Un desen misterios s-a dovedit a fi schița lui Michelangelo pentru Capela Sixtină

Un desen din secolul al XVI-lea ce prezintă un bărbat nud, văzut din spate, a fost identificat ca fiind schița lui Michelangelo pentru Capela Sixtină din Vatican.

Desenul cu cretă roșie a fost legat de una dintre figurile care se luptă cu șerpi din pictura „Șarpele de bronz”. Se crede că datează din 1512, cu puțin timp înainte ca Michelangelo să picteze acea secțiune finală a uneia dintre cele mai faimoase opere de artă din lume, pe care a început-o în 1508.

• David Lynch și universul muzical: „Îmi place să îl numesc experimentare”. „Muzica e magie”
• David Lynch a iubit femeile poate la fel de mult ca filmele. A fost căsătorit de…

Atribuirea a fost susținută de Paul Joannides, profesor emerit de istoria artei la Universitatea Cambridge, din Anglia, și una dintre autoritățile de top din lume în ceea ce-l privește pe Michelangelo; acesta o va publica în Burlington Magazine.

„Pentru un artist atât de măreț precum Michelangelo, orice nouă descoperire are un anumit nivel de entuziasm. Dar aceasta este schița lui Michelangelo pentru Capela Sixtină, una dintre cele mai mari capodopere ale artei occidentale”, spune Joannides.

Schița lui Michelangelo pentru Capela Sixtină

Este unul dintre relativ puținele desene care au supraviețuit dezvoltate pentru tavanul Capelei. Giorgio Vasari, maestrul italian renascentist cel mai bine cunoscut pentru cartea sa din 1550 „Viețile celor mai excelenți pictori, sculptori și arhitecți”, a scris despre Michelangelo că „chiar înainte de moartea sa, el a ars un număr mare de desene și schițe pentru a-i împiedica pe oameni să vadă ostenelile pe care le-a îndurat sau modurile în care și-a testat geniul, de teamă că ar putea părea mai puțin decât perfect”.

Figura masculină din desenul nou descoperit este prezentată dintr-un alt unghi în versiunea finală pictată. „Privind desenul, s-ar presupune că figura a fost destinată să fie văzută orizontal. Nu este. Este destinată să fie văzută cu desenul rotit cu 90 de grade în sens orar. Pune cele două imagini una lângă alta și iată. Odată examinat, era evident că desenul este pregătitor pentru această figură”, spuse Joannides.

În Burlington, el scrie: „Michelangelo și-a lăsat semn pentru orientarea finală a figurii printr-o succesiune de linii scurte pe marginea dreaptă, care marchează verticala atunci când pagina este rotită”, a scris expertul în Burlington Magazine, potrivit The Guardian.

Stilul lui Michelangelo

Capodoperele lui Michelangelo includ sculptura din marmură a lui David, iar noul desen arată că acesta adopta un stil din ce în ce mai sculptural în etapele ulterioare ale frescei Capelei. „S-a dezvoltat enorm pe măsură ce a progresat de-a lungul tavanului. Siluetele lui au devenit mai mari, mai energice. Elementul sculptural al formelor sale joacă un rol din ce în ce mai mare pe măsură ce ajunge la finalul muncii sale”, a spus Joannides.

Desenul, care măsoară 15,7 pe 19,3 cm, a ieșit la lumină după ce proprietarul său, un colecționar european anonim, i-a trimis lui Joannides o fotografie printr-un intermediar. Fusese achiziționat privat în 2014, când îi era atribuit provizoriu lui Rosso Fiorentino, un adept al lui Michelangelo din secolul al XVI-lea.

Deși desenul nu fusese reprodus niciodată, Joannides și-a amintit imediat că a văzut o fotografie alb-negru cu mulți ani în urmă în Biblioteca Witt de la Institutul de Artă Courtauld din Londra. „L-am salvat mental ca fiind ‘de interes’. Prin urmare, a fost intrigant să pot studia desenul ‘în carne și oase’ și satisfăcător să concluzionez că este într-adevăr de Michelangelo”, scrie expertul.

Parcursul avut de schița lui Michelangelo pentru Capela Sixtină

Desenul poartă semne și inscripții de colecție din secolul al XIX-lea. În stânga jos, inițialele scrise de mână „JCR” se referă la Sir John Charles Robinson, un cunoscător important al desenelor lui Michelangelo, iar foaia de suport are ștampila Chambers Hall, un colecționar care a donat multe desene națiunii.

Joannides i-a adus un omagiu proprietarului desenului pentru că și-a dat seama pentru prima dată că se referea la o figură din „turbulența bărbaților care se luptă” din fresca Șarpele de bronz.

În Burlington Magazine, Joannides recunoaște că, în ciuda cunoștințelor supreme ale anatomiei masculine ale lui Michelangelo, există slăbiciuni în acest desen, inclusiv o poziție aproape imposibilă, o coapsă stângă prea lungă și o reprezentare „asemănătoare unui bloc” a vertebrelor.

Remarcând că Michelangelo reprezintă oasele spatelui într-un mod similar în altă parte, el adaugă că „această evaluare a chirurgului Francis Wells dovedește lipsa de preocupare a lui Michelangelo pentru acuratețea scheletică și musculară… După cum remarca Vasari într-un pasaj celebru: ‘obișnuia să facă figurile sale cu 9, 10 sau 12 capete, căutând doar să creeze, punându-le pe toate împreună, o anumită grație armonioasă în întreg pe care Natura nu o produce, declarând că era necesar să aibă un ochi bun pentru măsurare, mai degrabă decât o mână sigură’. Preocuparea lui Michelangelo a fost expresia dinamică, nu fidelitatea anatomică”.

Vă recomandăm să citiți și:

Baba Yaga, cel mai inteligent și complex personaj feminin din povești

Robin Williams, actorul care a râs, omul care a plâns

A învăţat să citească şi să scrie singur, înainte să ajungă la şcoală. Peste ani a schimbat istoria medicinei şi a lumii cu descoperirile sale

Test de cultură generală. Ce instrument are 47 de corzi?