Lordul Francis Bacon și dezgustul său pentru filosofia aristotelică „nefructuoasă”

Francis Bacon (1561 – 1626), cunoscut și sub numele de Lord Verulam, a fost un filosof, politician, jurist și eseist, unul dintre cei mai importanți gânditori englezi și pionier al cercetării științifice moderne, contribuind la creșterea cunoștințelor în domenii care variază de la fizică la medicină.

De asemenea, ideile filosofice ale lui Bacon au dus la modelarea cursului gândirii occidentale, în special în domeniile epistemologiei, metafizicii și eticii. Abordarea sa filosofică, care sublinia importanța observației empirice și respingerea dogmatismului, a avut influență în dezvoltarea Iluminismului și a filosofiei moderne.

• Test de cultură generală. Cum sunt stabilite cursurile valutare?
• Povestea desprinsă din cărţi a îndrăgitului Petre Ispirescu. Nu a făcut niciun an de şcoală, a…

Francis Bacon s-a născut la 22 ianuarie 1561, la York House, în apropiere de Strand, Londra. Între 1573 și 1575, Bacon a studiat la Trinity College, Cambridge, acolo unde s-a format și dezgustul său față de ceea ce el numea filosofia aristotelică „nefructuoasă”.

Tatăl său nu i-a lăsat moștenire

Bacon a trăit și în Franța, unde s-a aflat în calitate de membru al suitei ambasadorului englez, din 1576 și până în 1579, an în care a fost anunțat de moartea subită a tatălui său. Acesta nu i-a lăsat moștenire. Întors în Anglia, practic fără sprijin financiar, fără poziție, fără pământ și fără perspective imediate, Bacon a decis să reia studiul dreptului.

Și-a luat licența în drept în 1582, iar în 1588 a fost numit lector de studii juridice la Gray’s Inn. Francis Bacon a făcut parte și din Parlamentul britanic, în 1584 fiind ales deputat, unde avea să rămână pentru următorii 36 de ani.

În 1593, criticile lui contondente la adresa unei noi taxe fiscale au dus la un regres nefericit în ceea ce privește așteptările sale profesionale, regina însăși manifestând indignare față de opoziția lui Bacon, astfel că orice speranță pe care o avea de a deveni Procuror General sau Solicitor General în timpul domniei ei a fost spulberată. În cele din urmă, Elisabeta a cedat până la punctul de a-l numi pe Bacon, în 1596, Consilier Extraordinar.

Francis Bacon a fost închis pentru delapidare

În 1607, Francis Bacon a devenit procuror general (avocat general), membru al Consiliului privat al coroanei în 1616, lord cancelar în 1618 și, în 1621, a fost numit baron de Verulamio și viconte de Sant’Albano. În ciuda numeroaselor sale realizări și a pozițiilor deținute, reputația lui Bacon a fost pătată de acuzații de corupție și mită în timpul mandatului său public. În 1621, Francis Bacon a fost  închis pentru o condamnare de delapidare, fiind grațiat, însă, de rege (Iacob I al Angliei), și eliberat după câteva zile. Perioada care a urmat eliberării sale din închisoare, Francis Bacon și-a dedicat-o studiilor și redactării lucrărilor ce au exercitat o puternică influență în lumea politică și culturală.

Francis Bacon este cunoscut pentru lucrările sale de filosofie empirică, în care promovează ideile conform cărora cunoștințele pot fi obținute doar prin observație și experiment. De asemenea, este celebru pentru contribuțiile sale în domeniul dreptului, pentru promovarea ideii de utopie științifică și pentru lucrările sale privind natura realității și a cunoașterii umane.

Printre cele mai influente lucrări ale sale se numără „Novum Organum”, „Progresul învățăturii” și „Eseuri”.

Nu l-a plăcut pe Aristotel

Deși a fost de acord că Aristotel a fost un geniu, Francis Bacon a susținut că nu este nevoie de un geniu extraordinar pentru a contribui la suma cunoștințelor umane și că până și Aristotel a făcut greșeli.

