La data de 21 aprilie 1960, capitala Braziliei a fost mutată de la Rio de Janeiro, pe coasta Atlanticului de Sud, la Brasília, un oraș complet nou aflat la 960 kilometri nord-vest. Brasília este situată pe o rază de 5.802 km2 din Districtul Federal. Terenul pentru district a fost donat de statul brazilian Goiás.
Urbanistul Lúcio Costa a dezvoltat conceptul pentru noua capitală a Braziliei, iar arhitectul Oscar Niemeyer a conceput cele mai importante clădiri ale orașului. Zona plănuită a orașului se aseamănă cu o pasăre sau un avion. În depărtare sunt situate „orașele satelit” ale capitalei. Unele dintre aceste comunități s-au format atunci când muncitorii migranți care au ajutat la construirea capitalei Braziliei s-au hotărât să rămână în regiune. Dezvoltarea acestor orașe nu a fost plănuită, aspectul acestora fiind foarte diferit de restul capitalei.
La momentul plănuirii și construirii sale, Brasilia a generat un mare entuziasm la nivel internațional. Noua capitală a Braziliei a fost salutată ca un oraș ideal în care, se spera la acea vreme, ar putea evolua o societate ideală. Însă, mulți critici au spus ulterior că aspectul și arhitectura orașului sunt sterile, impersonale și inaccesibile.
Districtul Federal este condus de un guvernator ales prin vot popular, care este asistat de numeroși secretari departamentali. Senatul național acționează ca ramură legislativă a administrației locale. Cetățenii cu drept de vot din Districtul Federal aleg 11 reprezentanți, inclusiv trei senatori, la congresul național.
Încă din anul 1789 a fost propusă construirea unei noi capitale în interiorul Braziliei. O propunere similară a fost încorporată în constituția țării din 1891, dar abia la sfârșitul anilor 1940, atunci când au început sondajele, propunerea a fost pusă în aplicare. Amplasamentul orașului a fost selectat în 1956, iar construirea a început în același an.
Provocările ridicării unui oraș întreg din aproape nimic au fost imense. Au fost necesare utilaje grele, alături de cherestea și alte materiale de construcție. Dincolo de oraș, au fost construiți sau extinși mii de kilometri de autostrăzi interregionale pentru a conecta capitala Braziliei cu orașe din toată țara, potrivit Britannica.
În aprilie 1960, transferul guvernului federal de la Rio de Janeiro a început. Lucrările la oraș au continuat după preluarea militară a guvernului Braziliei din 1964, însă multe dintre planurile inițiale au fost abandonate. După ce civilii au recâștigat controlul asupra guvernului în 1985, s-au făcut unele schimbări pentru a alinia orașul cu proiectele originale gândite de Niemeyer și Costa. Orașul a fost inclus în Patrimoniul Mondial UNESCO în 1987.
Concepută inițial pentru o populație de câteva sute de mii, Brasilia de la începutul secolului XXI avea de câteva ori capacitatea planificată, consecințele pentru structurile inadecvate ale orașului fiind clare. Unele dintre structurile și piețele sale de beton ajunseseră în paragină. Vasta rețea de autostrăzi care leagă capitala Braziliei de restul țării devenise o amenințare pentru pădurea amazoniană și alte zone naturale. Astfel, un program pentru tratarea apei a trebuit să fie implementat pentru a salva Lacul Paranoá care era poluat, iar până în anii 1990 acesta era din nou folosit ca o zonă destinată recreerii.
Durerea foametei în Brazilia. Oamenii caută hrană printre carcase de animale
Brazilia suspendă exporturile de carne de vită către China după depistarea bolii vacii nebune
O razie a poliției din Brazilia a scos la iveală cea mai detaliată fosilă de pterozaur din lume
Un neurobiolog compară situația COVID-19 din Brazilia cu un „dezastru Fukushima biologic”