Bob Marley, legendă reggae, activist și supraviețuitor al unei tentative de asasinat. „Un lucru bun la muzică este că atunci când te lovește, nu simți nicio durere”

Bob Marley (1945 – 1981), cântăreț, compozitor și muzician jamaican, este considerat a fi una dintre cele mai influente figuri din istoria muzicii reggae, de-a lungul carierei sale lansând numeroase cântece care au devenit clasice atemporale, „One Love/People Get Ready”, fiind probabil una dintre cele mai cunoscute și iubite melodii ale lui.

Lansată în 1977 ca single de pe albumul „Exodus”, piesa promovează unitatea, dragostea și armonia socială, ceea ce o face un imn pentru pace și acceptare. „No Woman, No Cry”, de asemenea, este un alt hit simbol al lui Bob Marley.

• Test de cultură generală. Cum sunt stabilite cursurile valutare?
• Povestea desprinsă din cărţi a îndrăgitului Petre Ispirescu. Nu a făcut niciun an de şcoală, a…

A fost înregistrat inițial în 1974 pentru albumul „Natty Dread”, dar a căpătat o largă popularitate atunci când o versiune live a fost lansată pe albumul „Live!” din 1975. La fel de recognoscibil este și hitul „Redemption Song”, o piesă puternică și introspectivă care a evidențiat măiestria lirică și profunzimea filosofică ale lui Bob Marley.

A crescut într-un cartier sărac din apropierea capitalei jamaicane

Piesa a fost lansată în 1980 și a fost inclusă pe albumul „Uprising”.

Bob Marley, pe numele adevărat, Robert Nesta Marley, s-a născut la 6 februarie 1945, în Nine Mile, Jamaica, dintr-o mamă jamaicană, Cedella Booker, și un tată britanic alb, Norval Sinclair Marley, căpitan în Marina Regală, o moștenire rasială ce avea să joace un rol semnificativ în modelarea identității și a muzicii sale.

Marley a crescut în Trenchtown, un cartier sărac din apropierea capitalei jamaicane Kingston, având de înfruntat de mic diverse probleme legate de sărăcie și inegalitatea socială, experiențe evidențiate mai târziu în versurile cântecelor sale și în activismul pe care l-a practicat.

Bob Marley a fost ucenic de sudor

În copilărie, Marley era cunoscut pentru timiditatea sa și înclinația pentru cititul în palmă, scrie britannica.com. Răpit de tatăl său după ce acesta a ales să își părăsească familia (merită menționat și faptul că Norval fusese renegat de familie și dezmoștenit pentru că a ales să se căsătorească cu o femeie de culoare), Marley a ajuns în grija unei femei în vârstă din Kingston până când un prieten de familie l-a redescoperit din întâmplare și l-a înapoiat la Nine Miles, pentru ca mai târziu adolescentul Marley să revină în West Kingston, stabilindu-se într-o mahala foarte săracă.

La începutul anilor 1960, Marley era, în paralel, elev și sudor ucenic, lucrând alături de un alt viitor artist – Desmond Dekker. A fost perioada în care artistul a început să descopere jazz-ul shuffle-beat, ale ska, un amalgam jamaican de rhythm and blues american și de ritmuri indigene mento (folk-calypso), destul de comerciale la acea vreme. După ce a format grupul vocal Wailers, împreună cu prieteni de-ai lui din copilărie –  Peter Tosh (numele original Winston Hubert MacIntosh) și Bunny Wailer (numele original Neville O’Reilly Livingston), mai târziu alăturându-li-se vocalistul Junior Braithwaite și cântărețele baccking vocal Beverly Kelso și Cherry Green, Marley și trupa lui au înregistrat, în 1963, prima lor piesă „Simmer Down”, un cântec compus de Marley pe care acesta-l prezentase în cadrul unui concurs de talente susținut în Kingston. Piesă aleasă câștigătoare.

Un nume ultra cunoscut și un adevărat superstar

„Simmer Down”, un fel de imn reprezentativ al cartierelor sărace din Kingston, nu doar că a devenit hit peste noapte, ajutând la propulsarea lui Marley în cercurile muzicale jamaicane, dar a adus un suflu proaspăt și puternic de mândrie reprezentanților clasei jamaicane sărace, dându-le acestora o identitate de care erau foarte mândri.

În perioada 1969 – 1971, piesele reggae create de Marley în colaborare cu producătorul Lee Perry au consolidat și mai mult poziția celor de la Wailers, astfel că în 1972 au semnat un contract important cu Island, o casă de discuri internațională (la acea vreme), lansând prin ei primul lor album reggae – Catch a Fire – cu inserții sonore rock, combinație care a avut mare succes pe plan global, Bob Marley devenind din acel moment un nume ultra cunoscut și un adevărat superstar.

Popularitatea lui Marley a dus la dizolvarea trupei în 1974, an în care faima lui Marley s-a extins și mai mult odată cu versiunea piesei I Shot the Sheriff interpretat de Eric Clapton. În acest moment, Wailers era formată din Marley și un trio de cântărețe, printre care se număra și soția sa, Rita.

„Cu melodii elocvente precum No Woman No Cry, Exodus„, Could You Be Loved, Coming in from the Cold, Jamming și Redemption Song, albumele de referință ale lui Marley au fost Natty Dread (1974), Live! (1975), Rastaman Vibration (1976), Exodus (1977), Kaya (1978), Uprising (1980) și albumul postum Confrontation (1983), cântecele lui reprezentând expresii publice ale unor adevăruri și experiențe și fiind concepute într-o combinație unică de rhythm and blues, rock și reggae electrizante”. (britannica.com)

Bob Marley a fost implicat într-un scandal politic

La 3 decembrie 1976, Bob Marley a fost implicat într-un scandal politic, atunci când a fost la un pas să-și piardă viața în urma unei tentative de asasinat. Incidentul a avut loc la reședința sa, situată pe strada Hope Road nr. 56 din Kingston, Jamaica, cu doar două zile înaintea unui concert pe care-l programase și care era menit să atenueze tensiunile politice din țară.

