1970. Billy (William) Hayes un student american în vârstă de 22 de ani, este prins în aeroportul Atatürk International din Istanbul, încercând să iasă din Turcia cu 1,81 kg de hașiș, chiar înainte de a se îmbarca în avionul cu destinația SUA.
Hayes însoțit de prietena lui, Susan, care nu știa nimic de faptul că iubitul ei își lipise de piele, sub haine, hașișul pe care voia să-l scoată ilegal din țară. Inițial, Billy Hayes a fost condamnat la patru ani și două luni într-o închisoare turcească, după care sentința i-a fost modificată primind 30 de ani.
După cinci ani petrecuți în Turcia, în detenție, Hayes a reușit să evadeze, la întoarcere în SUA scriind romanul autobiografic intitulat „Midnight Express” (Expresul de la miezul nopții), ce a reprezentat sursa de inspirație pentru filmul omonim lansat în 1978, în regia lui Alan Parker (1944 – 2020), după un scenariu de Oliver Stone (n.1946).
După lansarea pe ecrane a producției care a urmărit povestea descrisă în propria carte, Billy Hayes (n. 3 aprilie 1947), a vorbit critic despre modul în care experiența lui a fost reflectată în filmul „Midnight Express”, spunând că au fost prezentate cu exagerare violența, tortura și lipsa îngrijirii medicale atunci când ar fi avut nevoie, în timp ce era în închisoarea turcă, condamnând, de asemenea, și felul negativ în care a fost portretizat poporul turc.
Însă, cu toate nemulțumirile pe care Hayes le-a avut la adresa filmului, „Midnight Express” a fost bine primit de public și de criticul cineast la vremea respectivă, Hayes însuși devenind o figură populară odată cu acest film.
După o noapte petrecută în închisoarea din Sultanahmet, Hayes a fost transferat în penitenciarul Sağmalcılar din Istanbul, după care mutat, în urma unui incident petrecut în 1972, la Spitalul de Psihiatrie Bakırköy, cunoscut ca fiind un fel de „azil de nebuni”. În mod repetat și insistent, Departamentul de Stat al Statelor Unite a făcut presiuni asupra Turciei pentru a transfera sentința lui Hayes în Statele Unite, însă, în acel moment, ministrul turc de externe, Melih Esenbel, a refuzat cererea motivând că nu este în măsură să conteste o sentință emisă de o instanță turcă. Totuși, Esenbel le-ar fi declarat în privat oficialilor americani faptul că ar fi posibilă eliberarea lui Billy Hayes în condițiile în care starea sa de sănătate – fizică sau mentală – s-ar deteriora.
La 12 mai 1975, Curtea Constituțională a Turciei a declarat amnistia pentru toate infracțiunile legate de droguri, ceea ce a scurtat pedeapsa lui Hayes, acesta fiind transferat la închisoarea İmralı, la 11 iulie 1975.
De asemenea, telegramele desecretizate de la Departamentul de Stat au indicat că în discuțiile care au avut loc între reprezentanții ambasadei SUA în Turcia și Vahap Așıroğlu, directorul afacerilor consulare turce, acesta din urmă credea că Hayes va fi probabil eliberat condiționat din închisoare în octombrie 1978, ceea ce în practică însemna că un procuror local îl va declara persona non grata și, prin urmare, ar fi fost expulzat din țară.
Oficial, se știe că Hayes a evadat din İmralı pe 2 octombrie 1975, pe timp de noapte, luând o barcă cu vâsle spre orașul Bandirma, după care s-a pierdut în mulțime, amestecându-se cu localnicii, a luat-o spre vest, trecând granița spre Grecia. După două săptămâni de detenție și interogatoriu pe teritoriul elen, în încercările de a se stabili dacă deținea informații utile despre armata Turciei, pe 20 Octombrie (1975) Hayes a fost deportat din Salonic la Frankfurt, a ajuns apoi la Amsterdam, după care, într-un final, în Statele Unite.
„Era o noapte furtunoasă, iar în nopțile furtunoase, micile bărci de pescuit plutesc în derivă pe lângă țărmurile închisorii”, povestea Hayes. „Am înotat până la una dintre bărci și am început să vâslesc. Mi s-a părut o veșnicie și îmi sângerau mâinile”. Călătoria sa cu barca, scrie New York Times, a durat aproximativ nouă ore, în condițiile în care distanța dintre insula Imrali și țărmul din Bandirna, – un orășel unde a debarcat în cele din urmă – era de aproximativ 28 de km.
Odată revenit în SUA, Hayes s-a apucat să scrie o carte autobiografică, „Midnight Express”, punând accent pe experiențele trăite în cei cinci ani de detenție pe care i-a petrecut în Turcia, care a fost ulterior adaptată în filmul cu același nume din 1978, cu Brad Davis în rolul lui Hayes, în regia lui Alan Parker, cu un scenariu de Oliver Stone. Dar povestea din film diferă într-o mare măsură de relatările lui Hayes din cartea sa. Una dintre scenele care nu au legătură cu ce a scris Hayes este cea în care acesta îl ucide pe gardianul închisorii Hamidou, poreclit „Ursul”, rol interpretat de actorul Paul L. Smith, principalul antagonist al poveștii. În realitate, gardianul a fost ucis în 1973 de o cu totul altă persoană, un deținut ce a fost eliberat la un moment dat, care a recurs la gest pentru a se răzbuna pe Hamidou care-i insultase familia în timp ce-l bătea (pe deținutul cu pricina). Acest lucru s-a petrecut cu ani înaintea evadării lui Hayes din închisoarea turcă.
Ordinul turc prin care i se interzicea revenirea în Turcia a fost suspendat în cele din urmă, astfel că începând cu data de 14 iunie 2007 lui Billy Hayes i s-a permis să se întoarcă în Turcia pentru a participa la a doua Conferință de la Istanbul pentru Democrație și Securitate Globală, organizată de Poliția Națională Turcă (TNP) și Institutul Turc pentru studii de poliție (TIPS). Dar Hayes a ezitat să facă acest pas din cauza posibilelor reacții ale cetățenilor turci vizavi de filmul ce fusese făcut după cartea sa. „Filmul nu a fost ce merita poporul turc”, spunea Hayes, explicând că scenariul a zugrăvit un portret nemeritat al turcilor.
Surse:
https://www.tc-america.org/issues-information/tca-issue-papers/apologizes-to-turks-314.htm
https://www.nytimes.com/1975/10/25/archives/escapee-from-turkey-describes-return.html
O scurgere radioactivă într-un stat american a fost dezvăluită la câteva luni după accident
IQ-ul americanilor a scăzut pentru prima dată în acest secol
Liberace, flamboaiantul showman american. Unul dintre cei mai excentrici artiști ai secolului XX
Un medic american de origine română a dezvoltat testul de sânge pentru anxietate