6 figuri istorice care nu ar fi existat cu adevărat

De la cel mai cunoscut haiduc din istorie, până la fondatorul Spartei, aflați care sunt celelalte personaje a căror existență rămâne discutabilă.

Unul dintre cele mai cunoscute personaje din literatura britanică, Regele Arthur a fost descris și creionat de poeți și scriitori de-a lungul timpului, faptele sale legendare fiind elogiate și reprezentând o sursă de inspirație chiar și pentru pictori și regizorii de film care deseori l-au adus pe micul și marele ecran în filmele lor.

• „A fi regină este supraestimat”. Regina Iordaniei: „Suntem mai puternici atunci când ascultăm”
• Test de cultură generală. Cine a fost partenerul lui Mozart?

Cu toate acestea, mulți istorici sunt de părere că Regele Arthur nu a existat în realitate ci a fost doar un personaj fictiv, la fel de fictiv precum legendara lui sabie, Excalibur, căreia i-au fost atribuite chiar puteri magice.

Regele Arthur

Conform legendelor, celebrul războinic al secolului al V-lea, Arthur ar fi condus lupta împotriva saxonilor, iar potrivit poetului Layamon, Arthur ar fi comandat construirea unei mese rotunde (ACEA masă rotundă) atât de mare încât găzduia în jurul ei nu mai puțin de 1600 de bărbați (greu de imaginat că a a existat în realitate așa ceva).

De altfel, o descriere completă a lui apare doar în secolul al IX-lea, iar o relatare despre soția lui, Lady Guinevere, și despre faimoșii Cavaleri ai Mesei Rotunde, a apărut doar într-un text din secolul al XII-lea al lui Geoffrey de Monmouth „Istoria regilor Britaniei”.

Pitagora

În vreme ce teorema lui Pitagora – conform căreia în orice triunghi dreptunghic, suma pătratelor catetelor este egală cu pătratul ipotenuzei – este reală și cunoscută de noi toți, nu la fel de certă este și existența celui căruia i se atribuie această demonstrație matematică. Potrivit unei surse, gânditorul grec Pitagora a trăit în secolele al V-lea și al VI-lea î.Hr, fiind considerat un important filozof și matematician. „Din păcate, mulți istorici presupun că Pitagora nu a existat niciodată. Dar se pare că a existat un grup de oameni în sudul Italiei, numiți pitagoreici, pasionați de numerologie, care au inventat un fondator, un lider al lor, al credințelor lor”, spune filozoful și scriitorul britanic Simon Critchely în cartea sa „The Book of Dead Philosophers”.

De altfel, nu există surse primare care să confirme faptul că Pitagora a fost real, singura dovadă ar fi o frântură dintr-un mic set de texte care a fost scris între anii 150 și 450. Adică, la 600 până la 1000 de ani după ce se spune că Pitagora a trăit. Așadar, acuratețea informațiilor este îndoielnică.

În variatele povești despre Pitagora, acesta apare în contexte prezentate ca fiind supranaturale. Într-o astfel de relatare, Pitagora este descris ca având o coapsă de aur, în timp ce în alta, este menționat ca fiind fiul zeului Apollo, „toate aceste detalii transformându-l pe Pitagora într-o figură destul de mistică ceea ce i-a determinat pe unii să creadă că Pitagora nu a fost decât un personaj fictiv inventat de membrii unei secte religioase”.

Mai mult decât atât, unii istorici sugerează că Pitagora nu a fost nici măcar primul care a dezvoltat celebra sa teoremă, atribuind-o egiptenilor.

John Henry

Erou popular american, despre afro-americanul John Henry se spune că a fost un „uriaș” de 2 m, puternic și rapid, care în anii 1870 lucra la dezvoltarea infrastructurii feroviare ca muncitor necalificat. Henry se ocupa de datul găurilor în stâncă și plasarea explozibililor pentru a elibera sau nivela terenul pentru calea ferată. Munca lui necesita un efort aproape supranatural căruia nu mulți îi rezistau ori îi făceau față. Dar John Henry se califica cu brio, fiind foarte apreciat de colegi și de șefi, potrivit History.