Atacul asupra vieții lui Bob Marley a fost motivat politic și a avut loc într-o perioadă de rivalitate politică intensă în Jamaica. La acea vreme, țara era împărțită între cele două partide politice majore: Partidul Laburist din Jamaica (JLP), aflat la putere și condus de prim-ministrul Michael Manley, și partidul de opoziție, Partidul Național al Poporului (PNP). PNP avea legături puternice cu diverse elemente criminale din Jamaica, inclusiv cu faimoasa bandă Shower Posse.

Tentativa de asasinare a lui Bob Marley

Se crede că tentativa de asasinare a lui Bob Marley a fost orchestrată de persoane asociate cu JLP, în încercarea de a-l împiedica să cânte la concertul său, considerat ca fiind un sprijin pentru PNP. Motivul din spatele acestui complot a fost acela de a submina popularitatea și influența PNP în rândul cetățenilor jamaicani.

În noaptea atacului, un grup de bărbați înarmați a pătruns în reședința lui Bob Marley și a deschis focul. Marley, împreună cu soția sa Rita Marley și managerul Don Taylor, au fost răniți. În ciuda rănilor prin împușcare la piept și la braț, Marley a reușit să cânte la concertul programat, demonstrând astfel rezistența sa și angajamentul de a răspândi mesajul de pace și unitate prin muzică.

În urma incidentului, Marley s-a autoexilat la Londra pentru trei ani, înainte de a se întoarce în Jamaica.

În 1978, după ce a negociat un armistițiu între facțiunile politice politice beligerante din Jamaica, Bob Marley a organizat marele concert dedicat promovării și susținerii păcii – One Love, iar doi ani mai târziu, tot datorită influențelor sale sociopolitice, a fost invitat să cânte cu ocazia ceremoniei de celebrare a independenței statului Zimbabwe, recunoscut la nivel internațional. În aprilie 1981, guvernul jamaican i-a acordat lui Marley Ordinul de Merit, o lună mai târziu (11 mai 1981) legendarul Bob Marley murind de cancer, la numai 36 de ani.

Un susținător vocal al mișcării Black Power

Deși cele mai multe dintre piesele sale au fost foarte apreciate de criticii muzicali și au avut succes pe plan internațional, Bob Marley a devenit mult mai renumit după moartea sa. Albumul Legend, de exemplu, lansat post mortem (în 1984), a fost, cu peste 12 milioane de exemplare, cel mai vândut album reggae din toate timpurile.

Muzica lui Marley a fost puternic influențată de experiențele sale din copilăria trăită în sărăcie și de convingerile sale politice. A fost un susținător vocal al justiției sociale și al egalității, iar versurile lui au abordat adesea probleme precum sărăcia, rasismul și opresiunea. Muzica lui Marley reflecta, de asemenea, convingerile sale rastafariane, care subliniau importanța părului natural, a justiției sociale și a divinității regretatului împărat etiopian Haile Selassie.

Bob Marley a fost un susținător vocal al mișcării Black Power și al mișcării panafricane și și-a folosit adesea platforma pentru a denunța nedreptățile sociale.

Bob Marley, legendarul muzician jamaican și simbol cultural, a avut o viață amoroasă complexă. Deși a fost căsătorit o singură dată (din 1966 și până în 1981, anul morții lui) cu Rita Marley, artistul a avut 11 copii cu șapte femei diferite, cinci dintre aceștia fiind copiii lui și ai Ritei. Toți copiii lui Bob Marley au avut perspective promițătoare în viață, devenind de la muzicieni și atleți, la autori, impresari, afaceriști sau creatori de modă. Printre femeile cu care s-a iubit Marley se numără Cindy Breakspeare, o regină a frumuseții jamaicane care a câștigat titlul de Miss World în 1976. Marley și Breakspeare au avut un fiu pe nume Damian Robert Nesta Marley (născut la 21 iulie 1978), care a devenit, de asemenea, un muzician renumit sub numele de scenă Damian „Jr. Gong” Marley.

Dragostea lui Marley pentru copiii săi a fost evidentă în muzica și în viața sa personală, adesea vorbind despre importanța familiei și a unității și subliniind necesitatea de a răspândi dragostea și pozitivitatea.

• Bob Marley a fost considerat de mulți ca fiind primul superstar din lumea a treia;
• Albumul său Exodus a fost ales de revista Time ca fiind cel mai bun album al secolului XX;
• A primit postum premiul Grammy Lifetime Achievement Award (2001);
• Are o stea pe Hollywood Walk of Fame.

Surse:

https://www.imdb.com/name/nm0002490/bio/?ref_=nm_ov_bio_sm

https://www.britannica.com/biography/Peter-Tosh

https://www.rollingstone.com/music/music-features/bob-marley-children-ziggy-rohan-cedella-stephen-karen-938379/

Vă mai recomandăm să citiți și:

Jimi Hendrix, artistul care a schimbat sunetul muzicii. „Muzica este religia mea. Ceea ce am de spus, spun cu chitara mea”

Elton John: „Nu ar trebui să iei niciodată mai mult decât dai”

Willie Nelson, „băiatul rău” al muzicii country. „Dacă vrei cu adevărat să te înțelegi cu cineva, lasă-l să fie el însuși”

Freddie Mercury, unul dintre cei care au schimbat cursul muzicii. „Sunt homosexual la fel ca o narcisă, dragă”