Lumea modernă este una a statelor strict definite de granițe. Încălcați aceste granițe și vă veți trezi amenințați cu trupe și tancuri mai repede decât vă puteți imagina. Dar în ciuda obsesiei relativ recente a umanității pentru liniile de pe o hartă, există terenuri pe Pământ pe care niciun stat suveran nu le revendică.
Terenurile de pe Pământ nerevendicate de nimeni sunt cunoscute sub numele de Terra nullius, o expresie latină care înseamnă „pământul nimănui”.
Printre acestea se numără Bir Tawil, aflat între Egipt și Sudan, câteva petice de la granița Croația-Serbia și bucăți vaste din Antarctica.
Unul dintre cele mai semnificative exemple de Terra nullius este Bir Tawil, o porțiune de pământ de 2.060 de kilometri pătrați de lângă granița dintre Egipt și Sudan, care nu este revendicată de niciuna dintre cele două țări.
Este un tărâm deșertic pustiu, unde temperaturile de 45°C nu sunt nemaiauzite în plină vară. Populația acestui loc este în mod oficial zero, deși este frecventat de triburi nomade aflate în trecere, cum ar fi Ababda.
Această ciudățenie a geografiei li se datorează în mare măsură granițelor trasate de Imperiul Britanic în secolele al XIX-lea și al XX-lea. Potrivit Departamentului de Stat al SUA, Regatul Unit a ajuns la un acord cu Egiptul în 1899 care afirmă că „teritoriile de la sud de paralela 22 de latitudine” îi aparțin Sudanului, ceea ce ar pune Bir Tawil sub control sudanez.
În 1902, britanicii au întocmit un alt plan pentru granița dintre Sudan și Egipt. În cadrul acestei scheme, Bir Tawil a fost plasat sub administrație egipteană, deoarece zona a fost folosită ocazional de tribul Ababda, care avea sediul lângă Aswan, în sudul Egiptului.
Totuși Egiptul vrea să respecte frontiera inițială din 1899, în timp ce Sudanul revendică granița administrativă din 1902. Cu alte cuvinte, Egiptul crede că Bir Tawil se află în Sudan, dar Sudanul crede că este în Egipt, notează IFLScience.
Unele grupuri au încercat să revendice pământul, dar niciunul nu a fost recunoscut la nivel internațional. În 2014, rezidentul american Jeremiah Heaton din Virginia a încercat să revendice zona pentru el însuși, numind-o „Regatul Sudanului de Nord” și autoproclamându-se rege. Motivația a fost de a putea îndeplini dorința fiicei sale de a deveni prințesă. Deloc surprinzător, afirmația sa nu a fost recunoscută de Națiunile Unite.
O idee mai puțin ridicolă este că Bir Tawil ar putea servi drept exemplu de un nou tip de jurisdicție în care indigenii dețin drepturile asupra pământului. Deocamdată, însă, Bir Tawil nu aparține nimănui.
Din punct de vedere al dreptului internațional, nicio parte a Antarcticii nu este deținută de o singură țară. Cu toate acestea, acest lucru nu a împiedicat șapte națiuni să pretindă părți ale continentului ca fiind proprii: Argentina, Australia, Chile, Franța, Noua Zeelandă, Norvegia și Marea Britanie.
Harta tipică care arată aceste revendicări teritoriale va arăta Antarctica tăiată în felii, precum o pizza, Australia și Norvegia luând partea cea mai mare. Este remarcabil totuși că un colț este nerevendicat, acesta fiind cunoscut sub numele de Marie Byrd Land.
Este numit după soția ofițerului Richard E. Byrd, din Marina Americană, care a explorat regiunea la începutul secolului al XX-lea. Cu o suprafață colosală de 1.605.792 de kilometri pătrați, Marie Byrd Land este cel mai mare teritoriu nerevendicat din lume. Motivul pentru care a rămas Terra nullius este pur și simplu pentru că este atât de izolat și de netrecut, chiar și după standardele Antarcticii.
Între granițele Croației și ale Serbiei, pe malul estic al fluviului Dunărea, mai multe petice de pământ au fost puternic contestate de la destrămarea sângeroasă a Iugoslaviei în anii 1990. Pe malul vestic al râului, există o problemă inversă: în jur de patru terenuri nu sunt revendicate de nicio țară.
Gornja Siga este cea mai mare dintre aceste zone, constând din doar 7 kilometri pătrați de teren împădurit care acționează ca o câmpie inundabilă a Dunării. Din punct de vedere tehnic, se află sub control croat de facto, deși ei afirmă că pământul este sârb, în timp ce Serbia nu are pretenții asupra pământului.
Deși neglijat atât de Croația, cât și de Serbia, unele alte părți au fost profund interesate să numească terenul Gornja Siga ca fiind al lor.
În aprilie 2015, un mic grup de libertarieni conduși de politicianul ceh Vít Jedlička a plantat un steag pe mlaștina nelocuită și a proclamat că aceasta este un nou microstat numit Liberland. Ideea a fost să transforme nația într-o utopie libertariană, fără taxe obligatorii, cu reglementări de stat minime și cu Bitcoin ca monedă.
„Mottoul Liberland este Trăiește și lasă-i și pe ceilalți să trăiască, deoarece se mândrește cu libertate personală și economică pentru oamenii săi; aceasta include o putere limitată acordată guvernului pentru a asigura mai puține interferențe cu libertatea poporului și a națiunii în ansamblu”, se arată pe site-ul Liberland, unde poate fi cerută chiar și cetățenia.
Din păcate, visul a întâlnit o serie de obstacole. În ciuda faptului că și-au arătat puțin interes față de Gornja Siga înainte, autoritățile croate nu au fost dornice de ideea de a avea un microstat libertarian sălbatic la ușă, așa că poliția lor a arestat pe oricine a încercat să pășească pe acest pământ.
George Lucas, cel mai bogat regizor din lume
Ralph Fiennes, cel mai îndrăgit „pacient englez” și unul dintre cei mai „feroce naziști”