Potrivit unei povești populare americane, John Henry a cerut managementului companiei pentru care lucra să organizeze o competiție între el și mașina de găurit cu aburi, fiind convins că va câștiga și dovedind cu acea ocazie superioritatea omului în fața mașinii. Propunerea i-a fost acceptată, la finalul competiției, John reușind să dea mai multe găuri decât reușise mașina cu aburi. Însă, după nici două zile de la victorie, timp în care lucrase fără pauză și depunând eforturi supraomenești, eroul a murit din cauza epuizării. Povestea lui a fost spusă și într-un cântec popular numit, „The Ballad of John Henry” la sfârșitul anilor 1800.

Și chiar dacă există dovezi care atestă faptul că a existat un om pe nume John William Henry, care a murit în timpul construcției căii ferate C&O în Virginia, nu există nicio dovadă care să demonstreze că a concurat vreodată cu vreo mașinărie. De asemenea, informațiile despre el arată că era mult mai scund decât apare descris în poveștile populare. O altă versiune plauzibilă este și că acesta ar fi fost un sclav adus să lucreze la calea ferată C&W din Alabama.

Homer

Iată că și existența marelui Homer este pusă la îndoială. Poet și rapsod grec legendar, lui Homer i se atribuie scrierea Iliadei și Odiseei, dar și a altor poeme despre Războiul troian, precum și poeme tebane despre Oedipus și fiii săi. Dar potrivit unor oameni de știință, aceste scrieri nu ar fi fost opera unui singur creator ci a unui grup de persoane, poemele fiind transmise prin viu grai în decursul generațiilor.

Mai multe relatări antice îl prezintă pe Homer ca trăind în secolul al VII-lea sau al VIII-lea î.Hr, fiind descris adesea ca un orb născut pe insula Chios. Prin urmare, lipsa unor date biografice concrete i-a determinat pe mulți istorici să creadă că  „Iliada” și „Odiseea” au fost de fapt scrise de mai mulți poeți, Homer fiind doar o figură inventată în timp cu scopul de a atribui aceste lucrări unui singur autor.

Robin Hood

Unul dintre cele mai îndrăgite personaje din folclorul englezesc, Robin Hood a fost subiectul multor filme, cărți și benzi desenate. Eroul care lua de la bogați pentru a le dă săracilor, Robin Hood este unul dintre cei mai faimoși și mai neînfricați haiduci ai lumii. Ducându-și veacul în pădurea Sherwood din Nottinghamshire, Robin Hood a fost menționat pentru prima dată în poezii și balade în secolele al XIV-lea și al XV-lea, în vreme ce datele istorice arată că, într-o perioadă ceva mai timpurie, unii tâlhari erau cunoscuți ca „Rabunhod” sau „Robehod”.

Unele dintre aceste relatări îl descriu pe Robin Hood ca fiind un om din popor, șeful unei bande de hoți, în vreme ce alte versiuni îl caracterizează ca fiind un aristocrat devenit haiduc. În vreme ce autori precum Henry Gilbert sau Walter Scott îl plasează pe erou în Anglia, undeva la finalul secolului al XII-lea, începutul secolului al XIII-lea, în timpul domniei lui Richard Inimă de Leu şi mai apoi a regelui Ioan, fratele său, cei mai mulți istorici cred că Robin Hood și gașca sa veselă de asistenți nu au fost decât niște mituri rezultat al unor fabule populare despre un personaj care a luptat toată viața sa împotriva nedreptății.

Licurg

Despre Licurg se spune că a fost întemeietorul Spartei. Între secolele al VII-lea și al IX-lea î.e.n., s-a scris că acest faimos legiuitor a instituit o serie de reforme și programe care priveau mai multe domenii, cel mai important program al lui fiind   agoge, un sistem educțional care folosea metode extreme pentru a pregăti tinerii băieți să devină spartani, războinici neînfricați, cu virtuți militare deosebite: forță, rezistență și solidaritate.

Deși nu există nicio îndoială că reformele lui Licurg au fost puse în aplicare, inclusiv această „fabrică de războinici”, istoricii nu au în posesie date sigure care să demonstreze și autenticitatea lui Licurg.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Fosila unei creaturi marine preistorice a uimit paleontologii

Craniile uriașilor preistorici dezvăluie indicii despre modul în care vânau strămoșii noștri

Mormântul unui copil, vechi de 10.000 de ani, dezvăluie indicii despre familiile preistorice

Cum a devenit Regele Arthur una dintre cele mai populare legende din toate timpurile?