Câinele lui Pavlov și descoperirea făcută de unul dintre cei mai mari oameni de știință din lume

Ivan Petrovici Pavlov (1849 – 1936), unul dintre cei mai renumiți oameni de știință din lume, laureat al Premiului Nobel pentru Fiziologie și Medicină.

Pavlov a fost un neurolog experimentalist, psiholog și fiziolog rus, cunoscut pentru descoperirea, în 1849, a fenomenului condiționării clasice efectuate (reflexul condiționat) cu ajutorul celebrelor sale experimente cu câini.

• Cine este Pablo Larrain, regizorul filmului „Maria”. Fiu de miniștri și strănepot a doi președinți chilieni
• Maria Callas, La Divina. Cum și-a pierdut vocea cea mai mare soprană de operă?

Inspirat de ideile progresiste pe care D. I. Pisarev, un eminent critic literar din anii 1860, și I. M. Sechenov, părintele fiziologiei rusești, le răspândeau, Pavlov a abandonat perspectiva unei cariere religioase care se întrezărea și a decis să se dedice științei, astfel că în 1870 s-a înscris la Universitatea din Petersburg pentru a studia științe naturale. În 1879, a obținut titlul de doctor.

A ales știința în locul teologiei

Ivan Pavlov a dezvoltat un real interes pentru fiziologie, domeniu căruia avea să-i rămână fidel dedicându-i-se pe tot parcursul vieții.

Prima realizare în această sferă a avut-o în timpul studenției când, împreună cu unul dintre colegii săi, a elaborat o lucrare despre fiziologia nervilor pancreatici, proiect ce a stârnit interese în rândurile cercetătorilor și care i-a adus o primă distincție – o medalie de aur.

În 1875, Pavlov s-a înscris la Academia de Chirurgie Medicală, după absolvirea studiilor, în 1879, primind o bursă în cadrul aceleiași instituții, dar și propunerea onorantă de a ocupa postul de director al laboratorului de fiziologie din cadrul clinicii celebrului clinician rus S. P. Botkin.

Începând cu 1890, timp de 45 de ani, Pavlov s-a ocupat de administrarea și conducerea Departamentului de Fiziologie al Institutului de Medicină Experimentală, sub îndrumarea sa institutul devenind unul dintre cele mai importante centre de cercetare fiziologică.

În 1890, a fost numit profesor de farmacologie la Academia de Medicină Militară, iar cinci ani mai târziu a fost numit profesor la catedra de fiziologie, pe care a ocupat-o până în 1925. Printre celelalte distincții importante dobândite se numără și titlul de doctor onorific al Universității Cambridge, membru de onoare al mai multor societăți științifice și, la recomandarea Academiei de Medicină din Paris și, de asemenea, a primit medalia Ordinul Legiunii de Onoare.

Laureat al Premiului Nobel

La începutul secolului al XX-lea, Ivan Pavlov era deja renumit pentru cercetările sale, fiind cunoscut în toată lumea ca unul dintre cei mai capabili oameni de știință.

Pentru munca sa în cercetare, în 1904 a fost distins cu Premiul Nobel pentru Fiziologie și Medicină„ca semn de recunoaștere a progreselor acestuia în fiziologia digestiei, prin care s-a transformat și îmbogățit cunoașterea cu privire la acest domeniu”.

Experimentul cu pudră de carne

Totuși, la nivel mondial, numele Pavlov este asociat cel mai adesea cu fenomenul condiţionării clasice, experimentat de Pavlov cu ajutorul câinelui său. Timp de câteva decenii, Pavlov a studiat cu atenție relfexele digestive, fiind atent la modul în care hrana ajunsă în stomac declanșează procesele digestive. Cum a reușit Pavlov să ajungă la această concluzie? Prin conectarea unui tub la glanda salivară a câinelui său, pentru a determina care este cantitatea de saliva produsă din momentul în care în gura câinelui este introdusă hrana (în acest caz, era vorba despre o pudră de carne), prin acel tub trecând saliva câinelui.

În timpul experimentului, Pavlov a descoperit cum saliva începea să curgă prin tub… anticipat. Adică în momentul în care cercetătorul intra în laborator cu acea pudră de carne ce urma să fie introdusă în cavitatea bucală a câinelui. Acest reflex a fost numit de Pavlov „stimulare psihică” și l-a condus pe omul de știință rus către cel de-al doilea experiment semnificativ al său, acela prin care înaintea hrănirii câinelui cu pudra de carne, Pavlov semnaliza sonor acțiunea, ceea ce a dus la același rezultat. Mai exact, sunetul dinaintea administrării hranei producea reflexul secreției salivei.

În lucrarea sa „Psihologia experimentală și psihopatologia animalelor”, în care au fost enunțate definițiile reflexelor condiționate, Pavlov a semnalizat cu precădere faptul că un reflex condiționat este un fenomen psihologic elementar, și în aceeași măsură, unul fiziologic, punctând faptul că reflexul condiționat este un indiciu al mecanismului celor mai dezvoltate forme de reacție a animalelor și a oamenilor la mediul înconjurător.

În primii ani de existență a Uniunii Sovietice, Pavlov a fost foarte respectat și admirat de Partidul Comunist, lucrările sale privind condiționarea clasică, pe care le-a realizat cu câini, fiind considerate o contribuție valoroasă la studiul comportamentului uman și al psihologiei. Pavlov a fost invitat să se alăture Partidului Comunist și a acceptat invitația în 1918.

Cu toate acestea, în anii 1930, relația lui Pavlov cu Guvernul sovietic s-a deteriorat, în momentul în care guvernul a început să intervină în cercetările sale, Pavlov devenind din ce în ce mai critic și mai deranjat de faptul că reprezentanții puterii se foloseau de lucrările și studiile lui pentru a-și susține agenda politică. Din cauza reticenței lui, guvernul a decis, într-un final, ca laboratorul lui Pavlov să fie închis, mulți dintre colegii săi fiind arestați sau executați în timpul epurărilor staliniste.

În ciuda dificultăților cu care s-a confruntat, Pavlov a rămas în Uniunea Sovietică până la moartea sa, în 1936. Deși a criticat utilizarea de către guvern a lucrărilor sale, a continuat să susțină idealurile Partidului Comunist și a crezut că știința poate fi folosită pentru a crea o societate mai bună.

Dr. Pavlov a murit la 27 februarie 1936, la vârsta de 86 de ani, în urma unei duble pneumonii. Regimul a ordonat ridicarea unui monument în cinstea sa, Ivan Pavlov având parte de o înmormântare grandioasă, iar laboratorul său devenind, de atunci, muzeu.

Surse:

https://www.nobelprize.org/prizes/medicine/1904/pavlov/biographical/

https://www.britannica.com/biography/Ivan-Pavlov

Vă mai recomandăm să citiți și:

Oamenii de știință au descoperit un continent ascuns timp de 375 de ani

Cel mai vechi ihtiozaur cunoscut de știință, găsit pe o insulă îndepărtată din Oceanul Arctic

Prima fermă de caracatițe din lume îngrijorează oamenii de știință

Werner Heisenberg, un fizician de Nobel. „Întreaga noastră viață depinde de știință”