Papa Grigore al IX-lea și războiul dus împotriva pisicilor negre
Credința că pisicile negre erau asociate cu răul și vrăjitoria datează din Evul Mediu și era răspândită în toată Europa. Cu toate acestea, credința cu pricina nu era universală și multe culturi, cum era și cea a egiptenilor antici, considerau pisicile ca fiind animale sacre.
Au existat timpuri în care, din păcate, felinele negre au avut mult de suferit din cauza ideii conform căreia ele aduc ghinion ori sunt purtătoarele unor spirite malefice.
Papa Grigore al IX-lea, de exemplu, a fost una dintre figurile istorice care a avut această revelație tragică, deciziile sale ducând la o adevărată cruciadă împotriva pisicilor negre.
Fondatorul Inchiziției
Născut undeva înaintea anului 1170 și decedat la 22 august 1241 la Roma, în Italia), unul dintre cei mai influenți papi ai secolului al XIII-lea, avocat canonic, teolog, apărător al prerogativelor papale și fondatorul Inchiziției (în anul 1233), în încercarea de a pune capăt ereziilor, asuprindu-i pe cei care negau credinţa catolică, lui Papa Grigore al IX-lea i s-ar atribui și războiul pe care l-a dus împotriva pisicilor negre și care a dus la moartea a milioane de oameni.
Grigore al IX-lea a fost un papă controversat, considerând Lumina Sfântă de la Ierusalim ca fiind înșelătorie și interzicându-le adepților săi să participe la ceremonie.
În viziunea lui, Satana era pe jumătate pisică
Despre el s-a scris de-a lungul timpului că ura pisicile negre, crezând că sunt întruparea diavolului, Satana fiind, de fapt, pe jumătate pisică. Concepțiile sale l-au determinat să ordone exterminarea pisicilor în aproape toată Europa, însă acțiunile surevnite în urma ordinelor date de papă au avut efecte devastatoare asupra umanității, deoarece dispariția bruscă și în număr atât de mare a pisicilor a dus la înmulțirea șobolanilor și, prin aceștia, la răspândirea bolilor pe care ei le purtau, epidemiile declanșându-se într-o vreme în care nu existau date despre cauzele ciumei bubonice și nici despre transmiterea anumitor boli și virusuri prin intermediul animalelor.
Dar nu doar șobolanii au devenit purtători și cauzatori de boli mortale ci și puricii care se hrăneau cu sângele rozătoarelor, orașele portuare din Europa, aglomerate și mizerabile, constituind un mediu de viață propice pentru șobolani și purici. Atunci când șobolanii au început să moară doborâți fiind de ciumă, puricii și-au căutat alte surse de sânge: omul, din cauza acestei epidemii murind de milioane de oameni.
Astfel, ceea ce s-a vrut a fi o acțiune săvârșită în numele credinței, s-a transformat într-o adevărată tragedie.
Pisicile negre, asociate cu diverse superstiții
Cu toate acestea, deși existența Papei Grigore al IX-lea este certă, la fel și contribuțiile sale din cadrul Bisericii Catolice, există anumite rezerve vizavi de acest război împotriva pisicilor negre pe care Grigore al IX-lea l-ar fi declanșat, informația fiind pusă sub semnul întrebării de anumiți istorici.
Până una alta, pisicile negre, care au fost asociate cu diverse superstiții și credințe de-a lungul istoriei, de la simboluri ale norocului și prosperității, la purtătoare ale răului și nenorocirilor, sunt, în ciuda tuturor vastelor credințe, animale de companie populare la fel de drăgălașe și nevinovate precum toate celelalte feline, astăzi fiind considerate chiar purtătoare de noroc. Negre, albe sau în alte culori, acestea au dreptul de a fi tratate cu respect și grijă, iar adoptarea unei pisici negre dintr-un adăpost poate ajuta la combaterea stereotipurilor negative și la îmbunătățirea bunăstării lor generale.
Scurtă biografie a Papei Grigore al IX-lea
Născut Ugolino di Conti în Anagni, Papa Grigore al IX-lea a fost liderul Bisericii Romano-Catolice, începând cu 19 martie 1227 până la moartea sa, care a avut loc la 22 august 1241.
Deși nu se știu prea multe despre Papa Grigore al IX-lea înainte de a lucra pentru Biserică, documentele istorice indică mai multe date de naștere în ceea ce-l privește, cuprinse între 1145 și 1170. Cunoscut sub numele de Ugolino di Conti, acesta a studiat la Universitatea din Paris și la Universitatea din Bologna. Inocențiu al III-lea, vărul său, l-a numit cardinal-diacon al unei biserici romano-catolice în 1198. A slujit și ca decan al Colegiului Sacru al Cardinalilor și Cardinal Protector.
Papa Grigore al IX-lea era cunoscut pentru atitudinea sa vehementă împotriva ereticilor, dar și pentru acțiunile împotriva corupției politice și financiare din interiorul Bisericii, jucând un rol esențial în stabilirea primei inchiziții. A fost, de asemenea, patronul artelor și al educației, sprijinind și contribuind la crearea mai multor universități și școli în timpul pontificatului său.
Iute la mânie și o personalitate dură
Realizările Papei Grigore al IX-lea au fost privite cu scepticism, unii lăudând eforturile sale de a menține integritatea Bisericii Catolice, alții criticând tacticile sale dure împotriva ereticilor și rolul său în persecuția evreilor.
Papa Grigore al IX-lea a fost cel de-al 178-lea papă al Bisericii Catolice.
Considerat iute la mânie și o personalitate dură, exterminatorul pisicilor negre avea, pe lângă toate cele știute despre el, o trăsătură mai puțin popularizată. Cunoștințele juridice. Atunci când a devenit Papă, una dintre principalele sale responsabilități a fost supravegherea Inchiziției lansate de Papa Lucius al III-lea în secolul al XII-lea. Inchiziția și-a propus să abordeze așa-numiții eretici, însă evreii au fost, de asemenea, ținte proeminente. Deși s-a opus torturii, Grigore al IX-lea a susținut arderea de vii a ereticilor. Istoricii consemnează că Papa Grigore al IX-lea nu a vrut să creeze o procedură legală pentru a face Inchiziția mai corectă, ci mai degrabă a dat iluzia echității, manipulând legea.
Servind ca papă mai bine de 14 ani, acest lucru îl face unul dintre cei mai longevivi papi ai secolului.
Surse:
https://www.britannica.com/biography/Gregory-IX
https://historycollection.com/catholic-church-might-responsible-black-death/2/
Vă mai recomandăm să citiți și:
Iubitorii de câini versus iubitorii de pisici: Cine este mai inteligent?
Legenda „pisicii demonice” care cutreieră Capitoliul Statelor Unite ale Americii
Istoria pierdută a domesticirii pisicilor a fost, în sfârșit, deslușită