Guillermo del Toro, regizorul exorcizat de bunica sa. „Trebuie să crezi în magie ca să o vezi”
Guillermo del Toro, renumit pentru realizarea unor creaturi terifiante, dar uluitoare din punct de vedere estetic, cu trăsături supranaturale, a adunat o colecție impresionantă de lungmetraje al căror stil și senzații unice produse au atras numeroase laude din partea criticilor de film și a publicului din întreaga lume.
Guillermo Del Toro (9 octombrie 1964, Guadalajara Jalisco, Mexic) este unul dintre cei mai buni regizori, producători de film, scenariști și specialiști în efecte speciale din Mexic și de la Hollywood.
Așii din mâneca lui Toro au fost filmele Pan’s Labyrinth (2006), producție recompensată cu 3 Oscaruri (pentru cea mai bună imagine, cel mai bun design de producție și cel mai bun machiaj) și The Shape of Water pentru care, în 2018 a câștigat un premiu Globul de Aur și două premii Oscar – cel mai bun film al anului și cel mai bun regizor.
Cinci Premii Oscar
Toro a intrat în atenția cinefililor și cu alte producții cinematografice cum ar fi Cronos, The Devil’s Backbone, Blade II, Hellboy și Pacific Rim, toate având la bază teme horror și dark fantasy.
Alături de Chuck Hogan, Guillermo del Toro este coautor al trilogiei The Strain și al serialului TV cu același nume.
Expert în efecte speciale
Înainte de a deveni regizor, Guillermo del Toro a învățat despre arta machiajului de film și a efectelor speciale de la Dick Smith, cel care a realizat machiajele pentru faimosul The Exorcist (1973), devenind profesionist în acest domeniu în care a lucrat timp de 10 ani.
Interesul lui Del Toro pentru film și poveștile de groază s-a dezvoltat în perioada copilăriei. În jurul vârstei de opt ani, del Toro a început joaca experimentală cu aparatul de filmat al tatălui său, creând scurtmetraje ale căror personaje erau propriile jucării.
Regizor la 8 ani
Unul dintre aceste prime filme era despre un „cartof ucigaș în serie”, un cartof care-și pusese în plan să cucerească lumea și care omorâse familia lui Del Toro înainte ca el (cartoful) să evadeze din casă pentru a pleca în lume și pentru a o domina. Cartoful a sfârșit pe stradă, fiind lovit de o mașină.
Dovedind o latură creativă aparte, Del Toro a continuat să facă filme și în timpul liceului, iar mai târziu a ales să-și dezvolte și să își completeze cunoștințele în domeniu studiind în cadrul facultății de film a Universității Guadalajara. În perioada studiilor universitare, Guillermo Del Toro a publicat prima sa carte, o biografie a lui Alfred Hitchcock, regizorul pe care-l lăudase și pe care-l admirase încă de mic.
În anii 80, a înființat propria companie de realizare a efectelor speciale pentru filme, numită Necropia, în acea perioadă, producând și regizând programe de televiziune mexicane. Înaintea filmului său de debut, Del Toro a creat aproximativ zece scurtmetraje, printre care Matilde, Dona Lupe și Geometria și a lucrat alături de regizori mexicani renumiți, inclusiv Emmanuel Lubezki și Alfonso Cuarón, fiind co scenarist și regizor a cinci episoade din serialul La Hora Marcaida.
I-a fost răpit tatăl
În anul 1997, tatăl lui Guillermo Del Toro a fost luat ostatic în Guadalajara. De îndată ce a aflat despre această situație, regizorul James Cameron a sărit în ajutor plătind 1 milion de dolari pentru răscumpărarea tatălui lui Toro care a fost eliberat după 72 de zile.
Răpitorii nu au fost prinși niciodată și nici banii nu au fost recuperați. După acest episod traumatizant, familia lui Toro s-a mutat în Statele Unite ale Americii. Singurul care a refuzat să părăsească Mexicul a fost chiar Papa Federico, tatăl lui Toro, prea atașat de locurile natale pentru a le părăsi.
Pedepsit pentru că-i plăceau poveștile de groază
Pasiunea și înclinația lui Toro pentru desenele cu monștri și poveștile cu tot felul de creaturi ciudate, unele inventate chiar de el, nu erau privite cu ochi prea îngăduitori de bunica lui Del Toro, o catolică practicantă și serioasă care nu concepea ca nepotul ei să-și ocupe mintea cu astfel de monstruozități, astfel că a încercat de două ori să exorcizeze demonul care pusese stăpânire pe creierul și sufletul nepotului, în speranța că-l va aduce, așa cum considera ea, cu picioarele pe pământ. Dar practicile nu au avut niciun rezultat.
Toro nu era posedat de nimic, era doar pasionat de literatură și filmele horror. Mai mult, avea și un talent înnăscut pe care, de altfel, și-l va materializa mai târziu și care-i va deveni meserie de succes. Drept pedeapsă pentru greșelile sale, bunica lui Toro îi pedepsea punându-i în pantofi dopuri metalice de sticle.
Primele efecte speciale realizate pe propria față
Tot în copilărie, Del Toro se folosea de propria față pentru realizarea a tot felul de tehnici de machiaj transformate în efecte speciale, deghizându-se în personaje care mai de care mai grotești, astfel că reacțiile disperate ale bunicii lui panicate ar putea fi privite cu îngăduință. Copilul era de groază. Și băgase groaza în bunică-sa. Dar Toro, de fapt, își manifesta și șlefuia talentul. Zecile, sutele de monștri pe care i-a desenat aveau să apară, mai târziu, în filmele sale de succes.
Del Toro avea un scop și un plan foarte clar definite. Preocuparea lui principală, în perioada în care se specializa în acest domeniu, era să creeze personaje fără cusur. Pentru asta, de multe ori, compensațiile lui financiare venite din filme mergeau direct către costurile efectelor speciale. Investea în acest domeniu pentru că voia calitate de top. În 2004, odată cu realizarea filmului său Hell boy, a dat studiourilor de filmare jumătate din venitul său în schimbul producerii unor efecte speciale mai bune, refuzând orice remunerație primită pentru acest film, în schimb cerând ca banii să fie folosiți pentru realizarea creaturilor din Labirintul lui Pan (2006), asigurându-se că lumea fastuoasă și minunată pe care o construise acolo va fi fără cusur.
Surse:
https://www.discoverwalks.com/blog/mexico-city/top-10-fascinating-facts-about-guillermo-del-toro/
https://www.britannica.com/biography/Guillermo-del-Toro
Vă mai recomandăm să citiți și:
Regizorul James Cameron a demonstrat că moartea lui Jack din „Titanic” a fost inevitabilă