Junko Tabei, prima femeie care a ajuns pe Everest. „Nu ceda… nu te lăsa descurajat niciodată!”
La data de 16 mai 1975, japoneza Junko Tabei (1939 – 2016) devenea prima femeie care ajungea pe vârful celui mai înalt munte din lume, Everest, deținând, în același timp, recordul escaladării celor mai înalte vârfuri din peste 70 de țări ale lumii.
Fascinația lui Tabei pentru alpinism și drumețiile montane s-a născut încă din vremea copilăriei.
Luptându-se cu normele culturale ale societății japoneze de-a lungul vieții, societate în care sarcinile femeii erau considerate a fi acelea legate de grija față de copii și de casă și nu implicarea în sporturi care erau privite ca fiind reprezentative bărbaților, Tabei s-a ocupat de propria educație, absolvind Facultatea de Limbă și Literatură Engleză și Americană, iar în anii care au urmat s-a dedicat pasiunii pe care o avea pentru alpinism, participând la multe expediții și chiar înființând cluburi de alpinism dedicate exclusiv femeilor.
Cele șapte vârfuri
În 1992 a finalizat un mare proiect – „The Seven Summits” („Cele Șapte Vârfuri), reușind performanța de a urca pe cele mai înalte vârfuri montane aflate pe fiecare continent, realizare care a fost posibilă doar datorită eforturilor și determinării de care a dispus. „The Seven Summits” a însemnat: Everest (Asia) – 8.849 m, Aconcagua (America de Sud) – 6.961 m, Denali (America de Nord) – 6.194 m, Kilimanjaro (Africa) – 5.895 m, Elbrus (Europa) – 5.642 m, Vinson (Antarctica) – 4.892 m și Puncak Jaya/Carstensz Pyramid (Oceania) – 4.884 m. Tabei își formase reputația de a fi unul dintre cei mai ambițioși alpiniști din lume, pentru expediția din Everest muncind și pregătindu-se șapte ani, timp în care și-a câștigat existența și a adunat bani pentru măreața călătorie lucrând ca editor, predând limba engleză și oferind lecții de pian.
„Hai să plecăm singure într-o expediție peste mări și țări”
Junko Tabei a sfidat toate așteptările societății tradiționale japoneze în momentul în care a format o echipă de alpiniști exclusiv feminină, clubul Joshi – Tohan, al cărui motto era „Hai să plecăm singure într-o expediție peste mări și țări”. Urmând propriul îndemn, aceasta și celelalte membre ale clubului de alpinism au realizat o serie de ascensiuni, culminând în 1970 cu escaladarea muntelui Annapurna III, în Nepal. În timpul călătoriei sale din Nepal în Himalaya, Tabei și-a lăsat fiica de 3 ani acasă, într-o suburbie a orașului Tokio, în grija soțului, un partener pe care Junko Tabei s-a bazat întotdeauna și care a susținut-o necondiționat în ambițiile ei legate de alpinism.
Când am cerut sprijin financiar pentru expediția noastră, mi s-a spus în repetate rânduri: „Femeile nu ar trebui să urce Everestul”, declara ea într-un interviu acordat în 2003 jurnaliștilor de la Agenția France Press, citată de The Washington Post. Mi-au spus răspicat: „Uită de alpinism. Nu ar trebui, mai degrabă, să ai grijă de copiii tăi?”
Datorită faptului că era mediatizată, sponsorizarea pentru cucerirea Everestului a venit, până la urmă, din partea unui ziar și a unei televiziuni japoneze (Yomiuri Shimbun și Nippon Television)
Cucerirea Everestului
Pe 4 mai 1975, Tabei împreună cu echipa sa numită Expediția Femeilor Japoneze pe Everest, și formată din 15 alpiniste plus șase șerpași (băștinași experimentați care îi ghidează pe alpiniști spre vârful Everest), au pornit spre marea lor aventură – escaladarea Everestului. Traseul nu a fost lipsit de peripeții. În timpul campării la altitudinea de 6300 de metri, au fost surprinși de o avalanșă, câteva minute după, Tabei fiind găsită parțial acoperită de zăpadă, fără cunoștință și cu câteva leziuni destul de severe pe corp.
