Mozambic, o națiune care și-a obținut independența abia în 1975

Mozambic este o țară pitorească situată în sud-estul Africii. Mozambic este o națiune bogată în resurse naturale care dispune de o diversitate biologică și culturală și are o climă tropicală.

Mozambic este o regiune locuită de multe secole. Până în cel puțin secolul al III-lea e.n., oamenii vorbitori de limbi bantu au migrat aici din Africa centrală de vest. Economiile acestora erau concentrate pe activități agricole și creșterea de vite.

Organizarea socială și politică mai complexă s-a dezvoltat ulterior în regiune. Civilizația din Vechiul oraș Zimbabwe a dominat zona din punct de vedere politic din secolul al XIII-lea și până în secolul XV, controlând industriile de minerit și negoț care au fost dezvoltate aici timp de sute de ani. Minereuri de aur, cupru și fier au fost extrase din această regiune. Acestea erau comercializate ca materii prime sau erau folosite pentru producția de unelte din fier care erau date la schimb pentru altele. Totodată, în Mozambic era practicat și comerțul cu sare și ceramică. Aceste bunuri erau căutate de negustorii din Orientul Mijlociu, Asia și alte zone din Africa.

Când a început lupta pentru independență în Mozambic?

Totodată, aici s-au dezvoltat și alte centre comerciale. Până în secolul al XIV-lea, negustorii africani și arabi creaseră o comunitate care combina elemente din ambele culturi. Cultura Swahili, așa cum a ajuns să fie cunoscută, a înflorit de-a lungul coastei est-africane din Somalia și până în Mozambic. Până în secolul al XVI-lea, comerțul cu aur, cupru, fildeș și un număr tot mai crescut de sclavi prosperase în regiune, potrivit Britannica.

Portughezii au ocupat regiunea după ce a fost vizitată de exploratorul Vasco da Gama în 1498. Portughezii au găsit aici un sistem de negoț stabilit deja de africani și arabi. Portughezii au reușit să îi disloce pe negustorii arabi și au controlat comerțul de-a lungul coastei între 1500 și 1700. Arabii au recăpătat controlul asupra industriei după 1700, iar până în secolul al XIX-lea francezii și britanicii îi alungaseră pe portughezi. Însă, portughezii controlau teritorii din interiorul Africii, care au fost colonizate de către descendenții uniunilor dintre africani și portughezi. Mulți din această populație afro-portugheză au participat în comerțul cu sclavi care a afectat grav regiunea.

Mozambic a devenit o provincie de peste mări a Portugaliei în 1951. Lupta pentru independență a început în 1962, atunci când Frontul pentru Liberarea Mozambicului (Frelimo) a fost fondat. Doi ani mai târziu, Frelimo a declanșat o mișcare de gherilă împotriva puterii coloniale portugheze. Atacurile rebelilor au fost concentrate în zonele de nord, acolo unde controlul portughezilor era slăbit și rebelii puteau folosi sanctuarele din Tanzania și Zambia. După ce o lovitură de stat a dus la schimbarea guvernului în 1974, Portugalia a decis că va acorda independență tuturor coloniilor rămase, inclusiv Mozambic.

Mozambic, declarată națiune independentă la 25 iunie 1975

Mozambic a fost declarată o națiune independentă la data de 25 iunie 1975, iar Frelimo a devenit organizația conducătoare. Acesta era singurul partid politic al țării, fiind adeptul ideologiei marxiste. Primul lider al țării a fost Samora Machel, care ajunsese în fruntea partidului după ce Eduardo Mondlane, primul președinte al Frelimo, a fost ucis în 1969.

În 1989, liderii Frelimo renunțaseră la marxism și începuseră să susțină o economie care combina atât proprietatea privată cât și cea publică. O nouă constituție la sfârșitul anilor 1990 a pus capăt sistemului monopartid și a eliminat termenul „Populară” din denumirea Republicii Mozambic. Astfel, o democrație în stil occidental a fost introdusă. Rezistența Națională din Mozambic (MNR), cunoscută mai degrabă după acronimul portughez Renamo, a devenit partid politic, iar în 1994 a participat în primele alegeri multipartinice ale țării, acestea fiind câștigate de Joaquim Chissano, care a ajuns la conducerea Frelimo după ce Machel a murit într-un accident aviatic în 1986.

În această perioadă, mare parte din infrastructura țării era distrusă, iar guvernul trebuia să facă față celor aproape două milioane de mine de teren din zonele rurale. O altă problemă a fost demobilizarea forțelor Frelimo și Renamo. În 2000, Mozambic a solicitat anularea datoriilor internaționale. Deși solicitarea nu a fost acordată pe deplin, o mare parte din datorii a fost redusă, iar creditorii au permis amânarea plăților.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Iordania, mica națiune din Orientul Mijlociu cu o istorie bogată

Marsilia, cel mai vechi dintre marile orașe ale Franței

Nisa, orașul de poveste supranumit „capitala Coastei de Azur”

Cinque Terre sau „Cele cinci pământuri”, paradisul în culorile curcubeului