Jackson Pollock: „Pictorul pictează ce vede el, nu realitatea”

Jackson Pollock (1912 – 1956) a fost un pictor american, exponent principal al expresionismului abstract, o mișcare artistică care s-a dezvoltat la mijlocul secolului al XX-lea și care constă în reprezentarea gândurilor și sentimentelor în actul picturii într-o manieră spontană, folosind tratamentul expresiv al materiei, formele abstracte și culorile cele mai variate.

Pollock s-a născut în Cody, Wyoming (SUA) pe 28 ianuarie 1912, fiind ultimul din cei cinci copii ai familiei de origini scoțiano-irlandeze. În copilărie, Jackson Pollock manifesta un comportament nevrotic, cu ieșiri colerice violente, motiv pentru care a fost exclus de la școală în repetate rânduri.

În timpul vieții, a avut parte de popularitate și recunoaștere pe scară largă a artei sale, în special pentru  tehnica prin „picurare” pe care a folosit-o pentru cele mai multe dintre lucrările sale majore. (Pictura prin picurare este o formă de artă abstractă în care vopseaua este picurată sau turnată pe pânză.)

Unul dintre primii pictori americani recunoscuți în timpul vieții

Pollock a fost unul dintre primii pictori americani recunoscuți în timpul vieții sale.

În 1928, după ce s-a mutat la Los Angeles, Pollock s-a înscris la Manual Arts High School, acolo unde l-a cunoscut pe Frederick John de St. Vrain Schwankovsky, pictor și ilustrator, membru al Societății Teozofice, o sectă care promova spiritualitatea metafizică și oculta. Schwankovsky l-a luat pe Pollock sub aripa sa, oferindu-i pregătire rudimentară în desen și pictură, introducându-l în curentele avansate ale artei moderne europene și stimulându-i interesul pentru literatura teosofică. (Teosofia este o doctrină care declară înțelepciunea divină un obiect al cunoașterii umane. Conform acestei filosofii, cunoașterea lui Dumnezeu este revelată din natură iar omul, luminat de Dumnezeu, se transformă și tinde a se uni cu divinitatea. În teosofie, nu se pune accentul pe credință și pe raționamente, ci pe imaginație și sentimente).

În acestă perioadă a prieteniei și colaborării cu Schwankovsky, Pollock, care fusese crescut ca agnostic, a participat la mai multe adunări de tabără ale fostului mesia al teosofilor, Jiddu Krishnamurti, un prieten apropiat al lui Schwankovsky. Toate aceste explorări spirituale l-au împins mai apoi pe Pollock să îmbrățișeze teoriile psihologului elvețian Carl Jung și chiar i-au influențat picturile pe care avea să le realizeze în anii următori.

Suferea din cauza abuzului de alcool

În 1930, Pollock a plecat la New York pentru a studia arta în cadrul Art Students League sub îndrumarea pictorului regionalist Thomas Hart Benton. În 1935 s-a angajat ca pictor la WPA Federal Art Project, acest job oferindu-i nu doar satisfacția plăcerii de a-și urma pasiunea și de a-și dezvolta tehnicile în pictură, dar aducându-i și satisfacții financiare după o perioadă în care tânărul suferise din cauza lipsei de bani. (Și nu doar el, ci majoritatea locuitorilor Statelor Unite ale Americii care încercau să se repună pe picioare după ce ce fuseseră loviți de Marea Depresiune).

În 1937, Pollock, care suferea din cauza abuzului de alcool, a început un tratament de reabilitare, însă în 1938 a suferit o cădere nervoasă în urma căreia a fost nevoit să stea internat într-o instituție de specialitate timp
patru luni. Această experiență avea să-l influențeze pe Pollock în opera sa picturală, trecând la un stil semiabstract cu note împrumutate din motivele folosite anterior de artiști precum Pablo Picasso, Joan Miró și José Clemente Orozco. Din 1939 și până în 1941 a colaborat cu doi psihanaliști jungieni care au folosit operele lui Pollock în sesiunile de terapie cu pacienții lor. Picturile caracteristice din această perioadă includ Bird (c. 1941), Male and Female (c. 1942) și Guardians of the Secret (1943).

