Philip Seymour Hoffman a fost unul dintre cei mai apreciați actori ai generației sale, din păcate plecat devreme dintre noi, la 2 februarie 2014, în urma unei supradoze de droguri. Hoffman avea 46 de ani, o carieră frumoasă de aproape 25 de ani care a însumat peste 50 de filme, recunoașterea talentului său și numeroase distincții.
Philip Seymour Hoffman a fost laureatul unui premiu Oscar, câștigat în 2006 pentru rolul scriitorului Truman Capote în filmul „Capote” în regia lui Bennett Miller. De asemenea, Hoffman a mai primit de-a lungul timpului peste 90 de nominalizări, dintre care trei la Oscar (pentru cel mai bun actor într-un rol secundar) pentru participarea în filmele „Charlie Wilson’s War” (2007), „Doubt” (2008) şi „The Master” (2012), un premiu Globul de Aur și un premiu BAFTA.
„Nu numai că domnul Hoffman reușește o transformare fizică și vocală impresionantă – imitând glasul specific al lui Capote și părând să se micșoreze până la statura sa de elf – dar transmite, de asemenea, cu claritate și subtilitate, complexitatea temperamentului lui Capote”, scria A. O. Scott în The Times, citat de The New York Times.
Este important să spun că actorii nu pot juca singuri, este imposibil. Ceea ce trebuie să facem este să ne sprijinim unii pe alții. (Philip Seymour Hoffman)
Câteva dintre rolurile de impact ale lui Hoffman au fost cele din „Marele Lebowski” (1998), în regia lui Ethan Coen și Joel Coen, „Talentatul domn Ripley” (1999) al lui Anthony Minghella din distribuția căruia au mai făcut parte Matt Demon, Jude Law, Gwyneth Paltrow și Cate Blanchett, „Doi oameni perfecţi” (Flawless, 1999), film în care Hoffman a jucat alături de Robert De Niro, „Dragonul Roşu” (2002), producție cu o distribuție mai mult decât atractivă – Anthony Hopkins, Edward Norton, Ralph Fiennes, Emily Watson și Harvey Keitel, „Cold Mountain” (2003), un alt film al lui Anthony Minghella, cu Jude Law, Nicole Kidman, Renee Zellweger, Natalie Portman, Donald Sutherland și Charlie Hunnam, „Misiune: Imposibilă III” – un film cu încasări de aproape 400 de milioane de dolari, „Synecdoche, New York” (2008), o dramă în regia lui Charlie Kaufman, „Ziua trădătorilor/ The Ides of March” (2011), în regia lui George Clooney, „Moneyball: Arta de a învinge” (2011), peliculă nominalizată de 6 ori la Oscar și „Jocurile foamei/ The Hunger Games”, primul din seria celor trei fiind lansat în noiembrie 2014, la nouă luni după moartea actorului. Înaintea decesului său, Philip Seymour Hoffman filma pentru „The Hunger Games Mockingjay – Part 2” unde aproape că reușise să ducă la bun sfârșit toate scenele care-l implicau în producția lui Francis Lawrence. „Jocurile Foamei” (care a cuprins patru părți) a avut un box office de aproape 3 miliarde de dolari.
Uneori mă simt incomod cu nivelul de faimă pe care îl am! Dar totul depinde de ziua respectivă, de ziua în curs, și de ceea ce se întâmplă atunci. Nu îmi doresc mai multă faimă. Nu am nevoie de ea. (Phillip Seymour Hoffman)
Philip Seymour Hoffman s-a născut la 23 iulie 1967, în Fairport, New York, Statele Unite ale Americii, pasiunea pentru actorie dezvoltând-o de la o vârstă fragedă. Primele sale intersectări cu arta teatrală a avut loc în timpul liceului când s-a implicat în producțiile de teatru ale școlii. Mai târziu, Hoffman a studiat actoria în cadrul Școlii de Arte Tisch a Universității din New York. Pe marele ecran a debutat în 1991, în producția independentă „Triple Bogey on a Par Five Hole”, un an mai târziu fiind distribuit în „My New Gun”, însă recunoașterea câștigând-o odată cu distribuirea, într-un rol secundar, în notabila producție a lui Martin Brest, „Scent of a Woman” (1992), cu Al Pacino și Chris O’Donnell în rolurile principale.
Hoffman, care a fost de asemenea regizor și producător de teatru, a cofondat în 1992 compania de teatru LAByrinth Theater Company din New York, iar debutul de regizor l-a avut în 2010, odată cu filmul „Jack Goes Boating”, în care a jucat și rolul principal.
În ciuda succesului său, Hoffman s-a luptat cu abuzul de substanțe pe tot parcursul vieții sale, încercând să se trateze de mai multe ori, însă adicția a fost mai puternică decât voința, astfel că, din păcate, la 2 februarie 2014 a fost găsit decedat de unul dintre prietenii săi, în baia apartamentului în care locuia. Cauza morții: o supradoză de droguri. În momentul în care au ajuns în casa lui Hoffman, polițiștii newyorkezi l-au descoperit pe actor cu un ac de seringă înfipt într-unul dintre brațe, în aproprierea trupului său aflându-se un plic cu heroină.
„L-am văzut săptămâna trecută. Era curat și treaz, era cel de altădată”, declara la momentul respectiv David Bar Katz, dramaturg și prietenul actorului, cel care s-a impacientat atunci când nu a reușit să îl contacteze telefonic, după care a mers direct la casa lui, mai apoi sunând serviciile de urgență. „Chiar am crezut că acest capitol s-a încheiat”, îl citează The New York Times.
Ultimele filme finalizate ale lui Hoffman, „A Most Wanted Man” (2014) și „The Hunger Games: Mockingjay – Partea 1” și „Partea 2” (2014, 2015), au fost lansate postum.
Philip Seymour Hoffman, care era cunoscut pentru discreția sa în ceea ce privește viața personală, era tatăl a doi copii (Cooper și Tallulah). „Cineva a vrut să vorbesc despre viața mea personală”, declara el pentru The Independent în 2012, citat de ABC News. „Dar aș prefera să nu o fac și asta pentru că familia mea nu are de ales. Dacă vorbesc despre ei în presă, nu le dau de ales. Așa că aleg eu să nu o fac”.
Hoffman fusese într-o relație de lungă durată cu Mimi O’Donnell – designer de costume de film – pe care o cunoscuse în 1999, când regiza filmul „In Arabia We’d All Be Kings”. Hoffman și O’Donnell aveau împreună doi copii și se despărțiseră cu câteva luni înaintea morții starului hollywoodian.
Surse:
https://www.nytimes.com/2014/02/03/movies/philip-seymour-hoffman-actor-dies-at-46.html
https://www.imdb.com/name/nm0000450/?ref_=fn_al_nm_1
Henry Fonda, un Oscar Onorific, cinci mariaje și tatăl lui Jane Fonda
George Weisz, tatăl actriței de Oscar Rachel Weisz, inventator de succes
Rachel Weisz, actriță de Oscar, fiică de inventator, soție de „James Bond”