Jacques-Yves Cousteau, cuceritorul și apărătorul mărilor și oceanelor. „O mulțime de oameni atacă marea, eu fac dragoste cu ea”

Jacques-Yves Cousteau (11 iunie 1910 – 25 iunie 1997), ofițer de marină francez, oceanograf, cineast și autor (a scris multe cărți în care și-a descris explorările submarine, printre care și „The Silent World”, care s-a vândut în peste cinci milioane de exemplare și a fost publicată în 22 de limbi), a fost una dintre cele mai cunoscute personalități din domeniile științelor naturii și ecologiei din secolul al XX-lea.

Cousteau a fost, de asemenea, co-inventatorul primului aparat de respirație cu circuit deschis Aqua-Lung (1943) – plămânul acvatic – o versiune timpurie a echipamentului modern de scufundare,  aparat prevăzut cu un sistem autonom ce a făcut posibilă respirația subacvatică pentru perioade mai lungi de timp și cu ajutorul căruia a realizat unele dintre primele documentare subacvatice.

• Olivia Hussey, cea mai frumoasă Julietă
• Test de cultură generală. Ce înseamnă iubirea platonică?

Datorită acestei invenții a lui Cousteau și a partenerului său care a contribuit la realizarea proiectului, inginerul Emile Gagnan a schimbat pentru totdeauna modul în care se vor desfășura explorările și activitățile subacvatice.

Cousteau și nava de cercetare Calypso

Cousteau și prietena sa de cursă lungă, nava de cercetare Calypso (pe care a achiziționat-o în 1950) au efectuat numeroase expediții documentate în seriale de televiziune precum „Lumea subacvatică a lui Jacques Cousteau”, difuzat între 1968 și 1976, și „Odiseea Cousteau”, difuzat între 1977 și 1982, prin intermediul acestor programe extrem de interesante și vizionate, Jacques Yves Cousteau aducând în casele a milioane de telespectatori o multitudine de informații și imagini din mediul pe care cercetătorul francez l-a explorat o viață întreagă.

Jacques Cousteau a fost unul dintre cei mai pasionați exploratori, popularizând minunile și misterele oceanului, dragostea, curiozitatea și dedicația sa pentru conservarea mediului marin inspirând generații întregi. Cousteau a fost un adevărat vizionar care a recunoscut frumusețea și vulnerabilitatea oceanelor noastre, iar eforturile sale neobosite de a proteja viața marină și de a crește gradul de conștientizare a problemelor de mediu au lăsat o amprentă de neșters asupra lumii. Pentru cei mai mulți, Jacques-Yves Cousteau a fost un campion al mărilor, filmele și expedițiile sale trezind un sentiment de uimire și reverență față de lumea subacvatică.

„Viitorul este în mâinile celor care explorează”

De asemenea, Jacques Yves-Cousteau a cofondat grupul de cercetare submarină al Marinei franceze, GERS (Groupement de Recherches Sous-marines), iar mai târziu a înființat Societatea Cousteau, o organizație non-profit dedicată conservării mediului marin.

„Viitorul este în mâinile celor care explorează… și din toată frumusețea pe care o descoperă în timp ce traversează frontierele care se îndepărtează perpetuu, ei dezvoltă pentru natură și pentru omenire o dragoste infinită”. (Jacques-Yves Cousteau)

„Marea, marele unificator, este singura speranță a omului. Acum, ca niciodată, vechea expresie are un sens literal: suntem cu toții în aceeași barcă”.  (Jacques-Yves Cousteau)

„Fericirea albinei și a delfinului este să existe. Pentru om este să știe acest lucru și să se minuneze de el”.  (Jacques-Yves Cousteau)

Contribuțiile lui Cousteau s-au extins dincolo de explorare și filmare. A fost un real susținător al conservării mediului marin și a lucrat neobosit pentru a promova conștientizarea problemelor de mediu. Cousteau a crezut în importanța protejării oceanelor și a ecosistemelor fragile ale acestora, creând termenul „lumea tăcută” pentru a sublinia nevoia de liniște subacvatică.

