La fel ca multe alte lucruri electrice, istoria luminițelor de Crăciun începe cu Thomas Edison. În timpul sezonului de iarnă din 1880, Edison, care inventase becul incandescent în anul precedent, a atârnat lumini electrice în afara laboratorului său din Menlo Park, New Jersey, SUA.
Un articol din New York Times, apărut la data de 21 decembrie 1880, a descris vizita oficialilor guvernamentali ai orașului New York în laboratorul lui Edison din Menlo Park. Pe drum de la gară și până la clădirea lui Edison, străzile erau luminate, iar clădirea inventatorului era decorată cu 290 de lumini „care o învăluiau într-o lumină blândă”.
Din articol reiese că Edison nu a intenționat ca luminițele să fie asociate cu sărbătoarea Crăciunului. Însă, acesta organizase o cină pentru delegația din New York, iar iluminatul a părut să fie potrivit pentru atmosfera festivă.
Până la acel moment, oamenii își împodobeau brazii de Crăciun cu mici lumânări, care ar fi putut, desigur, să fie un pericol. În 1882, un angajat al lui Edison a organizat un spectacol care era menit să arate aplicabilitatea practică a electricității cu ocazia sărbătorii de Crăciun. Edward H. Johnson, un prieten apropiat al lui Edison și președintele companiei pe care Edison o formase pentru a oferi servicii de iluminat pentru orașul New York, a folosit lumini electrice pentru a ilumina pentru prima oară un brad de Crăciun.
Johnson a instalat lumini electrice într-un brad de Crăciun, iar în stilul tipic companiilor lui Edison a solicitat ca presa să relateze despre asta. Primele știri despre luminițele electrice de Crăciun ar fi apărut în Detroit Post și Tribune, după ce reporterii au vizitat casa lui Johnson din New York în 1882.
O lună mai târziu, o revistă de la acea vreme, Electrical World („Lumea electrică”), a relatat, de asemenea, despre bradul lui Johnson, scriind că era „cel mai chipeș brad de Crăciun din Statele Unite”.
Doi ani mai târziu, New York Times a trimis un reporter la locuința lui Johnson din cartierul East Side al Manhattan, iar un articol incredibil de detaliat a apărut în ediția din 27 decembrie 1884.
Deși bradul de Crăciun al lui Johnson a fost considerat o minunăție, iar compania lui Edison a încercat să comercializeze luminițele de Crăciun, acestea nu au devenit populare peste noapte. Prețul acestora și faptul că un electrician trebuia să le instaleze nu erau accesibile publicului general. Cu toate acestea, oamenii înstăriți organizau petreceri de Crăciun pentru a se lăuda cu luminițele lor electrice.
Micile lumânări, în ciuda pericolelor inerente, au rămas metoda populară pentru iluminarea brazilor de Crăciun din locuințe, chiar până în secolul al XX-lea, arată ThoughtCo.
O legendă spune că un adolescent pe nume Albert Sadacca, după ce a citit despre un incendiu devastator care a avut loc în orașul New York în 1917 și a fost cauzat de lumânările dintr-un brad de Crăciun, și-a îndemnat familia, care se ocupa cu vânzarea de diverse obiecte, să înceapă să fabrice luminițe de crăciun ieftine. Familia Sadacca a încercat să comercializeze luminițele electrice de Crăciun însă vânzările au început timid.
Pe măsură ce oamenii s-au obișnuit tot mai mult cu electricitatea în locuințele personale, luminițele de Crăciun au devenit tot mai comune. Albert Sadacca, în cele din urmă, a devenit președintele unei companii care valora milioane de dolari. Alte companii, inclusiv General Electric, a intrat pe piața luminițelor de Crăciun, iar până în anii 1930 luminițele electrice de Crăciun deveniseră o parte normală a decorațiunilor de sărbători.
Test de cultură generală. Cine a inventat Crăciunul?
Top 10 cele mai bune filme de Crăciun
Cum ne afectează tenul alimentele de Crăciun și ce recomandă dermatologii?