Actor de teatru, televiziune și film, compozitor, autor de cărți, profesor, regizor și scenarist american, Alan Arkin a murit la 89 de ani, la 29 iunie 2023, după o carieră de succes de peste 70 de ani care a inclus, printre altele, premii Oscar, BAFTA, Tony și Golden Globe.
Moartea lui Arkin a fost confirmată de fiii săi, Adam, Matthew și Anthony, într-o declarație oficială pentru People. „Tatăl nostru a fost o forță a naturii cu un talent unic, atât ca artist, cât și ca om. Un soț, tată, bunic și străbunic iubitor, a fost adorat și ne va lipsi foarte mult”.
Arkin, care este cel de-al șaselea cel mai în vârstă actor recompensat cu premiul Oscar (pentru cel mai bun actor într-un rol secundar, în filmul Little Miss Sunshine din 2006, pentru doar 14 minute de apariție pe ecran), a jucat cel mai recent în serialul difuzat pe Netflix The Kominsky Method, alături de Michael Douglas, rol care i-a adus nominalizări la Emmy atât în 2019, cât și în 2020.
Alan Arkin este, de asemenea, unul dintre cei doar șase actori care au primit o nominalizare la Oscar pentru Cel mai bun actor pentru prima sa apariție pe ecran, ceilalți cinci fiind Orson Welles, Lawrence Tibbett, James Dean, Paul Muni și Montgomery Clift.
Este o crimă să te îndoiești de tine însuți în viață. Mi-a luat până la 45 de ani să ajung în acest punct. Pe cât de greu este în muncă, pe atât de greu este în viață. Dar se poate reuși.
Cunoscut în anii ’60 și ’70 pentru rolurile sale care întruchipau personaje intense și „nervoase”, Alan Arkin s-a remarcat în 1967 când a interpretat un psihopat vicios, dar inteligent, în filmul Wait Until Dark, în care rolul principal feminin a fost interpretat de Audrey Hepburn.
De la primul său rol important în comedia lui Norman Jewison din 1966, The Russians Are Coming, până la cântecul de lebădă din 2022, după cum scrie The Telegraph, Minions: The Rise of Gru, Alan Arkin a fost mereu perceput un actor de un geniu rafinat și, chiar dacă nu a fost întotdeauna distribuit în convenționalele roluri principale, Arkin a fost unul dintre actorii foarte apreciați de regizori și folosit cu discernămând, astfel că rolurile lui au creat personaje memorabile.
Câteva dintre cele mai bune roluri în care a fost distribuit Alan Arkin sunt cele din filmele The Heart Is a Lonely Hunter (1968), pentru care a fost nominalizat la Oscar, Arkin interpretând un gravor de argint surdo-mut care încearcă să se adapteze vieții din micul oraș american în care trăiește. „Arkin”, scrie The Telegraph, „reușește să transmită decența, căldura și umanitatea lui Singer (n.r. personajul pe care l-a interpretat) fără niciun dialog, oferind complexitatea și contradicțiile vieții sale interioare în cel mai economic mod cu putință, până la finalul sfâșietor și tragic”. A mai fost remarcat în Catch-22 (1970), The Return of Captain Invincible (1983), Edward Scissorhands (1990), Grosse Pointe Blank (1997), Argo (2012), un film reușit, regizat de Ben Affleck, BoJack Horseman (2015-16) și Metoda Kominsky (2018-19)
Nu cred în competiții între artiști. Este o nebunie. Cine are autoritatea de a spune că cineva este mai bun?
Pe lângă activitatea de actor, de altfel intens aclamată de regizori, Arkin a condus ateliere de improvizație prin intermediul trupei sale de la Second City, ateliere care au avut o mare importanță în viața actorului, aducându-i multe satisfacții. „În ateliere se întâmplă ceva care îi transformă pe oameni”, declara el.
„Este ceea ce am sperat, dar se întâmplă într-un mod mai larg decât mi-am imaginat vreodată. Abia acum câțiva ani mi-am dat seama de ce nu vreau să predau actorie și de ce este atât de interesant să fac atelierele de improvizație. Dacă aș preda actoria timp de cincizeci de ani, aș fi norocos dacă din sutele de oameni cu care am lucrat, doi sau trei ar învăța cum să zboare, să se descurce singuri. Dar, la sfârșitul unui atelier de improvizație de două zile, avem, dintr-un grup de douăzeci, optsprezece sau nouăsprezece persoane care se înalță în aer și este miraculos”.