În vremea lui Bacon, savanții credeau că înțelepții greci antici știau totul și că nu mai era nimic de descoperit, iar dacă un om de știință credea că a făcut o nouă descoperire, nu era ascultat și luat în seamă de nimeni dacă nu putea scoate la iveală un text antic, fie și unul obscur, care să îl susțină. Savanții din secolul al XVI-lea credeau că Aristotel și Platon au fost primii și ultimii genii absoluți ai omenirii. Chiar și Nicolaus Copernic, care a provocat controverse în vremea sa îndrăznind să afirme că Pământul orbitează în jurul Soarelui, și-a legat teoria de pasaje obscure din Cicero și Plutarh.

Știința era sufocată de încrederea neîndoielnică în antici

Francis Bacon a fost unul dintre primii care s-au revoltat împotriva autorității antice. De-a lungul întregii sale vieți de adult a scris că știința era sufocată de încrederea neîndoielnică în antici. Deși a fost de acord că Aristotel a fost un geniu, el a susținut că nu este nevoie de un geniu extraordinar pentru a contribui la suma cunoștințelor umane și că până și Aristotel a făcut greșeli.

Potrivit lui Aristotel, cerurile erau „perfecte și neschimbătoare”. Fiecare stea era o sferă incoruptibilă, fixă și nemișcată. El a susținut că universul este finit, în timp ce Pământul era rotund și reprezintă centrul Universului, și Luna, Soarele, planetele și toate stelele „fixe” se învârt în jurul lui, idee acceptată pe scară largă la acea vreme de greci. Dar, spre uimirea astronomilor din întreaga lume, o nouă stea a apărut în noiembrie 1572 în constelația Cassiopeia. Sosirea sa dramatică a fost umbrită doar de plecarea sa inexplicabilă în 1574.

Deși este greu de identificat cu exactitate nașterea unei idei, ideea modernă a „progresului” tehnologic (în sensul unui progres istoric, constant, cumulativ și istoric în cunoașterea științifică aplicată) a început odată cu lucrarea lui Bacon „The Advancement of Learning” și a devenit pe deplin articulată în lucrările sale ulterioare.

Cunoașterea este putere

Cunoașterea este putere, iar atunci când se materializează sub forma unor noi invenții tehnice și descoperiri mecanice, aceasta este forța care conduce istoria – și aceasta a fost intuiția-cheie a lui Bacon. În multe privințe, această idee a fost cea mai mare invenție a sa și este cu atât mai remarcabilă cu cât a fost concepută și promovată într-o perioadă în care majoritatea intelectualilor englezi și europeni fie venerau realizările literare și filosofice ale trecutului, fie deplângeau numeroasele semne ale degradării și declinului modern. Într-adevăr, în timp ce Francis Bacon propovăduia progresul și declara o nouă zare curajoasă a avansului științific, mulți dintre colegii săi erau convinși că lumea se îndrepta, în cel mai bun caz, cu pași grei spre o stare de imobilitate senilă și eventual întuneric.

„Dorința de putere în exces i-a făcut pe îngeri să cadă; dorința de cunoaștere în exces l-a făcut pe om să cadă; dar în caritate nu există excese; nici îngerul, nici omul nu pot fi în pericol din cauza ei.” – Lord Francis Bacon

Sursa:

https://www.britannica.com/biography/Francis-Bacon-Viscount-Saint-Alban

Vă mai recomandăm să citiți și:

Socrate, filosoful condamnat la moarte. „Cel care este nemulțumit de ceea ce are acum n-ar putea fi mulțumit nici cu ceea ce și-ar dori să aibă”

Filosoful Soren Kierkegaard: „Cea mai mortală boală este disperarea”

5 lecții de viață de la Platon, unul dintre cei mai influenți filosofi din istorie

Neagu Djuvara, istoricul și filosoful care a pus la îndoială istoria oficială a României