Alăptarea, redată în tablourile celebre ale impresioniștilor. Ce mesaj transmit operele de artă?

Istoria alăptării dezvăluie adevăruri deloc confortabile pentru femei, inclusiv în ce privește munca și veniturile lor. Aspecte relevante din istoria îngrijirii copiilor apar și în tablourile impresioniștilor, fiind un spațiu în care puțini se așteptau să regăsească această temă.

Însă lucrări ale pictorilor celebri precum Pierre Auguste Renoir, Edgar Degas, Berthe Morisot sau Édouard Manet pot fi un exemplu perfect în acest sens. În astfel de tablouri este ilustrată munca trecută cu vederea a femeii.

În secolul al XIX-lea, angajarea unei doici care alăpta bebelușul era o practică des întâlnită în Europa, în special în Paris. Erau preferate în special tinerele în vârstă de aproximativ 20 de ani, provenite din mediul rural, cu dinți sănătoși și cu laptele curat. Ele alăptau copiii doamnelor din clasa de mijloc și erau considerate, prin urmare, cele mai importante angajate dintr-o casă burgheză, notează CNN.

Alăptarea nu reprezenta o temă frecvent întâlnită în lucrările impresioniste, însă modul în care Degas, Renoir și Morisot au folosit-o oferă o imagine fascinantă asupra acestei activități practicate de femei și asupra modului în care era percepută.

„Cursele de la țară” de Edgar Degas (1869)

În tabloul lui Degas din 1869 este ilustrată o familie înstărită într-o caleașcă foarte cochetă, aceasta fiind imaginea succesului modern al vremii. Mama și doica (identificată prin ținută și prin sânul dezgolit) sunt așezate, în timp ce tatăl și buldogul privesc spre copil și spre sân.

Criticii de artă, precum Gal Ventura, subliniază că există o notă sexuală aici, fiind stabilite legături între doici și prostituate – de altfel, o temă des folosită de Degas în lucrări (ambele își vând trupul familiilor bogate, pentru a obține profit).

„Maternitate” de Pierre Auguste Renoir (1885)

Renoir prezintă aici o imagine diferită de cea a lui Degas. În lucrarea „Maternitate” (1885) este redată viitoarea lui soție, Aline, în timp ce alăptează primul lor fiu, pe Pierre.

Însă Renoir realizează mai multe tablouri din seria „Maternitate”, în anii 1880, dar în prima (cea din 1885), Aline apare așezată pe trunchiul unui copac căzut și arată ca o țărăncuță, cu chipul rumen și cu o pălărie din paie. Și la Renoir, protagonista este sexualizată, prin redarea sânului ei plin.

„Doica Angèle, hrănind-o pe Julie Manet” de Berthe Morisot (1880)

În această mică lucrare a lui Morisot devine foarte clară conexiunea între artă, muncă și bani. Pictat în tonuri orbitoare de alb, roz și verde, tabloul din 1880 prezintă modul în care se împletesc cele două figuri, copilul și femeia angajată să îl alăpteze.

Iar la această pictură avem o situație în sine radicală, în sensul că este o artistă (nu un bărbat) cea care pictează o femeie alăptând un copil – și o face nu din instinctul matern, ci pentru bani.

Iar lucrarea șochează nu prin sânul dezgolit, ci prin ferocitatea liniilor pensulei, care  ne arată cum se întrepătrund carnea, personajele, rochia și fundalul în dungi groase și dure aruncate în toate direcțiile.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Artă rupestră din sudul Australiei, distrusă de vandali

Un detaliu ascuns aproape 160 de ani într-un tablou de Cézanne a ieșit abia acum la iveală

Povestea pensionarului care a furat un tablou al lui Francisco Goya

Un autoportret ascuns al lui Van Gogh a fost descoperit pe spatele unui tablou