Ruby Bridges, primul copil de culoare într-o școală de albi
Ruby Bridges, un simbol al drepturilor civile, a fost primul copil afro-american care s-a înscris într-o școală de albi (școala elementară William Frantz din Louisiana), în perioada în care începuse desegregarea în instituțiile educaționale, în New Orleans, în noiembrie 1960.
Era singura persoană de culoare din clasă și mergea la ore însoțită de șerifi.
Întreaga viață s-a dedicat luptei pentru drepturile civile, a scris două cărți „Prin ochii mei” (1999) și „Eu sunt Ruby Bridges” (2009), a fost decorată de statul american și recompensată cu mai multe titluri onorifice drept răsplată pentru acțiunile sale în sfera drepturilor civile, iar în curtea școlii în care a pășit pentru prima dată în calitate de copil afro-american i-a fost ridicată o statuie.
Hotărârea desegregării rasiale
Ruby Bridges s-a născut pe 8 septembrie 1954 (în Tylertown, Mississippi, United States), fiind cea mai mare din cei cinci copii ai familiei de fermieri Bridges.
Atunci când Ruby avea doi ani, întreaga familie s-a mutat la New Orleans, Louisiana, în speranța obținerii unor locuri de muncă mai bune. Anul nașterii lui Ruby a coincis cu hotărârea Curții Supreme din SUA prin care se punea capăt segregării rasiale în școlile publice, hotărâre care nu a fost aplicată și respectată imediat după declararea ei, statele din sud continuând să reziste integrării.
Abia după intervenția, în 1960, a unei instanțe federale, desegregarea a fost implementată și în Louisiana. Districtul școlar a organizat o sesiune de examene de admitere pentru elevii afro-americani, pentru a vedea dacă aceștia se pot integra din punct de vedere academic în „școlile albilor!”. Ruby și alți cinci copii au reușit să treacă testele.
Mergea la școală escortată de șerifi
Atunci când s-a decis ca fetița să meargă la școala primară William Frantz, aflată la doar câteva străzi de casa ei, părinții lui Ruby au privit în mod diferit momentul. În vreme ce tatăl copilului credea că este mai bine să amâne înscrierea ei la școala de albi, temându-se pentru siguranța fetei, mama lui Ruby a insistat ca fetița să beneficieze de această oportunitate. Astfel, începând cu 14 noiembrie, în fiecare zi a acelui an (1960) Ruby și mama ei au fost escortate la școală de patru comisari federali.
Și nu a fost un an ușor. Ruby Bridges a îndurat insulte și ostilități. Mai târziu, Bridges avea să declare faptul că singura dată când s-a speriat cu adevărat a fost atunci când a văzut o femeie care ținea în mână o păpușă neagră așezată într-un sicriu. „Noaptea visam sicriul cum zboară prin cameră”, spunea ea.
Dați afară de la serviciu
Părinții lui Ruby Bridges au plătit un preț destul de mare pentru faptul că, într-un final, au convenit să-și lase fata la școală. Amândoi și-au pierdut locurile de muncă, pentru o perioadă de timp devenind dependenți exclusiv de donații, de oamenii care doreau să îi ajute într-un fel sau altul.
Mai mult, unii comercianți locali au refuzat să-i mai servească. Situația era atât de apăsătoare, încât părinții ei s-au despărțit în cele din urmă. „Îmi amintesc că i-am scris o scrisoare lui Moș Crăciun și i-am cerut să-i dea înapoi slujba tatălui meu, spunându-i că nu are niciun loc de muncă din cauza faptului că eu mergeam la școală. Bănuiesc că, într-un fel, mă simțeam vinovată pentru ceea ce li se întâmpla părinților mei”.
Respinsă de colegii albi și de părinții acestora
Prima zi de școală și-a petrecut-o în biroul directorului și asta din cauza haosului care se crease pe holurile instituției și în curtea școlii. O parte dintre părinții elevilor albi erau furioși din cauza „intrusului” astfel că au decis să-și ia copiii acasă, în vreme ce extremiștii rasiști au hotărât să-i retragă pe copii definitiv de la școală. O zi grea pentru un copil de 6 ani care abia începea școala. Prea multă ostilitate. Prea multă agitație. Mult prea multă ură. Barbara Henry, originară din Boston, a fost singura profesoară dispusă să o accepte pe Ruby în clasa ei. De altfel, până la finalul anului școlar, Ruby Bridges a fost singura elevă din clasa profesoarei. Ruby lua prânzul singură, iar uneori, în pauză, Barbara Henry îi ținea companie. Cu toate experiențele pe care le avea zilnic, Ruby nu a lipsit nicio zi de la școală, dovedind cât de curajoasă și determinată era, în condițiile în care frecvent se lovea de agresiunea verbală sau de atitudinile respingătoare ale celorlalți copii. A fost o perioadă grea, când la porțile școlii se adunau protestatari scandând tot felul de lozinci rasiale și fluturând pancarte. Pe una dintre ele scria: „Tot ce-mi doresc de Crăciun este o școală albă, curată”. Fotografii și reporterii erau prezenți, astfel că există mărturii din acea vreme.
