Golda Meir, prima și singura femeie prim-ministru a Israelului. „A fost o adevărată binecuvântare să nu fiu frumoasă”
Golda Meir (3 mai 1898 – 8 decembrie 1978), femeie de stat și politician israelian, al patrulea prim-ministru al Israelului, din 1969 și până în 1974, prima și singura femeie, până acum, prim-ministru a acestei țări, s-a născut la Kiev, în prezent Ucraina, și a emigrat în Statele Unite împreună cu familia sa în 1906, stabilindu-se în Milwaukee, Wisconsin.
În 1921, împreună cu soțul ei, Morris Meyerson (un imigrant din Lituania – cei doi s-au căsătorit în 1917), s-au mutat în Palestina, care se afla atunci sub mandat britanic, și s-au implicat activ în mișcarea sionistă.
„A fost o adevărată binecuvântare să nu fiu frumoasă. Acest fapt m-a impulsionat să-mi explorez șu dezvolt resursele interioare. O fată frumoasă are un handicap de depășit” (Golda Meir)
„A fi evreu nu este nicio problemă aici”
Imediat după stabilirea în Palestina, Meir și Meyerson s-au alăturat unui kibbutz (tip de comunitate rurală cooperatistă colectivă, caracteristică Israelului și sionismului social-democrat și socialist), cei doi fiind implicați acolo în mai multe munci agricole, de la culesul migdalelor la plantarea copacilor și îngrijirea păsărilor domestice. Și ca dovadă a faptului că spiritul de lider era o parte reprezentativă și înnăscută a ei, Golda Meir a deținut, de la un moment dat, chiar un rol de conducere în cadrul comunității kibbutz.
„Mai presus de toate, această țară este a noastră. Nimeni nu trebuie să se trezească dimineața și să se îngrijoreze de ceea ce cred vecinii săi despre el. A fi evreu nu este nicio problemă aici”. (Golda Meir)
Golda Meir a jucat un rol important în crearea statului Israel
În 1924, Golda și Morris au părăsit kibbutzul și s-au stabilit în Ierusalim unde au avut doi copii, Menachem și Sarah. Cu toate că în timp relația dintre cei doi soți a devenit una destul de rece, Golda Meir și Morris Meyerson nu au divorțat niciodată. Patru ani mai târziu de la stabilirea ei în Ierusalim, Golda a fost aleasă secretar al Consiliului Femeilor Muncitoare (Moetzet HaPoalot), rolul pe care l-a avut în cadrul acestei organizații obligând-o să locuiască din nou în Statele Unite ale Americii, ca emisar, între 1932 și 1934, aici devenind șefa departamentului al Comitetului Executiv al Histadrut (Confederația Sindicatelor Israeliene).
Golda Meir a jucat un rol important în crearea statului Israel. Înainte de a deveni prim-ministru al Israelului, aceasta a fost ambasadorul Israelului în Uniunea Sovietică, ministru al Muncii și ministru de Externe înainte de a deveni prim-ministru în 1969, funcție pe care a deținut-o în timpul unei perioade cruciale din istoria Israelului, care a inclus masacrul de la Jocurile Olimpice (atacul terorist asupra delegației sportive israeliene în timpul Jocurile Olimpice de vară din 1972 de la München, fosta Germanie de Vest soldat cu 12 morți), Războiul de Yom Kippur (parte a conflictului arabo-israelian) și diverse provocări geopolitice din Orientul Mijlociu.
În URSS, activitatea ei a fost una de scurtă durată
Golda Meir a fost una dintre cele 24 de persoane – dintre care doar două femei – care au semnat Declarația de Independență a Israelului –cunoscută sub numele de Yom Ha’atzmaut (la 14 mai 1948, prin care Marea Britanie își încheie mandatul în Palestina, proclamându-se independența statului Israel. Deși această dată reprezintă o sărbătoare națională marcată de celebrări, parade militare, focuri de artificii și alte evenimente festive, 14 mai 1948 este, de asemenea, și o dată ce are conotații negative pentru palestinieni, deoarece marchează începutul exodului în masă al acestora și Nakba, „catastrofa” în limba arabă, care a dus la deposedarea și dispersarea a sute de mii de palestinieni de pe pământul lor). La data de 2 septembrie a aceluiași an, Golda a fost numită de prim-ministrul Ben-Gurion ambasador al Israelului în Uniunea Sovietică.
