Cary Grant, fermecătorul de la Hollywood
Chiar dacă numele Archibald Leach nu vă sună familiar, cu siguranță figura lui vă este foarte cunoscută. Cary Grant a fost numele de scenă, iar în spatele acestui nume s-a aflat o personalitate de top a Hollywood-ului.
Cary Grant este una dintre cele mai mari stele de cinema ale secolului 20, jocul său actoricesc făcându-se remarcat într-o varietate de genuri artistice, de la filme de comedie (The Awful Truth ar fi de menționat, din 1937 și Bringing Up Baby, din 1938), la filme thriller cum ar fi Suspicion (1941) și North by Northwest (1959), în regia nu mai puțin cunoscutului Alfred Hitchcock, regizor care îl simpatiza foarte mult pe Cary Grant.
Născut în Bristol, Marea Britanie, pe 19 Ianuarie 1904, Cary Grant a fost al doilea fiu al părinților săi. Copilăria pe care a trăit-o a fost de departe una idilică.
A fost jongler
Tatăl își părăsise familia după ce a intrat într-o relație cu o altă femeie, iar când Grant avea 10 ani i s-a spus că i-a murit mama, adevărul fiind că aceasta, în urma unei căderi nervoase, a fost internată într-un spital de boli mintale de unde nu a mai ieșit decât după 20 de ani, în tot acest timp Grant fiind nevoit să învețe să trăiască fără prezența și afecțiunea mamei.
Disperat să evadeze din propria viață tumultuoasă și fără perspective, Grant s-a alăturat în adolescență unei trupe de comedianți, devenind jongler. De mic manifesta pasiunea pentru actorie, ignorând școala, așa că alăturarea lui acestui grup de circari a fost primul pas spre ceea ce avea să devină cariera sa de-o viață, puțin mai târziu.
Șansa vieții pentru Cary Grant
În 1920, cu trupa de comedianți, a ajuns pe Pământul Făgăduinței, mai exact la New York. Avea doar 16 ani, însă era motivat și hotărât să intre cumva în showbiz-ul american. De la New York, următoarea sa destinație a fost Los Angeles, unde a plecat cu gândul de a-și încerca norocul în industria filmului. B.P. Schulberg, managerul Paramount, una dintre cele mai mari și mai vechi companii de producție și distribuție de film și televiziune, l-a întâlnit pe tânăr – atunci încă se prezenta cu numele real – Archi Leach – la o petrecere unde, făcându-i o impresie bună, l-a invitat să dea un test în fața camerelor de filmat. Aceasta a fost șansa vieții lui Grant care a trecut peste test fluierând și cu mâinile în buzunare, metaforic vorbind.
Prezența lui în fața camerelor de filmat a fost relaxată, iar toți cei care au participat la sesiunea de filmare au fost atunci de acord că tânărul posedă un incontestabil șarm și un fizic atrăgător care s-ar potrivi minunat pe ecran. Astfel, a sărit din sertarul lui Schulberg primul contract pe care l-a semnat cu proaspătul viitor actor.
Totuși, producătorii nu erau prea încântați de numele lui, așă au trecut în revistă mai multe posibile nume. Fay Wray, starul din King Kong, sugerase varianta Cary Lockwood. Executivilor de la Paramount le-a plăcut Cary, dar au considerat că Lockwood este prea lung și au continuat dezbaterea pe această temă până au ales, în final, Grant, astfel că, de la sfârșitul anilor 30, noul angajat Paramount Pictures a fost cunoscut publicului format din milioane de cinefili cu numele de Cary Grant.
Ar fi putut fi James Bond
Deși era britanic, în 1942, Grant a devenit cetățean american cu acte în regulă. Originile sale au fost un motiv suficient de bun pentru ca producătorii de film să se gândească la el în rolul spionului englez James Bond, atunci când, în 1962, făceau castingul pentru filmul Dr. No, una dintre cele mai mari adaptări pentru ecran a romanului lui Ian Fleming. Grant era prieten cu Albert Cubby Broccoli, unul dintre producătorii acestui film. Fusese, de altfel, cavaler de onoare la nunta lui Broccoli, iar apropierea dintre ei l-a determinat să îi ofere, cu prioritate, rolul principal în film. Însă au existat două probleme.
Prima, Grant nu era încântat de tipul de contract oferit, iar în același timp se considera și prea „trecut” ca vârstă pentru un astfel de rol. La acea vreme, avea deja 58 de ani. Prin urmare, faimosul personaj Bond i-a revenit lui Shan Connery.
