găsit-o dezbrăcată și fără reacție în apartamentul ei, asta după ce a spart în cele din urmă ușa cu ajutorul unui levier din mașina sa”. În vreme ce un institut de patologie din Los Angeles a stabilit cauza morții ca fiind o supradoză accidentală de antidepresiv imipramină, biroul legistului din Los Angeles County a concluzionat că Dorothy Dandridge a murit din cauza unei embolii de grăsime rezultate în urma unei fracturi la piciorul drept suferite recent.
La 12 septembrie 1965 a avut loc o slujbă funerară privată, după care trupul actriței Dorothy Dandridge a fost incinerat, cenușa fiindu-i depusă la Freedom Mausoleum din Forest Lawn Memorial Park.
Surse:
https://www.vanityfair.com/hollywood/2020/10/dorothy-dandridge-biography-life
https://www.britannica.com/biography/Dorothy-Dandridge
https://www.biography.com/actors/dorothy-dandridge