Povestea celei mai prețioase și mai faimoase perle din lume. Purtată de regi și regine, reprezentată în tablouri pictate de artiști renumiți și mâncată de cățelușul actriței Elizabeth Tayor. Acesta este destinul, pe scurt, al perlei în formă de pară, de 11,2 grame, bijuterie numită La Peregrina.
Totul s-a întâmplat într-o frumoasă zi de primăvară în apartamentul din Las Vegas al actriței Elizabeth Taylor. Aparent, o zi normală, fără nimic spectaculos la orizont.
Până în momentul în care Taylor a observat lipsa perlei sale veritabile, bijuteria favorită, pentru care soțul ei, Richard Burton, cheltuise o avere, arată BBC.
Perla ei minunată, La Peregrina cea perfectă, valoroasă, impresionantă se evaporase. Bijuteria, înainte să ajungă la gâtul vedetei de la Hollywood, aparținuse pe vremuri unora dintre cele mai importante dinastii din istoria Europei, apărând, de asemenea, în portrete de artă relizate de pictori precum Peter Paul Rubens și Diego Velázquez.
Căutând disperată și sperând că bijuteria pierdută se va ivi dintr-un colț nebănuit al casei, Elizabeth Tayler a văzut, dintr-o dată, cum unul dintre cățelușii ei, un pechinez, mesteca și rodea cu preocupare… ceva. Și ce putea fi altceva dacă nu La Peregrina. „I-am deschis imediat gură și, evident, acolo se afla ce mai desăvârșită perlă din lume”, scria Taylor în carte ei Elizabeth Taylor: My Love Affair with Jewellery.
Făcând o introspecție în istoria perlelor, atât de apreciate de aristocrați și nu numai, adorate de vedete și purtate cu eleganță sau chiar aroganță de prețioasele decolteuri ale unor celebrități precum Coco Chanel, Jackie Kennedy și Marilyn Monroe, se crede că unele dintre primele dovezi legate de vânătoarea de perle dătează de acum mai bine de 5000 de ani î.H.,în diferite zone de pe coastele oceanului Indian. Istoricii au descoperit că obsesia față de aceste comori au dus, în timp, la formarea unora dintre cele mai vechi rețele comerciale care legau coastele Oceanului Indiei, Sri Lanka, Golful Persic și Marea Roșie de marile orașe ale lumii antice.
Afrodita, de exemplu, zeița frumuseții, fertilității și a iubirii în mitologia Greciei Antice, era deseori reprezentată, în arta romană, ieșind dintr-o cochilie de perle. Așadar, frumusețea și prețiozitatea perlelor datează de când lumea. Iar perlele nu au fost niciodată considerate simple ornamente. Ele au vorbit despre imperialism, putere, bogăție, puritate spirituală și frumusețea supremă, de aici valoarea lor impresionantă.
În secolul I î.Hr., filozoful roman Pliniu cel Bătrân vorbea despre „cel mai înalt rang al tuturor lucrurilor de preț” ce era „deținut de perle”. Picturile funerare descoperite în bazinul bazinul Faiyum din Egiptul colonizat de romani exemplifică, de asemenea, obsesia pentru colierele și cerceii din perle, chiar și atunci când acestea nu erau autentice, fiind imitații confecționate din argint ori din sticlă. Perlele veritabile erau atât de valoroase, încât un general roman din secolul I d.Hr., potrivit lui Suetonius, unul dintre cei mai importanți istorici romani, putea finanța o expediție militară vânzând doar una dintre perlele mamei sale.
Bogăție, frumusețe și puritate spirituală: acestea erau atributele asociate acestei perle numite La Peregrina, descoperite în Golful Panama la sfârșitul anilor 1500.
În portretul reginei Spaniei, Margareta de Austria (1584 – 1611), soția lui Filip al III-lea, realizat de Juan Pantoja de la Cruz, La Peregrina strălucește pe pietul Margaretei. Un portret similar a fost pictat ceva mai târziu, de Velázquez, când a întruchipat-o pe Regina Elisabeta a Franței (soția lui Filip al IV-lea), perla fiind de asemene prezentă în opera de artă. La Peregrina, care era un simbol al coroanei spaniole, dar și al descendenței regale, reprezentând o bijuterie de preț a casei regale spaniole.
În picturile lui Cruz, Velázquez și Rubens, femeile sunt portretizate ca fiind destul de rigide, formale, inexpresive și asta din cauza indicațiilor și restricțiilor impuse în ceea ce privea portretele regale de la curtea spaniolă. Modelul pictat trebuia să se limiteze în expresii și ipostaze, nefiindu-i permis să zâmbească. Astfel, obiectele decorative cum era La Peregrina echilibrau structura și compoziția tablourilor prin reprezentarea opulenței și prin virtutea celor care le purtau.
Cea mai faimoasă perlă din istoria artei este, fără îndoială, cea purtată de „Fata cu cercel de perlă”, tablou al lui Vermeer (1665). Deși bijuteria are aproximativ aceeași dimensiune precum La Peregrina, istoricii cred că ar fi fost de-a dreptul imposibil ca Vermeer să fi deținut ori să fi avut acces la perla autentică, astfel că aceea reprezentată în pictura sa fie era rodul imaginației, fie era o mărgea din sticlă, lăcuită. Vermeer nu s-a sfiit în a introduce perla în multe dintre picturile sale, ca reprezentare a bogăției și a unui statut superior.
Despre adevărata La Peregrina se crede că a rămas în posesia familiei regale spaniole până la începutul anilor 1800. În 1808, Napoleon a invadat Spania, instalându-și fratele (Joseph Bonaparte) pe tronul țării. Mai târziu însă, când francezii au fost alungați din Spania (în 1813), Joseph s-a întors cu perla în Franța și i-a dăruit-o cumnatei sale Hortense de Beauharnais. Aceasta a ajuns mai târziu în mâinile fiului Hortensei, Charles Louis Napoleon Bonaparte (viitorul Napoleon al III-lea, președinte și împărat al Franței la mijlocul anilor 1800). Destinul perlei a fost unul zbuciumat, dar a trecut numai prin mâini regale.
Atunci când Napoleon al III-lea s-a confruntat cu probleme financiare, a vândut perla Ducelui de Abercorn (englezul James Hamilton). Se spune că soția lui Hamilton, Louisa, ar fi trecut prin aceleași emoții și panici precum Elizabeth Taylor, pierzând perla în repetate rânduri, în special în timpul evenimentelor sociale organizate la Palatul Buckingham. Perla a rămas în posesia ducilor de Abercorn până în anul 1969, atunci când a fost cumpărată cu 37.000 de dolari de Richard Burton la o licitație.
După moartea actriței, în decembrie 2011, perla a fost vândută (tot în cadrul unei licitații) cu 11,8 milioane USD unui cumpărător anonim.
Stațiunea Sărata-Monteoru, „Perla Buzăului” distrusă de comuniști
„Fata cu cercel de perlă”, expresia enigmatică și cadrul intim al lui Vermeer