Într-o epocă în care multe dintre vedetele de la Hollywood erau destul de prudente cu expunerea vieții lor private, iar reprezentanții caselor de film încercau să protejeze cât mai bine imaginea numelor de top ale celor pe care-i manageriau, Grant pare că nu prea avea rețineri în a-și mărturisi dragostea pentru drogurile psihedelice pe care le consuma pe post de pseudo tratament din cauza problemelor și rănilor încă nevindecate cu privire la mama sa.
Sarcastic
Tot în categoria curiozități despre Grant intră și faptul că adesea profilul personajelor pe care le interpreta era marcat de un soi de umor ironic, dar adevărul era că această atitudine o afișa și în realitate, nu doar pe marele ecran. Când un redactor a vrut să scrie un articol despre povestea de viață a lui Grant, dar nu era sigur de vârsta pe care o are, i-a trimis o telegramă – „Câți ani Cari Grant?”. A venit și răspunsul lui: „Ani Cary Grant bine. Tu cum?”
Cu altă ocazie, a fost uimit să constate că o persoană care obișnuia să lucreze pentru el declarase într-un articol că actorul avea obiceiul de a-și tăia nasturii de la cămășile pe care nu le mai purta, caracterizându-l ca fiind „o personalitate ciudată”.
Actorul avea să confirme că acest gest era ceva perfect normal. „O fac din două motive bine întemeiate”, spusese el publicației The New York Times, în 1977. „În primul rând, cămășile mele au fost făcute cu un anumit tip de nasturi și am vrut să le salvez pe cele ale căror nasturi căzuseră. În al doilea rând, persoanei care se ocupa de menaj la mine acasă i-au plăcut cămășile mele și le folosea pe post de cârpe de șters praful, iar dacă aș fi păstrat nasturii, cu siguranță ar fi zgâriat mobila”. Simplu și la obiect.
Seiful cu amintiri
Din cauza bombardamentelor germane din Marea Britanie care avuseseră loc în Primul Război Mondial, în urma cărora toate amintirile lui din copilărie fuseseră distruse, Grant a hotărât, mai târziu, că nimic neprevăzut nu va mai afecta arhivele familiei sale.
În 2011, fiica actorului, Jennifer Grant, declarase că tatăl ei adusese în casă un seif în care stocase toate fotografiile familiei, toate documentele importante și filmările lor private. În același an, Jennifer Grant a publicat, de altfel, volumul de memorii intitulat: Good Stuff – A Reminiscence of My Father, Cary Grant.
Ultimul film
Odată cu rolul din Walk, Don’t Run, în 1966, Grant a hotărât că era timpul să se retragă din cariera actoricească și să înceapă un nou capitol al vieții. A acceptat poziția de director executiv în cadrul companiei de cosmetice Faberge, decizie pe care a justificat-o, în stilul sarcastic care-l reprezenta, spunând că în cadrul companiei i s-a permis utilizarea nelimitată a avionului. De asemenea, în aceeași perioadă făcea parte și din consiliul de administrație al MGM (Metro Goldwyn Mayer Pictures).
Chiar dacă renunțase la meseria de actor, totuși nu a dorit să abandoneze definitiv domeniul, astfel că în ultimii ani de viață a plecat într-un turneu de promovare a documentarului „A conversation with Cary Grant” în cadrul căruia a prezentat secvențe din filmele în care a jucat și a răspuns sesiunilor de întrebări ale fanilor.
A fost nominalizat la Oscar de două ori. În 1942, pentru cel mai bun actor în rol principal pentru pelicula Penny Serenade și în 1945, pentru cel mai bun actor în rol principal pentru None But the Lonely Heart, iar în 1970 a fost recompensat cu Oscarul pentru întreaga activitate.
Cary Grant care a fost căsătorit de cinci ori, dar a avut un singur copil (pe Jennifer Grant, născută în 1966), a murit pe 29 noiembrie 1986 (la 82 de ani) în Davenport, Iowa.
Surse:
https://www.mentalfloss.com/article/609785/cary-grant-facts
https://www.britannica.com/facts/Cary-Grant
Vă mai recomandăm să citiți și:
Elizabeth Taylor: 18 lucruri neștiute despre regina Hollywood-ului
Hollywood s-a schimbat în 2020, iar unele lucruri nu vor mai fi niciodată la fel. Ce spun analiștii
Erica, primul robot umanoid distribuit în rolul principal într-un film la Hollywood