În ciuda rănilor pe care le avea la spate și pe picioare, Junko Tabei și-a continuat drumul, după două zile în care a încercat să se recupereze și să-și reia forțele pentru a merge mai departe. Ultima sută de metri spre Everest a parcurs-o singură, iar înainte să atingă vârful, s-a târât, agățându-se cu mâinile de munte.
O pasiune tabu pentru femei într-o țără conservatore
Pe 16 mai 1975, după ani de critici din partea oamenilor, piedici financiare, pregătiri costisitoare și de lungă durată, 12 zile în care o avalanșă neașteptată ar fi putut pune capăt expediției, Junko Tabei reușea să ajungă pe cel mai înalt vârf din lume, Everest (8849 m), devenind prima femeie din lume care a realizat acest lucru.
Întoarcerea alpinistei acasă a fost sărbătorită la aeroport de câteva mii de persoane, regele Nepalului și reprezentanții guvernului japonez i-au transmis mesaje de felicitare, din acel moment alpinista fiind invitată în zeci de show-uri de televiziune pentru a povesti despre expediția pe care tocmai o încheiase. La douăzeci și doi de ani după ce Everestul fusese escaladat pentru prima dată (în 1953) de către Edmund Hillary din Noua Zeelandă și ghidul local Tenzing Norgay, Tabei devenise prima femeie care a reușit aceeași performanță.
Dar dorința lui Junko Tabei de a escalada munții nu a pierit odată cu recordul de mai sus. Au urmat expediții pe tot globul, timp de mai mulți ani, cucerind, printre altele, Kilimanjaro, Aconcagua, Muntele McKinley (acum Denali), Muntele Elbrus, Masivul Vinson și Carstensz Pyramid (cunoscut și sub numele de Puncak Jaya). „Vânturile nu se potolesc niciodată doar pentru că femeile urcă”, a spus ea în 2003. „Condițiile naturii sunt aceleași pentru toată lumea”.
Preocupată de mediu
Junko Tabei a escaladat un munte pentru prima dată la vârsta de 10 ani. În 1962 a absolvit Tokyo’s Showa Women’s University, luându-și diploma în Limba și Literatura Engleză și Americană. Și-a cunoscut soțul, Masanobu Tabei, în timpul unei expediții din munții Japoniei, în 1965, iar un an mai târziu s-au căsătorit. Au împreună doi copii.
A călătorit des în Nepal, fiind onorată cu mai multe distincții de statul nepalez, însă nu a ezitat să critice comercializarea alpinismului și condițiile de aglomerație de pe Everest, propunând, din motive de siguranță și pentru protejarea mediului, să le fie permis accesul pe munte, în fiecare an, doar câtorva grupuri de alpiniști foarte bine pregătiți.
Director al organizației Himalayan Adventure Trust of Japan, care se ocupă la nivel global de conservarea mediilor montane, Junko Tabei a pus la punct în cadrul organizației proiectul de construire a unui incinerator pentru arderea gunoiului lăsat în urmă de alpiniști. Mai mult chiar, a condus și a participat la urcări de „curățare” ale traseelor montane în Japonia și Himalaya alături de soțul și copiii ei.
Și-a continuat activitatea chiar și după ce, în 2012, a fost diagnosticată cu cancer la stomac. În iulie 2016, în ciuda progresului bolii, a dorit să conducă o expediție de tineri pe Muntelui Fuji, dar la câteva luni după, pe 20 octombrie 2016, a încetat din viață într-un spital din Kawagoe.
Junko Tabei a lăsat în urmă o poveste impresionantă de viață despre ambiție, pasiune, muncă, determinare, curaj, implicare și mai ales despre o dragoste imensă pentru munte.
Surse:
https://www.nationalgeographic.com/adventure/article/first-woman-to-climb-everest-junko-tabei-dies
https://www.britannica.com/biography/Phantog
Vă mai recomandăm să citiți și:
Test de cultură generală. Câți metri înălțime are Everestul?
Cel mai înalt ghețar de pe Everest se topește într-un ritm alarmant. „Ar putea fi deja o relicvă”
Primul bărbat care a urcat muntele Everest de 10 ori a murit