Elizabeth Blackwell a fost prima femeie care a devenit oficial medic în Statele Unite ale Americii, de numele ei legându-se o serie de evenimente remarcabile, în special ambiția acestei figuri importante din istoria medicinii universale de a persevera în dorința de a fi medic, de a vindeca, de a face bine, de a-și aduce contribuția la sănătatea celor din jur.
A fost o figură inspirațională, meritele care i se atribuie fiind și acelea de a fi influențat multe alte femei ale vremii în care a trăit impulsionându-le spre studiul și practica medicinei.
Născută pe 3 februarie 1821 la Bristol, Anglia, Elizabeth Blackwell poate fi numită una dintre cele mai influente femei din Bristol. A fost prima femeie care s-a calificat ca medic în America și prima femeie care și-a înscris numele în registrul medical al British General Medical Council, în 1859. Neobosită în munca sa dedicată medicinei, a fost un pionier, un pion important în multe campanii de reformă, lansând moștenire numeroase scheme de sănătate inovatoare.
Elizabeth a făcut parte dintr-o familie numeroasă, fiind unul dintre cei nouă copii Blackwell. În 1837, când avea 11 ani, a emigrat împreună cu familia în Statele Unite ale Americii, stabilindu-se la New York. Tatăl lui Elizabeth tocmai își pierduse afacerea în urma unui incendiu astfel că, precum mulți alți emigranți, venise în America visând la o viață mai bună și la șansa de a se reabilita financiar.
Dornici să le ofere copiilor o educație aleasă și considerând acest aspect important în dezvoltarea caracterelor și intelectului acestora, părinții tinerei Elizabeth le-au facilitat copiilor accesul la lectură și, mai mult, i-au ajutat aducându-le acasă tutori privați.
În 1838, capul familiei moare neașteptat, lăsându-și soția și cei nouă copii împovărați cu probleme financiare. A fost momentul în care Elizabeth și cele două surori ale ei au gândit o cale de ieșire din situația grea în care se afla întreaga familie, punând bazele unei mici școli – Cincinnati English and French Academy for Young Ladies – în cadrul căreia au început să predea, în plus oferind masă și cazare tinerelor din oraș.
Atunci când o prietenă de familie s-a îmbolnăvit, starea ei ajungând într-un stadiu terminal, aceasta a dezvăluit că pe parcursul bolii ar fi primit mai multe tratamente din parte unei femei, tratamente datorită cărora a reușit să rămână mai mult timp în viață. Elizabeth a conștientizat atunci că acesta vrea să-i fie drumul, hotărând să devină medic. Dar pentru că școala privată pe care o deschisese nu a avut succes, Blackwell trebuia să găsească alte surse de venit, atât pentru a-și ajuta familia, dar și pentru a economisi bani în vedere înscrierii la o facultate de medicină.
Însă drumul ales de ea avea și alte impedimente. Respingerea și reticența bărbaților în ceea ce privește dezideratele tinerei Elizabeth. O femeie medic era contrar normelor societății, prin urmare Blackwell a întâmpinat multe ostilități în procesul inițierii și dezvoltării ei ca medic.
După ce a aplicat la numeroase colegii de medicină, fiind respinsă de toate, iar majoritatea medicilor i-au sugerat să-și încerce norocul în Europa, la Paris, ori să se deghizeze în bărbat pentru a deveni studentă la facultatea dorită, până la urmă, în octombrie 1847, Elizabeth Blackwell a fost acceptată la Colegiul Medical din nordul statului New York, fiind singura femeie student din instituție.
Totuși, chiar și aici a avut de trecut un mic hop. Reprezentanții facultății, presupunând că studenții (în unanimitate bărbați) nu ar fi de acord ca o femeie să li se alăture la studii, au organizat un referendum în urma căruia toți cei 150 de studenți au votat soarta lui Elizabeth Blackwell în cadrul facultății.
Dar cum votul a fost unanim „da”, Elizabeth Blackwell a devenit oficial studentă la facultatea de medicină din New York. Și chiar dacă în timpul celor doi ani de studii, Blackwell a continuat să se confrunte cu multe resentimente și prejudecăți, a reușit să-și termine facultatea, devenind prima femeie care a primit o diplomă de doctorat obținută la o școală de medicină americană.
După absolvire, Elizabeth Blackwell a studiat și a lucrat, timp de doi ani, în clinici din Paris și Londra, primind permisiunea de a se alătura personalului medical de acolo în calitate de moașă-studentă și nu de medic. În 1849, rezidentă a spitalului din Paris La Maternité, în timp ce trata unde un copil de conjunctivită neonatală, a contractat infecția, virusul afectându-i vederea ochiului stâng pe care nu l-a mai putut salva, iar odată cu asta, năruindu-i-se și visul de a deveni chirurg.
După o perioadă de recuperare, în 1850, tânăra s-a angajat la Spitalul St Bartholomew din Londra, iar un an mai târziu a revenit la New York pentru a practica medicina. Și-a deschis un cabinet medical, ajutată de sora ei Emily Blackwell, care se calificase ca medic, și de Marie Zakrzewska, o poloneză care studia medicina. În 1857, au deschis prima infirmerie pentru femei și copii din New York.
Elizabeth a făcut mai multe călătorii în Anglia pentru a strânge fonduri și pentru a încerca să pună și acolo bazele unei infirmerii. Între 1860 și 1870 a continuat să promoveze statutul femeii și acceptarea ei în domeniul medicinei, reușind, în 1868, să deschidă în cadrul spitalului de femei pe care-l conducea în New York, și o școală de medicină.
În 1869 s-a mutat definitiv în Anglia, continuând să militeze pentru reformă și schimbare în profesia medicală.
În 1870 și-a deschis un cabinet medical la Londra, iar în 1871 a fondat Societatea Națională de Sănătate, ducând campanii de educare a oamenilor în ceea ce privește igiena și beneficiile unui stil de viață sănătos. Mottoul asociației era „Prevenirea este mai bună decât vindecarea”.
Elizabeth a scris și publicat mai multe cărți și pamflete despre sănătate și medicină și, în următorii patruzeci de ani de viață, a fost implicată într-o serie de mișcări de reformă, inclusiv reforma morală, educația sexuală, igiena și educația medicală, medicină preventivă, salubritatea, planificare familială, votul femeilor, abolirea prostituției și a sclaviei și moralitatea în guvern.
Deși în ultimele două decenii ale vieții se retrăsese din practica medicală, Elizabeth Blackwell a continuat să promoveze și să susțină cauzele în care credea, una dintre marile ei lupte fiind promovarea egalității în cadrul profesiei medicale.
Dacă în 1881, în Anglia și Țara Galilor, erau înregistrate doar 25 de doctorițe, până în 1911 numărul acestora a crescut la 495. Elizabeth Blackwell a murit la Hastings, Anglia, pe 31 mai 1910.
Surse:
http://www.bristol.ac.uk/blackwell/what-we-do/who-was-elizabeth-blackwell/
https://www.britannica.com/biography/Elizabeth-Blackwell
Istoria avortului în Statele Unite ale Americii, mai complicată decât ai crede
Elizabeth Bathory, contesă nemiloasă sau victima unui complot politic?
Cel mai scump medicament din lume tocmai a fost aprobat în SUA
Mâncarea ca medicament. Ar putea medicii să prescrie rețete cu alimente sănătoase?