„Chiar nu eram conștientă de faptul că voi merge la o școală de albi”, spunea Ruby Bridges, nerealizând și neînțelegând amploarea situației. „Părinții mei nu mi-au explicat niciodată asta. În momentul în care am ajuns la școală, m-am lovit de o mulțime de oameni, dar locuind aici, în New Orleans, fiind obișnuită cu Mardi Gras, sărbătoarea locală atât de populară, m-am gândit că despre asta era vorba, așa că nu mi-a fost teamă de nimic”.
„Mama mi-a zis să nu mă joc cu tine”
Dar lucrurile s-au schimbat treptat. O parte dintre părinții albi revoltați și-au adus copiii înapoi la școală și, de la un moment dat, lui Bridges i s-a permis, în sfârșit, să facă parte dintr-o clasă restrânsă cu alți copii de vârsta ei. „Într-o zi, un băiețel mi-a spus: Mama mea mi-a cerut să nu mă joc cu tine pentru că ești neagră. Iar în momentul în care am auzit asta, parcă am înțeles de fapt care era problema. Motivul pentru care nu avusesem colegi în clasă eram eu. Eu și culoarea pielii mele. Și de aceea nu puteam merge în pauză ca oricare dintre ei. Și nu era vorba de sărbătoarea orașului, Mardi Gras. Dintr-o dată totul a fost limpede în mintea mea.
Și acel moment a fost prima dată când am cunoscut și am experimentat conceptul de rasism. Dar, dacă părinții mei mi-ar fi spus: Nu te juca cu el – e alb, este asiatic, este hispanic, este indian, sau orice altceva – nici eu m-aș fi jucat cu acel copil. Băiețelul nu avea nicio vină și nu era cu bună știință rasist față de mine. Iar asta m-a făcut să concluzionez că rasismul este un comportament învățat. Îl transmitem copiilor noștri și se perpetuează de la o generație la alta”.
După terminarea scolii elementare, Ruby Bridges a urmat și absolvit Liceul integrat Francis T. Nicholls, din New Orleans, după care a studiat turismul în cadrul facultății din Kansas, urmând să se angajeze ca agent de turism la American Express.
În 1995, în urma unui articol publicat despre povestea vieții ei, Ruby Bridges a trăit una dintre cele mai emoționante experiențe. Reîntâlnirea cu Barbara Henry, prima ei învățătoare. Reuniunea a avut loc în emisiunea lui Oprah Winfrey.
În 1998, a fost făcut și un film artistic, numit „Ruby Bridges” (Poduri de rubin).
În 1999, cu ajutorul lui Opraha Winfrey, militând pentru importanța majoră pe care o au părinții în educația copiilor lor, a înființat Fundația Ruby Bridges care promovează „armonia rasială, prin toleranță, respect și aprecierea tuturor diferențelor”.
În prezent, două școli elementare îi poartă numele.
Dar, 60 de ani mai târziu, vizionând secvențe din câteva filmări realizate atunci, reacția lui Bridges a fost cu totul diferită față de felul în care spune că s-a simțit cel puțin în ziua în care a pășit pentru prima dată la școala de albi. „A fost pur și simplu uluitor, înfiorător. Nu aș putea concepe, azi, ca părinte și bunic, să-mi trimit copilul într-un mediu ca acesta.”
Surse:
https://www.womenshistory.org/education-resources/biographies/ruby-bridges
https://www.britannica.com/biography/Ruby-Bridges
Vă mai recomandăm să citiți și:
Vicente Lusitano, marele compozitor de culoare al secolului XVI șters din istorie
Josephine Baker, prima femeie de culoare care va intra în Panteonul francez
Șapte bărbaţi de culoare, graţiaţi la 70 de ani după ce au fost executaţi