Evoluția lui Jackson Pollock

În 1943, Pollock a reușit să semneze un contract avantajos cu Peggy Guggenheim, proprietara galeriei Art of This Century din New York și o cunoscută colecționară de artă a acelor vremuri, la scurt timp vernisând acolo prima sa expoziție. În 1944 a pictat un impresionant tablou de dimensiunile peretelui – Mural – acest tablou reprezentând redescoperirea sa ca pictor. Evoluția lui Pollock din acest punct a însemnat o continuă luptă de a găsi un proces prin care să-și poată transpune întreaga personalitate în pictură.

„Pot merge în jurul pânzei, pot lucra din cele patru părţi, literalmente pot fi în pictură.”

„Pictura are viaţa ei. Eu încerc să o las să se dezvăluie.”

În 1945, Jackson Pollock s-a căsătorit cu pictorița Lee Krasner și s-a mutat la East Hampton, pe malul sudic al Long Island, New York.

În 1947, Pollock a folosit pentru prima dată procesul de turnare sau picurare a vopselei pe pânză, rezultatele fiind picturi uriașe realizate din modele liniare complexe care au fuzionat imaginea și forma.

Pollock era descris de prieteni și colaboratori ca fiind un om blând și contemplativ atunci când se afla în starea sa de normalitate și sobrietate, dar violent când era beat, extreme care pe Pollock l-au ajutat, însă, în arta lui, găsindu-și propriul echilibru.

Lucrările lui Pollock, mai apreciate în străinătate decât în SUA

Pollock nu a profitat financiar de pe urma faimei sale. Nu a vândut niciodată un tablou cu mai mult de 10.000 de dolari, fiind adesea în căutare de noi resurse financiare. Lucrările lui Pollock au fost mai apreciate în străinătate decât în SUA. A expus la Veneția, în1948, 1950 și 1956 și la Paris, în 1952. În 1949, artistul abstract francez Georges Mathieu spunea că îl consideră pe Pollock „cel mai mare pictor american în viață”.

Din 1950, Pollock revine la vechiul obicei, consumul excesiv de alcool. În seara zilei de 11 august 1956 suferă un accident de circulație și moare pe loc, catapultat de la volanul automobilului în trunchiul unui arbore.

După moartea lui, pentru artiștii activi în mișcările de artă americane cum ar fi „happenings”, Pop art, Op art și pictura Color Field, Pollock a devenit modelul pictorului care îmbinase cu succes arta și viața, dar pentru critici, totuși, iconografia orientată psihologic din opera lui Pollock, determinată de psihoterapia jungiană și atât de importantă pentru Pollock și pentru o înțelegere echilibrată a contribuției sale, a fost în general greșit înțeleasă sau ignorată.

După moarte, tablouri ale artistului au fost vândute cu sute de milioane de dolari, câteva dintre acestea aflându-se în topul celor mai scumpe picturi din lume. Este vorba despre Blue Poles (1952) – un tablou de 2 m înălțime și 5 m lățime, estimat la 350 milioane $, Convergence (1952), în valoare de 300 milioane de dolari, Number 5 (1948), în valoare de 140 milioane de dolari și Mural (1943), estimat la 140 milioane de dolari.

Surse:

https://www.britannica.com/biography/Jackson-Pollock/Legacy

https://moneyinc.com/most-expensive-jackson-pollock-paintings/

Vă mai recomandăm să citiți și:

Pierre-Auguste Renoir: „Fără sânul femeilor, n-aş fi devenit pictor niciodată”

Henri Matisse, pictorul francez care a transpus ia românească pe pânza sa

Rembrandt van Rijn, pictorul magician, maestrul portretelor

Velazquez, cel mai important pictor spaniol și un gigant al vremurilor sale