Francisco Goya, pictorul surd al regelui Spaniei

Francisco José de Goya y Lucientes (1746 – 1828) este unul dintre cei mai cunoscuți pictori și creatori de gravuri spanioli ai tuturor timpurilor, trăind cu un secol înaintea lui Picasso și un secol după Velázquez.  

Maestru al ironiei, dar și al eleganței, a fost văzut ca fiind ultimul dintre marii și vechii artiști și părintele artei moderne. Francisco Goya a considerat că marile sale inspirații au fost natura, Velázquez și Rembrandt.

• „A fi regină este supraestimat”. Regina Iordaniei: „Suntem mai puternici atunci când ascultăm”
• Test de cultură generală. Cine a fost partenerul lui Mozart?

Născut în provincia Zaragoza (Aragon), Goya a făcut parte dintr-o familie numeroasă, dar destul de înstărită. Pasiunea pentru desen a avut-o de mic, iar pe parcursul vieții a încercat să își șlefuiască acest talent înscriindu-se la diferite ateliere și școli de pictură.

În anul 1763, pleacă la Madrid motivat fiind de dorința de a se alătura Academiei Regale San Fernando, încercările lui eșuând, din păcate, de două ori. Nu renunță, se ambiționează mai tare și pornește către Roma unde, din nou, se confruntă cu tot felul de eșecuri, până când, la un moment dat, reușește să obțină certificatul de maestru.

Tentativele, zbaterile. ambițiile, marea pasiune pentru pictură vor culmina, până la urmă, cu titlul de pictor de curte al Coroanei Spaniole (1786), perioadă în care Francisco Goya creează numeroase portrete ale aristocraților și figurilor regale spaniole. Devine, astfel, cel mai faimos și mai apreciat portretist al vremii. „Cine dorește ceva de la mine, trebuie să mă caute, dar eu nu lucrez pentru nimeni decât dacă este o personalitate de înalt rang sau un prieten”.

Surd, deprimat, dar faimos

Avântul și motivațiile personale care-i țineau spiritul viu în ceea ce privește pictura i-au fost umbrite în anul 1795, odată cu o boală care îi afectează auzul lăsându-l surd, experiență pe care Goya nu a putut să o gestioneze prea bine, astfel că stilul său artistic suferă schimbări radicale, devenind unul pesimist, sumbru, întunecat în viziuni. Cu toate acestea, faima sa este în continuă ascensiune. Este numit director al Academiei Regale (1795), iar câțiva ani mai târziu (1799) primește titlul de Primul Pictor de Curte – cel mai înalt grad oferit unui pictor al curții regale.

Goya a fost un artist de război strălucit, mărturie fiind picturile reprezentând scene ale revoltelor politice și sociale la care a asistat în timpul Războiului Peninsular purtat de Napoleon împotriva Spaniei. Inspirat de aceste aspecte, Goya a realizat chiar o serie de picturi numite „Dezastrele războiului”.

„Capriciile” lui Francisco Goya

Los Caprichos (Capriciile) este o serie de 80 de gravuri în acvatintă realizate între anii 1797 și 1798 ele reprezentând, așa cum însuși autorul spunea,  „nenumăratele slăbiciuni, prostia și nebuniile care se găsesc în orice societate civilizată”, „prejudecățile, ignoranța, superstițiile, deficiențele pedagogice, practicile înșelătoare și declinul rațiunii pe care obiceiul sau interesul personal le-au făcut să devină ceva obișnuit, ceva comun”.

Se poate spune că Francisco Goya a criticat cu artă și prin artă abuzurile politice, religioase și sociale ale timpului în care trăia. „Imaginația abandonată de rațiune produce monștri imposibili, imaginația unită cu rațiunea este mama artelor și originea minunilor”.

Una dintre lucrările reprezentative ale acestei serii este „Somnul rațiunii naște monștri” (1799), fiind a 43-a din cele 80 de lucrări ale sale, potrivit Britannica.

Picturile negre

Odată cu suferința cauzată de misterioasa afecțiune care l-a lăsat surd (speculațiile s-au învârtit în jurul unor boli precum botulismul, poliomielita, intoxicația cu plumb, hepatită etc) Francisco Goya a trecut la un cu totul stil artistic abordat în picturile sale. Există o serie de 14 lucrări supranumite „Picturile negre”, realizate între 1819 și 1823, opere care abundă în imagini violente, scene de disperare și culori sumbre, grave.

Acestea au fost descifrate ca fiind mesajele pesimiste ale artistului surd, lovit de depresie, dezamăgit de frământările din Spania și de consecințele politicilor dezastruoase promovate de Regele Ferdinand.

Opera lui Goya în cifre

În perioada sa artistică (1762 – 1828), Francisco Goya a pictat aproximativ 700 de tablouri, 280 de gravuri și câteva mii de desene. O bună parte a operelor sale se află în muzeele din Los Angeles, Amsterdam, Washington, Madrid, Houston și Zaragoza, cele mai multe dintre picturi fiind, însă, găzduite de Museo del Prado din Madrid, acolo unde vizitatorii îi pot admira 152 de picturi, peste 620 de gravuri și 123 de scrisori și alte documente scrise de mână.

Peste 7 milioane de dolari pentru un tablou al lui Goya

În decembrie 1992, J. Paul Getty Museum a plătit suma record de aproape 7.5 milioane $ pentru una dintre picturile în ulei ale lui Goya, această sumă uriașă precedând-o pe cea de aproape 500.000 de $ cu care fusese vândut un alt tablou al pictorului, în anul 1989. Tabloul care a sedus reprezentanții muzeului Paul Getty Museum este „Bullfight Suerte de Varas” și a fost pictat de Goya în 1824, la Paris, pentru prietenul său Joacquin Maria de Ferrer (politician spaniol, Prim-ministru al Spaniei în 1841), cu patru ani înaintea morții lui Goya. Alte două lucrări scumpe ale pictorului sunt „Bajan rinendo”, un desen care s-a vândut în iulie 2008 cu 4.5 milioane de dolari și „Natura morta con lepri”, vândut în 2003 cu 5.6 milioane de dolari, o sumă cu 153% peste estimarea sa.

Goya și-a petrecut ultimii ani de viață în exil 

Cu toate că s-a bucurat de un foarte mare succes la curtea regală spaniolă, fiind atât de apreciat și respectat, ultimii ani de viață a preferat să îi petreacă izolat de lume. Se prea poate ca această dorință să îi fi fost amplificată și de faptul că auzul lui cedase, dar și de frica de bătrânețe și de nebunie.

Atunci când climatul politic din Spania a devenit prea instabil și insuportabil pentru el, artistul a decis să se exileze la Bordeaux, acolo unde, în ciuda vârstei și a sănătății șubrede, Francisco Goya a continuat să picteze, în special portretele unora dintre prietenii săi. A murit în anul 1828, la vârsta de 82 de ani.

Vă mai recomandăm să citiți și:

O boală misterioasă a fost diagnosticată după mai bine de 200 de ani. Celebrul pictor Goya şi-a pierdut auzul din cauza ei

Velazquez, cel mai important pictor spaniol și un gigant al vremurilor sale

Giotto, cel mai important pictor italian al secolului al XIV-lea

Nicolae Grigorescu, pictorul care nu și-a uitat niciodată originile