Air Force One a decolat de mai multe ori decât a aterizat. Cum este posibil?
Un vechi proverb spune că ceea ce urcă trebuie să și coboare. Cu excepția, se pare, a lui Air Force One, aeronava președintelui SUA a reușit cumva să decoleze de mai multe ori decât a aterizat.
Cum este posibil?
De fapt, totul se rezumă la o ciudățenie a protocolului prezidențial și, în mod ciudat, la unul dintre cele mai faimoase scandaluri politice din istoria SUA.
Întâi de toate, ce este Air Force One?
Astăzi, Air Force One („Biroul președintelui din ceruri”, conform Casei Albe) se referă de obicei la unul dintre cele două avioane din seria Boeing 747-200B personalizate, desemnate de Forțele Aeriene ca model VC -25A.
Ambele sunt, fără îndoială, aeronave emblematice: „Purtând cuvintele Statele Unite ale Americii, steagul american și Sigiliul președintelui Statelor Unite”, notează Casa Albă, „este o prezență de netăgăduit oriunde zboară”.
Iar interiorul avionului nu este mai puțin impresionant. În primul rând, este imens, cu o suprafață de 372 de metri pătrați, dispuși pe trei etaje, și conține propriul birou, sală de conferințe și o suită medicală care poate funcționa chiar și ca sală de operație dacă este necesar.
Și apoi există toate caracteristicile tehnologice de ultimă oră: electronice care au fost făcute impermeabile la interferențe electromagnetice, echipamente avansate de comunicații securizate, capacitate de realimentare în aer și, poate cel mai important dintre toate, un televizor cu ecran cu plasmă, cu o diagonală de 50 de inchi, notează IFL Science.
Care este avionul președintelui SUA?
Dar deși asta este ceea ce oamenii tind să spună atunci când vorbesc despre avionul prezidențial, nu este adevărul din punct de vedere tehnic.
În timp ce majoritatea americanilor sunt probabil familiarizați cu acest mic „secret”, alții ar putea fi surprinși să afle că Air Force One, în ciuda faptului că este adesea descris ca „avionul personal al președintelui” sau ceva similar, nu se referă la un avion individual.
În schimb, este un indicativ de apel dedicat oricărui avion al Forțelor Aeriene ale SUA care se întâmplă să-l transporte în prezent pe președinte, fie că este un Boeing VC-25A sau un avion cu elice din anii 1940.
Acesta este primul indiciu cu privire la modul în care avionul prezidențial a putut decola de mai multe ori decât a aterizat.
Președintele Nixon și Watergate
Cea de-a doua jumătate a acestui mister matematic se rezumă la unul dintre cele mai infame scandaluri politice din istoria politică a SUA: Watergate.
Totul a început la primele ore ale zilei de 17 iunie 1972, atunci când un grup a fost prins furând documente ultrasecrete și montând echipamente de ascultare la telefoanele Comitetului Național Democrat din complexul de clădiri Watergate, din Washington, DC.
Era un an electoral: președintele în funcție, republicanul Richard Nixon, îl înfrunta pe rivalul democrat George McGovern. Nixon nu avea de ce să se teamă de adversarul său, nu avusese niciodată mai puțin de 50% și, în cele din urmă, avea să câștige în 49 de state cu o diferență de peste 20% în votul popular.
Dar republicanul era notoriu de paranoic și de nesigur și, dacă nu exista nicio modalitate de a-și garanta legal succesul în noiembrie, atunci nu avea nicio reținere în a folosi căi alternative pentru a-și asigura realegerea.
Printre tacticile mai agresive folosite de Comitetul lui Nixon pentru Realegerea Președintelui (cunoscut și sub numele de CREEP) a fost ceea ce va fi dezvăluit în cele din urmă drept spionaj ilegal asupra partidului advers.
Demisia lui Richard Nixon
La început, Nixon a negat vehement orice legătură cu spargerea. Dar dovezile au început curând să se adune împotriva lui: atunci când spărgătorii de la Watergate au fost prinși, de exemplu, s-a descoperit că aveau copii ale numărului de telefon de la Casa Albă al Comisiei de Realegere. De asemenea, la doar câteva zile după spargere, infractorii au primit de la președinte sute de mii de dolari în schimbul tăcerii.
