Actriță, cântăreață, dansatoare, femeie de afaceri, mama lui Carrie Fisher, actrița care a interpretat legendarul personaj Prințesa Leia din Star Wars, Debbie Reynolds a dus o viață intensă, plină de succes pe plan profesional, însă destul de neîmplinită pe plan personal. Primul soț, cu care a avut doi copii, actorul și cântărețul Eddie Fisher, unul dintre cei mai populari artiști și entertaineri ai anilor 1950, a părăsit-o pentru Elizabeth Taylor (după despărțirea de frumoasa cu ochi violeți, Fisher s-a mai însurat de trei ori).
„Acum, uitându-mă în urmă, deși nu a fost voința mea, cred că a fost probabil cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat vreodată”, spunea Reynolds referindu-se la căsătoria și divorțul de Fisher. „Mi-a dăruit doi copii minunați și pentru asta îi voi fi mereu recunoscătoare. Ușa noastră este întotdeauna deschisă pentru el. Eu cred în coexistența pașnică și în a fi prieten cu tatăl copiilor tăi”. (Debbie Reynolds)
În 1960, Debbie Reynolds s-a căsătorit cu un om de afaceri, milionarul Harry Karl, mai tânăr decât ea cu aproape 20 de ani. Acest mariaj a durat până în 1973. În perioada relației cu Harry, Debbie Reynolds s-a retras o vreme din cinematografie orientându-se către diverse activități care o implicau pe fiica ei, Carrie, dar și către investiții și jocuri de noroc ce s-au dovedit a fi mișcări destul de neinspirate și care i-au creat dificultăți financiare.
„Aveam 22 de ani atunci când ne-am căsătorit prima dată și 28 atunci când m-am căsătorit cu Harry Karl, care era cu 22 de ani mai mare decât mine. Nu aveam nimic în comun. A fost aproape ca o figură paternă pentru mine”. (Debbie Reynolds despre Harry Karl).
Cea de-a treia căsătorie a lui Reynolds a fost cu dezvoltatorul imobiliar Richard Hamlett, din 1984 până în 1996, infidelitățile lui Hamlett ducând la divorțul de Reynolds. După o perioadă în care nu și-au vorbit mai bine de 10 ani, Reynolds și Hamlett au revenit la sentimente mai bune, iar la moartea actriței, la 29 decembrie 2016, la o zi după decesul fiicei sale Carrie Fisher, Hamlett i-a adus un omagiu emoționant.
„Debbie a fost o femeie minunată. Am fost căsătoriți timp de 12 ani, ceea ce reprezintă o perioadă lungă de timp la Hollywood”. (…) „Era o femeie foarte, foarte dulce. Își iubea foarte mult copiii. Pentru ea să o piardă pe Carrie, a fost prea mult. A murit cu inima frântă, exact asta i s-a întâmplat”. (Richard Hamlett)
Debbie Reynolds s-a născut la 1 aprilie 1932, în El Paso, Texas, din Raymond Francis Reynolds și Maxine N. Harmon, într-o familie metodistă strictă. Pasionată de actorie și de lumea reflectoarelor încă din adolescență, Reynolds a fost remarcată la un concurs de frumusețe, 16 ani, vârstă la care avea să semneze primul ei contract în lumea filmului – cu MGM, Metro-Goldwyn-Mayer Pictures, una dintre cele mai mari companii media americană specializată în producție și distribuție de film și televiziune.
În 1952, la 19 de ani, a reușit un rol remarcabil în care și-a etalat și veleitățile de dansatoare odată cu distribuirea alături de Gene Kelly în clasicul Singin’ in the Rain. Mai târziu, avea să declare că nașterea copiilor ei și participarea în Singin’ in the Rain au fost două dintre cele mai dificile experiențe prin care a trecut. Referindu-se la muzicalul de succes în care a jucat, Reynolds a spus că toate greutățile întâmpinate acolo au fost cauza tratamentului dur aplicat de perfecționistul Gene Kelly.
Doisprezece ani mai târziu, după acest rol, Debbie Reynolds părea că face parte din lumea divertismentului dintotdeauna. Era degajată, talentată, avea carismă și o stare de spirit extrem de tonică, fapt pentru care mai toate rolurile care i-au fost oferite erau de tinere femeie sănătoase și pline de viață.
