Filipa de Hainault (1313 – 1369) a fost o regină consoartă a Angliei, născută în Valenciennes, Hainaut (actuala Belgia), soția (din 1328) regelui Eduard al III-lea al Angliei.
Căsătoria dintre cei doi a fost una aranjată, responsabilă de mariajul Filipei și al lui Eduard al III-lea fiind mama lui Eduard, Isabella a Franței.
Filipa de Hainault a fost cunoscută pentru evlavia și acțiunile sale caritabile, jucând, de asemenea, un rol important în afacerile diplomatice din timpul domniei soțului ei.
Regina Filipa, o figură iubită în Anglia, a fost mamă a 14 copii, inclusiv a lui Eduard de Woodstock, „Prințul Negru”, unul dintre cei mai talentați și mai cruzi conducători ai Evului Mediu.
Bunătatea și pioșenia reginei Filipa de Hainault fuseseră probabil influențate de credințele religioase și de educația ei. A fost crescută într-o familie care a apreciat evlavia și generozitatea față de cei mai puțin iubiți de soartă, aceste valori continuând să fie preluate și respectate și de Filipa de-a lungul vieții. Ca regină consoartă, și-a folosit poziția privilegiată pentru a-i ajuta pe cei aflați în nevoie și s-a implicat în diverse acțiuni de caritate, prijinind inclusiv spitale și instituții religioase. În plus, era cunoscută pentru compasiunea ei și pentru felul în care oferea ajutor și mângâiere celor aflați în suferință, ceea ce a contribuit masiv la reputația ei de persoană extrem de bună, blândă, grijulie și iubitoare.
În perioada în care a trăit, prenumele ei era folosit atât pentru femei, cât și pentru bărbați, fiind scris Philippe, Phelip sau Phelipe, în scrisorile care au fost găsite făcând referire la ea însăși drept „Philippe, prin grația lui Dumnezeu, regina Angliei, doamna Irlandei și ducesa Aquitainei”, în vreme ce cronicarii contenmporani ei o numeau Philipp, regina Phelip și Phelippe de Haynau.
Filipa de Hainault a fost considerată un model de regină britanică, în primul rând datorită caracterului său evlavios, a bunătății și compasiunii de care dădea dovadă, personalitatea ei plăcută făcând-o populară printre englezi. Mai mult, avea și o minte sclipitoare, implicându-se cu succes în treburile legate de diplomația externă, negociind tratate de pace și acționând ca mediator între Anglia și alte țări europene, ceea ce a contribuit la întărirea relațiilor Angliei cu alte state și a ajutat la sporirea reputației lui Eduard al III-lea de conducător capabil.
Și-a susținut soțul în încercările lui a revendica tronul Franței. În 1328, unchiul matern al lui Filipa, Filip de Valois, i-a succedat vărului său Carol al IV-lea, unchiul matern al lui Eduard al III-lea, ca rege Filip al VI-lea al Franței. A fost primul rege al casei Valois, dinastia care a condus Franța până în 1589. Regele Eduard a pretins tronul Franței în 1337, existând dovezi care susțin ideea conform căreia Filipa de Hainaut și-a sprijinit cu fermitate soțul în acest demers. Conform datelor rămase în istorie, aceasta ar fi trimis un menestrel la curtea franceză să spioneze mișcările unchiului ei și să i le raporteze, referindu-se la Filip al VI-lea drept „Lord Philip de Valois”, exprimare care dovedea faptul că nu îi recunoștea titlul regal.
De asemenea, a fost o soție și o mamă devotată, relația ei apropiată cu regele Eduard al III-lea fiind considerată un exemplu de căsătorie regală de succes. A fost o mare admiratoare și iubitoare de artă, contribuind la dezvoltarea literaturii și a muzicii în Anglia.
Filipa de Hainault a susținut mai mulți scriitori ai vremii, printre care se afla și Geoffrey Chaucer, considerat unul dintre cei mai valoroși poeți ai secolului al XIV-lea și numit „ultimul poet al Evului Mediu și primul poet al noilor timpuri” și a finanțat domeniile reprezentative ale artelor.
Pe lângă toate aceste calități, Filipa avea și ea propriile capricii des întâlnite la o femeie. Iubea hainele și bijuteriile, fiind considerată peste măsură de extravagantă chiar și după standardele generoase ale regalității din secolul al XIV-lea, astfel că în ciuda faptului că avea unul dintre cele mai mari venituri din țară, reușise să acumuleze datorii cărora nu le mai făcea față, în 1360 acestea crescând la peste 5.000 de lire sterline, ceea ce în banii de astăzi ar însemna undeva în jur de 10 milioane de lire sterline.
Regina Filipa a murit în august 1369, la Castelul Windsor, la vârsta de cincizeci și cinci de ani, (posibil) de o boală asemănătoare hidropiziei (boală cauzată de acumularea patologică de apă în cavitățile naturale ale corpului sau în țesuturi). Eduard a vizitat-o pe patul de moarte, și a cerut, ca atunci când îi va veni și lui sfârșitul, să fie îngropat lângă ea la Westminster. Legendele spun că înainte să-și dea ultima suflare, Filipa i-ar fi spus lui Eduard:
„Ne-am bucurat, soțul meu, de uniunea noastră îndelungată, trăită în pace și fericire, dar înainte de a ne despărți pentru totdeauna în această lume, vă rog să-mi îndepliniți trei cereri.” „Doamnă, dă-le un nume”, ar fi răspuns Eduard, „ele vor fi îndeplinite”. „Stăpâne”, a șoptit regina, „te implor să plătești toți negustorii pe care i-am angajat pentru marfa pe care o vor aduce; te rog să împlinești orice dar sau moștenire pe care le-am lăsat bisericilor și slujitorilor mei; și când va fi dorința lui Dumnezeu să vă cheme, să vă așezați în veci lângă mine, la mănăstirea Westminster Abbey.” Plânând, regele i-a făgăduit că toate acestea vor fi săvârșite conform dorințelor ei. „Doamnă, toate acestea se vor îndeplini”.
Moartea ei a fost deplânsă pe scară largă în Anglia, marcând sfârșitul unei ere și al unui capitol semnificativ din istoria Angliei și începutul unei perioade de schimbare în Anglia, când țara a intrat într-o perioadă de tulburări politice și sociale care avea să dureze câteva decenii.
Surse:
https://www.britannica.com/biography/Edward-the-Black-Prince
https://www.historyhit.com/facts-about-philippa-of-hainault/
Cum i-a preparat Regina Elisabeta a României o salată sculptorului Oscar Späthe
Scrisorile reginei Maria Stuart a Scoției din închisoare, în sfârșit descifrate
Povestea macabră a „reginei schelet” Inês de Castro
Sute de mumii și piramida unei regine necunoscute, dezgropate lângă mormântul lui Tutankhamon