Dar oricât de rău ar fi fost totul deja, Nixon a reușit să înrăutățească lucrurile. Prin direcționarea CIA pentru a împiedica investigația făcută de către FBI, lista sa de infracțiuni a ajuns să cuprindă nu doar spionaj ilegal, ci și obstrucționarea justiției și abuz de putere prezidențială.
Odată cu descoperirea și rechiziția înregistrărilor bizar de obsesive ale lui Nixon ale fiecărei conversații ținute în Biroul Oval, implicarea președintelui în conspirație a devenit de netăgăduit. În iulie 1974, Comisia Judiciară a Camerei a votat pentru demiterea lui Nixon pentru obstrucționarea justiției, abuz de putere și disprețul Congresului, iar înlăturarea sa din funcție a fost făcută aproape sigură.
Așadar, pe 9 august 1974, Nixon a devenit primul și până acum singurul președinte care a demisionat din funcția de vârf. Într-un discurs televizat petrecut cu o seară înainte, Nixon le-a spus americanilor că, „din cauza Watergate, s-ar putea să nu aibă sprijinul Congresului pe care l-ar considera necesar” pentru a continua ca președinte.
„Prin urmare, voi demisiona din funcția de Președinte mâine la prânz”, a anunțat el. „Vicepreședintele Ford va depune jurământul de președinte la acea oră în acest birou”, a continuat Nixon.
Ultima decolare a lui Air Force One
După cum a promis, Nixon a părăsit Casa Albă definitiv a doua zi. La ora 10 dimineața, el, soția și fiicele lui au fost escortați pe gazonul Casei Albe, unde un elicopter îi aștepta să-i conducă la baza forțelor aeriene Andrews din Maryland. De acolo, fosta primă familie s-a urcat pentru ultima oară în avionul prezidențial și a zburat înapoi acasă, în California.
Până la 12:05, SUA avea un nou comandant șef: Gerald Ford.
După cum probabil ați observat, din această relatare lipsesc două ore. Și tocmai de aici își are originea curiozitatea cu privire la Air Force One.
Deoarece Nixon a părăsit Casa Albă atât de devreme în acea zi, era deja în aer (mai exact, se afla la 12.000 de metri deasupra orașului Jefferson, Missouri) la prânz, atunci când a avut loc transferul de putere de la el la Ford.
Cu alte cuvinte: oficial, Nixon era președinte atunci când avionul a decolat, dar nu și atunci când a aterizat.
În conformitate cu regulile Air Force One, asta înseamnă că aeronava care a părăsit baza aeriană Andrews în acea dimineață, un Boeing VC-137C pe care Nixon l-a numit anterior, și poate optimist, „Spiritul lui 1976”, purta însemnele prezidențiale atunci când a decolat.
Avionul obișnuit care l-a lăsat acasă pe Richard Nixon
Dar la scurt timp după prânz, și după ce a parcurs doar aproximativ o treime din drumul până la destinația sa finală, San Clemente, California, avionul a pierdut denumirea emblematică. Nu-l mai transporta pe Președinte, așa că se transformase la mijlocul zborului din Air Force One într-un vechi SAM 27000.
În ciuda fastului cu care decolase, avionul a aterizat fără indicativul oficial și purtând doar cetățeni obișnuiți. De atunci, se spune despre Air Force One că a decolat cu o dată mai mult decât a aterizat, o statistică impresionantă pentru orice aeronavă.
Să sperăm că, de dragul simetriei, un viitor președinte decide să depună jurământul la 12.000 de metri altitudine, punând astfel în sfârșit capăt acestei ciudate nepotriviri dintre numărul de decolări și cel de aterizări.
Vă recomandăm să citiți și:
Pierre-Auguste Renoir: „Fără sânul femeilor, n-aş fi devenit pictor niciodată”
Jane Fonda, cea mai activistă actriță
Gruparea secretă din care făcea parte Ion Creangă: „Mă leg pe suflet şi pe Dumnezeu”