Trei premii Oscar

Pentru a-și extinde activitatea în domeniul explorării marine, Cousteau a fondat numeroase organizații de marketing, producție, inginerie și cercetare, toate activând sub numele Grupul Cousteau. Mai mult decât atât, Cousteau a popularizat cercetarea oceanografică și sportul scufundărilor în cartea „Le Monde du silence” (1953; Lumea tăcerii), scrisă împreună cu autorul francez Frédéric Dumas, urmând ca în 1956 să realizeze, având ca bază cartea, un film documentar produs împreună cu regizorul francez Louis Malle. Documentarul a câștigat atât Palme d’Or la Festivalul internațional de film de la Cannes din 1956,  cât și un premiu Oscar în 1957. Cousteau a mai primit două premii Oscar, unul în 1960, pentru filmul de scurt metraj „The Golden Fish” și altul în 1965, pentru cel mai bun documentar, „World Without Sun”.

În 1957, Cousteau a devenit director al Muzeului Oceanografic din Monaco, iar în 1974 a înființat Societatea Cousteau, un grup de mediu non-profit dedicat conservării mediului marin.

În semn de recunoaștere a activității sale, Cousteau a primit numeroase premii și distincții, inclusiv Medalia prezidențială a libertății din Statele Unite și Premiul Sasakawa al Programului de mediu al Națiunilor Unite. Moștenirea lui Jacques Yves Cousteau continuă prin eforturile neobosite ale Societății Cousteau care desfășoară cercetări științifice, proiecte de conservare și inițiative educaționale pentru a promova conservarea și durabilitatea mediului marin.

Pasiunea care avea să dăinuie pe tot parcursul vieții lui

Jacques-Yves Cousteau s-a născut la 11 iunie 1910, Saint-André-de-Cubzac, Franța, într-o familie bine poziționată social – tatăl, Daniel Cousteau a fost avocat internațional, iar mama, Elizabeth Duranthon, fiica unui bogat comerciant de vinuri și proprietar de terenuri. La doar 4 ani, Jacques-Yves a învățat să înoate, iar la vârsta de 10 ani, când întreaga familie Cousteau s-a mutat la New York pentru o perioadă de doi ani, Jacques a învățat să vorbească fluent limba engleză și și-a îmbunătățit cunoștințele de înot și de snorkeling. Odată cu participarea în cadrul unei tabere de vară organizată în Vermont, unde, printre altele, copiii au primit sarcina de a curăța lacul din apropiere, s-a dezvoltat și dragostea lui Yves-Cousteau pentru scufundări, pasiunea care avea să dăinuie pe tot parcursul vieții lui. După ce a revenit în Franța, Jacques a achiziționat o camera de filmat pe care a demontat-o și reasamblat-o pentru a învăța cum funcționează mecanic. Cum preocupările băiatului pentru mediul academic erau aproape inexistente, părinții au decis să-l trimită pe Jacques la un internat din Alsacia cu un program mai mult decât riguros, alegerea lor dovedindu-se, nu după mult timp, a fi una excelentă.

În 1930, la vârsta de 20 de ani, Jacques Cousteau a trecut cu bine toate examenele Academiei Navale Franceze din Brest, iar după ce în 1933 a fost numit sublocotenent, Cousteau și-a petrecut cea mai mare parte a următorilor doi ani navigând pe mările lumii.

Cousteau a luptat în cel de-Al Doilea Război Mondial

În 1935, Cousteau a început să se antreneze pentru a deveni pilot de aviație navală, planuri care i-au fost total date peste cap după ce a fost implicat într-un accident în urma căruia era să-și piardă viața. Rănile suferite au pus capăt dorinței sale de a urma cariera de pilot, însă l-au direcționat, temporar, către meseria de instructor de artilerie navală. O bună perioadă de timp, Jacques Yves Cousteau a trebuit ca prin antrenamente și nenumărate ore de înot să își lucreze și întărească brațele care au avut de suferit în urma accidentului de mașină suferit. Cu o pereche de ochelari de aviator în dotare, Cousteau s-a avântat în adâncurile mării, iar frumusețea inimaginabilă și senzațiile unice pe care le-a experimentat cu acea ocazie i-au confirmat faptul că scufundările sunt ceea ce dorea să facă de acum înainte.

