Baba Yaga, zgripțuroaica de origine slavă, renumită pentru că se hrănește cu copii mici și pentru casa ei construită din oase de găină, este un personaj feminin mult mai complex și controversat decât am fi crezut.
Cel puțin asta arată „Into the Forest”, noua antologie recent lansată, care cuprinde 23 povești scrise de femei, cu interpretări ale Babel Yaga, potrivit BBC.
În basme, femeia trecută de prima tinerețe ocupă, de regulă, unul dintre aceste roluri: fie este vrăjitoarea cea rea, fie este mama vitregă cea diabolică – uneori, ea este ambele.
Un personaj-cheie din folclorul slavic este Baba Yaga, o vrăjitoare decrepită (așa cum îi spune și numele) care locuiește în pădure, într-o casă construită din oase de pui de găină. Uneori, ea plutește într-un mojar cu pistil, iar legenda spune că oamenii se temeau de ea pentru că se hrănea cu copii.
Însă această femeie este mult mai complexă decât arată descrierea sumară pe care o cunoaște multă lume. Vicleană și inteligentă, Baba Yaga ar putea fi cel mai feminist personaj din folclor.
Prima mențiune scrisă a Babei Yaga apare în anul 1755, într-un text despre folclorul slavic în cartea „Gramatica rusă” (Rossiiskaia grammatika – titlul original), de Mikhail V. Lomonosov. Ulterior, ea a fost inclusă în multe basme slavice și rusești. Însă înainte de aceste mențiuni, Baba Yaga a fost imortalizată în gravuri în lemn încă din secolul al XVII-lea.
Iar de atunci, personajul a apărut în mii de povești, dar și în filme („John Wick”), animații („Spirite Away”) sau muzică.
Ceea ce o plasează pe Baba Yaga mult peste celelalte figuri mitologice feminine este dualitatea sa – uneori, ea este zugrăvită aproape ca o eroină, iar în alte ipostaze apare drept femeia diabolică din poveste. Adesea, Baba Yaga este asociată cu pădurea și cu sălbăticia naturii.
„Simbolismul Babei Yaga există în multe culturi și în multe povești. Ea reprezintă neprevăzutul și natura neîmblânzită a spiritului feminin, a Mamei Pământ, dar ne arată și relația femeii cu sălbăticia. (…) Baba Yaga a rămas una dintre cele mai ambigue, șirete și inteligente femei din folclor. Ea impune teamă și respect, dar în același timp și uimire și dorință. Îi admir indiferența și independența, în pofida cruzimii de care dă dovadă”, a spus Lindy Ryan, scriitor și profesor la Rutgers University din New Jersey, SUA.
Mai mult decât atât, acest personaj răstoarnă toate ideile pe care le avem despre conceptul de mamă: ea nu alăptează copiii, ci îi mănâncă. Asta o face și mai puternică, în ciuda faptului că nu este atractivă într-un mod convențional.
Iar legenda acestei figuri feminine poate reprezenta lecții și pentru vremurile de astăzi.
„Este un șaman viclean, care depășește barierele convenționale și ne reamintește că libertatea vine după barierele sociale. De asemenea, ea ne mai arată că Răul ne învață la fel de multe precum o face Binele. Ne mai reamintește că noi suntem atât eroi, cât și personaje negative”, consideră Yi Izzy Yu, co-autor al antologiei „Into the Forest”.
Povestea mai puțin cunoscută a fraților Grimm, faimoși pentru basmele lor
Castelul Corvinilor, un loc de basm în inima Transilvaniei
Originile mitologiei dragonului. Au existat cu adevărat aceste creaturi?