Rembrandt van Rijn, pictorul magician, maestrul portretelor

Rembrandt pătrunde atât de adânc în sfera misterului, încât „spune” lucruri pentru care nu există cuvinte în nicio limbă. Pe bună dreptate îl numesc pe Rembrandt  magician, și nu este o meserie ușoară, spunea marele pictor olandez Vincent van Gogh (1853 – 1890) despre alt mare pictor olandez, Rembrandt van Rijn (1606 – 1669).

Reprezentant de marcă al picturii universale începând din secolul al XVII-lea, personalitatea și munca lui Rembrandt ar fi fost poate mai edificatoare dacă multe dintre informațiile despre el nu s-ar fi pierdut în perioadele care au urmat.

• „A fi regină este supraestimat”. Regina Iordaniei: „Suntem mai puternici atunci când ascultăm”
• Test de cultură generală. Cine a fost partenerul lui Mozart?

Cu toate acestea, datele rămase în urma sa au fost suficiente totuși pentru a le permite istoricilor de artă și biografilor lumii să-l portretizeze pe artist în așa fel încât viața și opera lui să fie înțelese de cât mai multă lume.

Rembrandt Harmenszoon van Rijn s-a născut la 15 iulie 1606 în orașul olandez Leiden, acolo unde și-a petrecut cea mai mare parte a tinereții, în anul 1631 mutându-se la Amsterdam unde s-a și căsătorit trei ani mai târziu și unde și-a perfecționat talentul artistic în atelierul lui Pieterzoon Lastman, al cărui stil fusese influențat de pictorul Michelangelo Merisi da Caravaggio. A fost singurul din cei nouă frați ai săi care a învățat să scrie și să citească într-o școală latină.

Tabloul care i-a adus faimă

Rembrandt a rămas cunoscut în istoria artei datorită numeroaselor portrete și autoportrete pe care le-a realizat de-a lungul carierei sale, utilizând mai multe tehnici  – pictură în ulei, gravură și desen. Dovedind o extraordinară precizie în desăvârșirea expresiilor feței, dar și a stărilor sufletești ale personajelor pictate, într-unul dintre tablourile sale Rembrandt îl înfățișează pe primarul orașului Amsterdam, doctorul Nicolaes Tulp, în timp ce asistă și conduce o disecție a cadavrului criminalului Aris Kindt.

Această lucrare, pictată în 1932 și numită „Lecția de anatomie”, a fost prima comandă importantă pe care a primit-o artistul, reprezentând opera care l-a făcut celebru pe Rembrandt și care a determinat aproape toate familiile renumite din Amsterdam să se înghesuie la ușa atelierului său pentru a li se realiza  portretele, fapt care l-a ajutat pe pictor să se îmbogățească rapid.

Atunci când mă privesc în oglindă, îmi amintesc cu ușurință de autoportretele lui Durer și ale lui Rembrandt, pentru că ambii artiști au demonstrat un grad ridicat de introspecție. Văd elemente care îmi inspiră dezamăgire, dar văd și elemente care dovedesc un simț al umorului și chiar ceva care duce ușor spre ridicol, sau am impresia că văd pe cineva căruia îi este cumva teamă să fie descoperit ori considerat mediocru, spunea academicianul Robert Winston (n. 1940), unul dintre cei mai apreciați medici ai lumii.

Arta lui Rembrandt

Trăind în „epoca de aur olandeză”, acest maestru al tehnicii numite „clarobscur”, autor a 600 de picturi, 300 de gravuri și peste 2000 de desene, Rembrandt a fost singurul pictor care și-a putut permite să amestece noroiul cu strălucirea ochilor, focul cu cenușa, făcând culorile să strălucească proaspăt, ca o floare, pe giulgiul mortuar roz sau bleu deschis (Elie Faure, 1873 – 1937, istoric de artă și eseist francez). A dovedit o preocupare zeloasă pentru observarea directă a oamenilor din toate categoriile sociale, de toate vârstele și genurile – trecători, cerșetori, medici, femei, copii, nobili, convingând cu fiecare tablou pe care l-a pictat. Pânzele sale transmit profunzime emoțională, datorită atenției deosebite acordată gesturilor umane, expresiilor subiecților și a interacțiunii dramatice dintre lumini și umbre (acel contrast al tonurilor amintit mai sus, numit clarobscur).