Cousteau a luptat în cel de-Al Doilea Război Mondial ca ofițer de artilerie în Franța, iar mai târziu a fost membru al Rezistenței franceze împotriva ocupației germane a țării. Ulterior, a fost decorat cu Legiunea de Onoare pentru activitatea sa de spionaj în favoarea țării sale. În timpul războiului, Cousteau a început, de asemenea, munca pentru care avea să devină celebru în întreaga lume. În 1942, el și prietenul său Marcel Ichac (alpinist, explorator, fotograf și regizor de film francez) au dus o cameră de filmat subacvatică în apele din jurul Insulelor Embiez din Mediterana franceză, realizând un film subacvatic intitulat 18 metri adâncime, care un an mai târziu a fost premiat în cadrul unui festival de film. După încheierea războiului, Jacques Yves Cousteau a continuat să lucreze pentru marina franceză, conducând Grupul de cercetare submarină de la Toulon.

A stabilit un nou record de adâncime în 1947

După încheierea războiului, Cousteau a început cercetările subacvatice pentru Marina franceză, iar în 1947 a stabilit un nou record de adâncime pentru un scafandru liber-profesionist, coborând la 300 de metri sub mare. Pe lângă activitatea militară, cum ar fi deminarea, în 1948, Cousteau și-a folosit noul echipament SCUBA pentru lucrări de arheologie subacvatică, explorând o epavă romană scufundată în Marea Mediterană, în largul coastei Mahdia, în Tunisia. În 1951, Cousteau a renunțat la activitatea din cadrul Marinei pentru a începe propriile sale expediții pe mare.

În 1985, cu ocazia celei de-a 75-a aniversare a sa, președintele Ronald Reagan i-a acordat cea mai înaltă distincție civilă americană, Medalia prezidențială a libertății. În același an, Cousteau l-a invitat pe liderul comunist cubanez Fidel Castro la o cină pe care a ținut-o pe vasul său Calypso și l-a convins să elibereze 80 de prizonieri politici.

Viața personală a lui Jacques Cousteau

Jacques-Yves Cousteau s-a căsătorit prima dată la vârsta de 26 de ani (în 1937), el și soția, Simone Melchior, având doi fii – Jean-Michel și Philipp, călătoria cuplului în viață îmbinându-se cu expedițiile pe care amândoi aveau să le efectueze pe mările și oceanele lumii timp de aproape 50 de ani. S-a scris că, odată, când nava pe care se aflau cei doi a rămas fără combustibil, Simon și-a vândut bijuteriile pentru a cumpăra kerosenul de care aveau nevoie. În 1990, Simone a murit de cancer, iar un an mai târziu, la vârsta de 80 de ani, Jacques-Yves Cousteau s-a căsătorit cu Francine Triplet, care avea 44 de ani la acea data, cei doi fiind deja părinții a doi copii, Diane și Pierre-Yves, născuți la începutul anilor 1980, în timp ce Jacques Yves Cousteau încă era căsătorit cu Simone. „Viața merge mai departe, iar pentru mine viața începe din nou”, spunea Cousteau când s-a recăsătorit, citat de The Washington Post.

Jacques-Yves Cousteau, acest cavaler al apelor lumii, a murit la vârsta de 87 de ani, în urma unui atac de cord, la 25 iunie 1997, la Paris. A fost înmormântat în cavoul familiei sale din satul natal Saint-André-de-Cubzac. După moartea lui, strada care ducea la casa în care s-a născut a fost redenumită „Rue du Commandant Cousteau” („Commander Cousteau Street”).

Jacques Yves Cousteau a fost Membru al Academiei Franceze și al Academiei Naționale de Științe din America.

Surse:

https://www.britannica.com/biography/Jacques-Cousteau

https://www.washingtonpost.com/archive/lifestyle/1996/03/29/the-big-chill/bb30fa7c-72c1-4b9e-a6c6-e4d7b3f1c9b6/

https://www.imdb.com/name/nm0184150/awards/

Vă mai recomandăm să citiți și:

„Exploratorul” care a găsit mumii în Marele Canion

Colierul de pe Titanic. Ce au descoperit exploratorii în adâncuri?

Vasco da Gama, exploratorul care „a legat” India de Europa

Primele imagini în rezoluție 8k cu epava Titanicului. Ce au surprins exploratorii?