Palatul CEC, una dintre cele mai emblematice și solide clădiri ale Bucureștiului

Printre clădirile emblematice ale Bucureștiului se numără Palatul Casei de Depuneri sau Palatul CEC (prescurtarea pentru Casa de Economii și Consemnațiuni) mulțumită atât arhitecturii cât și rolului instituției pe care o găzduiește.

Așa cum s-a întâmplat cu multe alte clădiri de referință pentru capitala României, Palatul CEC a fost construit în timpul domniei Regelui Carol I, atunci când un proces de modernizare a țării începuse.

Însă, istoria CEC a început înainte de regimul lui Alexandru Ioan Cuza, primul statut pentru „o casă de economii și consemnațiuni” fiind elaborat de economistul Costache Bălcescu și publicat în 1845. Elaborat după statutele caselor de economii din Franța și Brașov (1835), documentul stipula „construirea unei case de economii prin subscripție privată voluntară în orașul București”. Câțiva ani mai târziu, în 1864, Nicolae Rosetti-Bălănescu, la acea vreme ministru al Finanțelor, a depus un proiect de lege cu privire la stabilirea unei Case de Economii și Consemnațiuni, pe care Cuza l-a aprobat, astfel ducând la înființarea CEC.

Palatul CEC, proiectat de arhitecții Paul Gottereau și Ion Socolescu

Instituția și-a început activitatea în 1865, sub conducerea lui Enric Winterhalder, un german care se stabilise în România. De asemenea, Winterhalder era director și secretar general în cadrul Ministerului de Finanțe, iar președinții băncii CEC erau Ion Ghica și Costache Bălcescu, fratele lui Nicolae Bălcescu. Aceștia au participat la revoluția din 1848, eveniment care a declanșat procesul de afirmare a identității naționale pentru provinciile române, finalizat odată cu Marea Unire din 1918.

Între anii 1877 și 1878, instituția a contribuit la finanțarea războiului de independență. Mai mult, până la stabilirea sistemului bancar, instituția oferea credite pentru diverse proiecte ale administrației publice, cum ar fi școli, spitale și biserici, potrivit Romania Insider.

Proiectului Palatului CEC, necesară odată cu extinderea activității băncii, a fost încredințat arhitectului Paul Gottereau, iar arhitectul român Ion Socolescu a fost responsabil cu executarea lucrărilor. Gottereau a creat și Palatul Cotroceni, Biblioteca Centrală Universitară și prima versiune a Palatului Regal, distrus în urma unui incendiu din 1926.

Ce scop au cupolele Palatului CEC?

La data de 8 iunie 1897, a fost depusă fundația clădirii, în prezența Regelui Carol I și a Reginei Elisabeta a României. Astfel, pe Calea Victoriei, peste drum de Palatul Poștelor (care astăzi găzduiește Muzeul Național de Istorie), Palatul CEC a fost construit și inaugurat la începutul unui nou secol, în 1900.

La fel ca și Palatul Poștelor, sediul CEC reflectă deschiderea de la acea perioadă față de Europa, Palatul CEC fiind construit în stilul eclectic al academismului francez.

Printre elementele arhitecturale cele mai ușor de recunoscut sunt cupolele Palatului CEC, cea centrală, construită din sticlă și metal, și cele patru care acoperă colțurile edificiului. În afară de valoarea estetică, cupolele adaptează construcția pentru scopul său, acela de a contribui la acustica sălii unde au fost amplasate ghișeele, astfel încât conversațiile să fie auzite doar de persoanele care participau la acestea.

Pentru fațada palatului a fost folosită piatră masivă din Dobrogea, iar marmură din aceeași regiune fiind folosită pentru holul central și treptele superioare. Totodată, intrarea principală găzduiește două sculpturi, una care îl reprezintă zeul comerțului, Mercur, și zeița agriculturii și prosperității, Demeter. Acestea au fost atribuite sculptorului Athanasie Constantinescu.

Palatul CEC, una dintre cele mai solide clădiri ale Bucureștiului

La interior, Palatul CEC a fost decorat cu opere ale lui Mihail Simonidi. Una dintre acestea, pictată pe tavanul holului mare, este intitulată „Zeița Fortuna oferindu-și bunurile României după independență”. Titlul face referire la momentul istoric al câștigării independenței, un pas crucial pentru procesul de unificare al României din 1918.

Holul mare al Palatului CEC a găzduit până în 1948 portretele Regelui Carol I și Reginei Elisabeta, pictate de Mihail Simonidi, precum și portretele Regelui Ferdinand I și Reginei Maria, sub a căror domnie s-a produs Marea Unire din 1918, pictate de Costin Petrescu. După 1948, în timpul regimului comunist, portretele au fost distruse.

Totodată, Palatul CEC este una dintre cele mai solide clădiri ale Bucureștiului, structura sa nefiind afectată de cutremure care au lăsat cicatrice profunde pe fața capitalei.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Calea Victoriei, povestea uneia dintre cele mai vechi artere ale Bucureștiului

Castelul Bethlen din Criș, cel mai frumos castel renascentist din Transilvania

Castelul Peleș, unul dintre cele mai frumoase din toată Europa

Castelul Cantacuzino din Bușteni, palatul în stil neoromânesc construit de Nababul