În URSS, activitatea ei a fost una de scurtă durată și asta din cauza entuziasmului pe care cele câteva mii de evreii ruși l-au manifestat în mod exacerbat vizavi de Meir, aclamând-o și scandându-i numele, fapt care a dus la tensiuni și care i-a atras antipatii politice, în special atunci când a încercat să-i informeze pe evreii ruși despre evenimentele din Israel. În același timp, Banca Națională a Israelului a emis o bancnotă de 10.000 de șekeli, pe o parte având imprimată imaginea acestei mulțimi și pe cealaltă parte imaginea Goldei Meir. Politicianul a revenit în Israel în martie 1949, fiind învestită în funcția de ministru al Muncii (din 1949 și până în 1956). În timpul mandatului, a orchestrat asimilarea imigranților în forța de muncă a națiunii, a construit case și apartamente, a inițiat mari dezvoltări agricole și industriale, a construit drumuri și a construit școli și case noi. Golda a contribuit, de asemenea, la elaborarea Legii asigurărilor naționale din 1954, care a introdus un sistem de pensii, precum și un program de prestații de maternitate.
„Circula o poveste în Israel, la un moment dat”
„Circula o poveste în Israel, la un moment dat, conform căreia Ben-Gurion (n.r. principalul fondator național al Statului Israel și primul prim-ministru al Israelului) m-a descris ca fiind singurul bărbat din cabinetul său. Ceea ce m-a amuzat este că el (sau cel care a inventat povestea) a crezut că acesta era cel mai mare compliment care putea fi făcut unei femei. Însă mă îndoiesc teribil că vreun bărbat s-ar fi simțit flatat dacă aș fi spus despre el că era singura femeie din guvern!” (Golda Meir)
„În perioada în care a fost Ministru de Externe, Meir a condus delegația israeliană în timpul dezbaterilor de la Națiunile Unite cu privire la criza Suezului. La 29 octombrie 1957, a supraviețuit unui atac cu grenadă comis de Moshe Dwek, un israelian presupus dezechilibrat psihologic, care era agitat de faptul că nu reușea să obțină o asigurare națională pentru sănătatea sa precară”. (worldhistoryblog.com)
Golda Meir a devenit prim-ministrul Israelului
La 17 martie 1969, Golda Meir a devenit prim-ministru al Israelului, în timpul mandatului său de premier, întâlnindu-se cu lideri mondiali proeminenți, precum președintele american Richard Nixon, Papa Paul al VI-lea, cancelarul german Willy Brandt și șeful statului român Nicolae Ceaușescu, pentru a promova pacea în Orientul Mijlociu.
„În 1970, a fost de acord cu o inițiativă de pace a SUA care cerea încetarea Războiului de uzură dintre Israel și Iordania, Egipt, OEP (Organizația pentru Eliberarea Palestinei) și aliații acestora. Cu toate acestea, Egiptul avea să încalce acordul de încetare a focului imediat după ce a fost încheiat, mutând bateriile SAM într-o zonă interzisă”. (worldhistoryblog.com)
Doamna de Fier a Israelului, în calitatea sa de prim-ministru, s-a concentrat pe consolidarea securității statului, pe continuarea negocierilor de pace și promovarea dezvoltării economice. Cu toate acestea, guvernul său a avut de înfruntat critici și acuzații la adresa modului în care a gestionat Războiul de Yom Kippur, deoarece eșecurile inițiale ale serviciilor de informații au dus la pierderi semnificative pentru Israel. Meir a demisionat din funcția de prim-ministru în 1974, în urma publicării raportului Comisiei Agranat, care a investigat eșecurile serviciilor de informații din timpul războiului.
După ce a renunțat la funcția de prim-ministru, Meir s-a retras din politică și și-a trăit restul vieții în Israel. S-a stins din viață la Ierusalim, la 8 decembrie 1978, la vârsta de 80 de ani, în urma unui cancer limfatic. Meir este amintită ca o femeie lider de pionierat și o figură proeminentă în istoria Israelului. Conducerea și contribuțiile ei la națiune continuă să fie celebrate și studiate și astăzi.
Surse:
https://www.legacy.com/news/culture-and-history/golda-meir-10-facts/
https://www.britannica.com/biography/Golda-Meir
Vă mai recomandăm să citiți și:
Test de cultură generală. Cine a fost prima femeie care a murit într-un accident aviatic?
Warren Beatty, „samuraiul sexului” dat pe brazdă de o singură femeie