Această experiență a dus la debutul său de succes pe Broadway în From the Second City, care i-a deschis ușile în film și televiziune.
Alan Wolf Arkin s-a născut în Brooklyn la 26 martie 1934, fiind fiul a doi profesori de școală, emigranți evrei proveniți din Germania și Rusia, prinși în problemele de după cel de-Al Doilea Război Mondial și adesea șomeri.
„Eram foarte săraci, așa că nu-mi permiteam să merg des la film. Dar mergeam ori de câte ori puteam și mă concentram asupra filmelor, deoarece acestea erau mai importante decât orice altceva în viața mea”.
A urmat cursurile liceului Franklin High School din Los Angeles, iar între 1951 și 1953 a studiat în cadrul Los Angeles City College și Bennington College din Vermont (între 1953 și 1954). Arkin a fost pasionat de muzică și actorie încă de mic, astfel că atunci când s-a ivit ocazia, s-a alăturat fără să ezite în activitățile care implicau aceste forme de artă. A cântat într-o trupă folk a colegiului și, în aceeași perioadă, a făcut parte și din clasa de teatru a școlii. A renunțat la facultate pentru a forma grupul de muzică folk The Tarriers, în care Arkin era solistul principal și cânta la chitară. A fost coautor al hitului din 1956 The Banana Boat Song – un cântec folk calypso jamaican, care a devenit mai cunoscut prin versiunea populară a lui Harry Belafonte și a ajuns pe locul 4 în topul Billboard.
În perioada tinereții, când încerca să-și facă intrarea în lumea actoriei, Arkin, pentru a se putea întreține, a experimentat joburi ca spălător de vase, curier, mecanic și chiar baby sitter. În perioada 1958 – 1968 a cântat și înregistrat cu grupul folk pentru copii, The Babysitters. De asemenea, a înregistrat un întreg album pentru casa de discuri Elektra intitulat Folksongs – Once Over Lightly.
Alan Arkin a fost un susținător puternic al unui mod de viață organic și, de asemenea, un susținător al conservării mediului și a habitatului natural.
Arkin a fost căsătorit de trei ori și are trei copii. El și prima sa soție, Jeremy Yaffe, au fost căsătoriți timp de șase ani și au avut doi fii, Adam și Matthew. Cei doi au divorțat în 1961. Din 1964 până în 1994, Arkin a fost căsătorit cu scenarista și actrița Barbara Dana, cu care a avut un fiu, Anthony Dana Arkin. După divorțul lor, Arkin s-a căsătorit, în 1996, cu actrița și psihoterapeutul Suzanne Newlander. Suzanne Suzanne este cunoscută pentru apariția sa în scurtmetrajul Blood (Thinner Than Water) din 2004, care a fost regizat și scris de soțul ei, Alan Arkin.
În timpul carierei de actor, Arkin a lucrat cu toți cei trei fii ai săi, inclusiv în rolul tatălui personajului lui Adam Arkin din serialul Chicago Hope.
În 2007, Arkin a declarat pentru CBS „Sunday Morning” că, deși îi plăcea cariera sa de actor foarte activ, uneori îl făcea să se simtă „mizerabil și nefericit”, dar asta până când a găsit un echilibru mai bun între munca sa și viața personală.
„Îmi place viața mea. Îmi iubesc soția. Îmi iubesc copiii. Îmi iubesc nepoții. Am prieteni minunați”, spunea actorul care, până în ultimele momente, s-a bucurat de o viață împlinită și liniștită în casa din New Mexico, acolo unde a primit un nume indian, Grey Wolf, de la prietenii săi nativi americani.
Surse:
https://www.telegraph.co.uk/films/0/alan-arkin-best-movies-tv-roles/
https://lookoutinfo.com/alan-arkins-wife-suzanne-newlander-age-wiki-bio/
https://www.cbsnews.com/news/alan-arkin-dies-little-miss-sunshine-actor-dead-age-89/
https://www.imdb.com/name/nm0000273/bio/?ref_=nm_ov_bio_sm