În 1964, Debbie Reynolds a primit o nominalizare la Oscar pentru prestația ei din The Unsinkable Molly Brown, un film în regia lui Charles Walters cu 6 nominalizări la Marele Premiu al Academiei Americane de Film, acesta fiind unul dintre momentele cele mai importante din cariera ei de actriță. Tot în 1964, Reynolds a intrat în afaceri cu spitale, achiziționând Spitalul Oceanside din Oceanside, California, pentru suma de 1.000.000 de dolari, și plănuind să-l transforme într-o afacere profitabilă.
În 1973, a debutat pe Broadway în reluarea spectacolului Irene, fiind nominalizată la Premiul Tony pentru Cea mai bună actriță într-un musical. În 1976, a apărut în Debbie, spectacol de revistă în care a jucat singură timp de 10 zile la Teatrul Minskoff, iar în 1983 a apărut pentru ultima dată pe scena de la Broadway în Woman of The Year.
În 1993, Debbie Reynolds și-a deschis în Las Vegas un hotel în interiorul căruia se afla și un cazino. Mai târziu, aproape toți banii pe care-i avea i-a investit în crearea unui muzeu la Hollywood, în colecția căruia se numără peste 3.000 de costume. Din păcate, inițiativa ei nu a fost încurajată de șefii de la Hollywood, astfel că după câteva tentative eșuate de a inaugura Muzeul Academiei de Film la Hollywood, Reynolds s-a descurcat singură.
„Aceste piese (n.r. obiectele din colecție) sunt pietre de hotar culturale care încă poartă energia vedetelor care au jucat în ele”, a spus actrița odată, referindu-se la legende precum Elizabeth Taylor și Judy Garland. „Există magie în fiecare fir, nasture și fundă”.
Pentru a atrage mai mult atenția asupra „comorii” pe care o deținea, scrie The New York Times, la un moment dat Debbie Reynolds a scos la licitație din vasta colecție rochia lui Marilyn Monroe, cu pliuri de fildeș, „care s-a ridicat în aer în The Seven Year Itch, vânzând-o cu peste 4,6 milioane de dolari și rochia de dantelă Royal Ascot a lui Audrey Hepburn din My Fair Lady, pentru 3,7 milioane de dolari”. Prețurile au șocat aristocrația cinematografică și au dovedit că Reynolds a avut dreptate. Suvenirurile erau chiar prețioase. Pe lângă cele două rochii, la licitația organizată de Reynolds s-au mai vândut tunica și pelerina lui Charlton Heston din Ben-Hur, chitara acustică la care Julie Andrews a cântat Sunetul muzicii și toate pălăriile pe care Vivien Leigh le-a afișat în Pe aripile vântului.
„Mama mea a fost una dintre cele mai iertătoare persoane din toate timpurile”, spunea fiul ei, actorul Todd Fisher. „Nu ar fi vrut niciodată ca eu să îi port pică doar pentru că am cunoștință de toate oportunitățile ratate – știam cum oamenii care conduceau academia în trecut nu au fost niciodată dispuși să facă un pas înainte și să o sprijine. Și-a dorit mult ca eu să împărtășesc aceste artefacte importante cu generațiile viitoare. Așa că, atâta timp cât ei o recunosc în mod corespunzător pe mama mea pentru contribuția ei la această disciplină, am fost de acord să le ofer accesul la tot ceea ce am și eu, la rândul meu, acces”.
Atunci când a murit la 84 de ani, la mai puțin de 36 de ore (aproximativ 30, mai exact) după fiica ei, actrița Carrie Fisher, mai mulți medici au subliniat că probabil asta nu a fost o coincidență, ci un caz al sindromului de „inimă frântă”.
Surse:
https://www.theguardian.com/film/2016/dec/28/debbie-reynolds-hospital-carrie-fisher-mother
https://www.nytimes.com/2020/11/16/movies/academy-museum-debbie-reynolds-costumes.html
https://www.imdb.com/name/nm0001666/bio/?ref_=nm_ov_bio_sm
Helena Bonham Carter, actriță de viță nobilă „cu picioarele pe pământ”
Mia Farrow, actrița de la Hollywood cu cei mai mulți copii
Jane Fonda, cea mai activistă actriță
Violeta Andrei, frumoasa actriță pe care Elena Ceaușescu a urât-o până la moarte