Dacă sunteți cinefili și v-ați intersectat cu renumitul serial „Povestea slujitoarei”, poate ar fi interesant să aflați faptul că această producție a studiourilor MGM (lansată în 2017 pe micile ecrane) a câștigat până în prezent 15 premii Grammy și a fost inspirată după romanul omonim al celei mai renumite scriitoare canadiene, Margaret Atwood.
Este, cum spuneam, cea mai cunoscută și apreciată scriitoare de ficțiune și non-ficțiune din Canada, autoare a peste 40 de volume care cuprind romane, proză scurtă, poezie, eseuri, cărți pentru copii, opera ei fiind tradusă în peste 30 de limbi străine.
Margaret Atwood este și critic literar, profesor, apărător înfocat al mediului înconjurător și… inventatoare, potrivit Britannica.
Margaret Atwood, membră a Societății Regale din Canada, are 81 de ani și s-a născut în Ottawa, Canada. A debutat în lumea literară cu un volum de versuri (1961), „Double Persephone”.
Cariera i-a fost încununată cu foarte multe premii prestigioase. I-au fost decernate titlul onorific de Doctor Honoris Causa de nu mai puțin de 30 de universități mondiale, printre care Oxford, Sorbona și Cambridge și titlul de Cavaler al Ordinului Artelor și Literelor al Franței.
Scriitoarea a venit în ajutorul tuturor autorilor care sunt nevoiți să semneze mii și mii de autografe pe cărțile cumpărate de fanii lor. Astfel că, Atwood a creat în anul 2004 un dispozitiv de semnare la distanță a cărților.
Mai mult decât atât, autorul și fanii se pot vedea și interacționa reciproc online, prin intermediul acestui LongPen care reproduce fidel comentariile și semnătura autorului pe cartea fanului.
Câteva dintre cele mai apreciate romane ale ei sunt „Femeia comestibilă”, „Femeia-oracol”, „Povestea Slujitoarei”, „Ochi de pisică”, „Mireasa hoțomană”, „Alias Grace”, „Asasinul orb”, „Oryx și Crake”, „MaddAddam” și „Pui de cotoroanță”.
Acest roman distopic (1985), care a primit premiul Governor General și Trofeul Arthur C. Clarke (pentru cel mai bun roman științifico-fantastic apărut în Marea Britanie) îți are acțiunea plasată la finalul secolului XX, într-o perioadă în care puterea politică este preluată de o grupare religioasă (regimul teocratic creștin – Republica Galaad) ce își conduce adepții conform ideologiei bazate pe scrierile Vechiului Testament și care impune societății reguli dictate de un soi de patriarhism extremist.
Din această societate fac parte tot felul de caste, dintre care și cea a ”slujitoarelor”, femei fără identitate și fără vreo putere de decizie, fără acces la muncă și la bani, al căror scop este acela de a procrea pentru ”comandanți” și pentru soțiile acestora care nu pot avea copii. Ele sunt „uterele umblătoare”.
Scriitoarea a comparat regimul imaginat de ea în acest roman cu regimul comunist din România. „România, de exemplu, a anticipat Galaadul în anii optzeci, interzicând toate metodele contraceptive, obligând populația feminină să treacă prin controale obligatorii pentru depistarea unei sarcini și condiționând promovările și creșterile salariale de fertilitatea persoanei respective”, a spus Atwood.
Cartea a fost tradusă în peste 40 de limbi străine și s-a vândut în peste 8 milioane de exemplare.
„Povestea slujitoarei”, de Margaret Atwood
Cum arată Samjiyon, oraşul ”utopie a socialismului”, inaugurat recent de Kim Jong-un
Tim Berners-Lee, fondatorul sistemului WWW, avertizează asupra riscului distopiei digitale