Arta lui Rembrandt cumpărată și expusă alternativ în două muzee

Astăzi, artistul este prezent prin lucrările sale în colecțiile celor mai prestigioase muzee din lume – Muzeul Metropolitan de Artă, Luvru, Rijksmuseum și Galeria Națională din Londra. Picturile lui s-au vândut la licitații cu zeci de milioane, iar prețurile gravurilor lui Rembrandt, de asemenea, cu milioane de euro. În 2000, unul dintre tablourile semnate de artist, lucrare intitulată „Portretul unei femei de 60 de ani”, a fost vândut cu aproape 24 de milioane de euro. În 2009, un alt tablou al său, portretul unui bărbat, a fost vândut tot în cadrul unei licitații la Londra, cu aproape 30 de milioane de euro.

Dar cele mai bine cotate picturi au fost două tablouri reprezentând cuplul olandez Maerten Soolmans și Oopjen Coppit, pictate în 1634, fiind singurele portrete în care personajele apar în întregime. Picturile sunt expuse alternativ, în muzeele Rijksmuseum din Amsterdam și Luvru din Paris. Lucrările au fost  cumpărate în 2015 de reprezentanții celor două muzee cu 195 de milioane de dolari, fiecare plătind jumătate de sumă.

Tabloul intitulat „Rondul de noapte” (pictat în 1642) este considerat a fi o capodoperă a artei lui Rembrandt. Pictura, care măsoară 3,8 m x 4,5 m și cântărește 337 de kilograme, înfățișează căpitanul unei miliții orășenești din Amsterdam în timp ce le ordonă oamenilor săi să acționeze.

Viața personală a lui Rembrandt

În 1634, Rembrand s-a căsătorit cu Saskia van Uylenburgh, fiica primarului din Amsterdam și femeia care i-a dăruit patru copii, din păcate doar unul dintre ei, Titus, supraviețuind. (În 1635 s-a născut Rumbartus, dar a murit la două luni după naștere, în 1638 s-a născut Cornelia, care a murit la doar trei săptămâni, iar în 1640, cea de-a doua fiică, numită tot Cornelia, a trăit doar o lună. Titus s-a născut în 1641, fiind singurul copil care a supraviețuit până la vârsta adultă).

În 1942, starea de sănătate a soției lui Rembrandt începuse să se deterioreze, aceasta murind la 14 iunie, lăsându-l pe pictor singur cu un copil de un an.

Povestea de iubire care i-a distrus cariera

În 1646, Rembrandt a decis să angajeze o guvernantă pentru fiul său Titus, tânăra devenind, până la urmă, amanta pictorului și dăruindu-i, în 1654, o fiică (numită… Cornelia). Relația dintre cei doi îndrăgostiți a fost considerată imorală de justiția ecleziastică, cariera artistică a pictorului fiindu-i afectată, tablourile sale nemaiatrăgând cumpărători. Ultimii ani ai vieții îl găsesc pe pictor tot mai izolat de lume, aproape falit și zdruncinat de tragedia morții iubitei sale, în anul 1663, și a fiului Titus, în 1668.

Rembrandt se stinge și el din viață la 14 octombrie 1669, într-o casă mică și modestă pe care o închiriase în cartierul Rozengracht, fiind înmormântat într-un loc nemarcat. După douăzeci de ani, rămășițele acestui mare pictor al lumii au fost scoase și aruncate într-un osuar comun, conform obiceiurilor aplicate osemintelor oamenilor săraci ale căror morminte au fost părăsite.

Surse:

https://www.rembrandt-van-rijn.com/quotes/

https://www.reuters.com/article/us-finearts-rembrandt-idUSTRE5B33JA20091208

https://www.culturewhisper.com/r/things_to_do/the_ten_most_expensive_paintings_ever_sold/9596/5

https://artsandculture.google.com/story/10-facts-about-rembrandt/IwXB7pqzfzM0dg?hl=en

https://www.britannica.com/biography/Rembrandt-van-Rijn

Vă mai recomandăm să citiți și:

Rondul de noapte al lui Rembrandt. Ce personaje ascunde capodopera

Frida Kahlo, pictorița cu cele mai multe autoportrete

Giotto, cel mai important pictor italian al secolului al XIV-lea

Velazquez, cel mai important pictor spaniol și un gigant al vremurilor sale